7,838 matches
-
etape de dezvoltare a ființei umane în creștere, care corespund unor stadii ale dezvoltării societății. Trăsăturile caracteristice ale fiecărui stadiu devin apoi notele dominante ale unui tip psihologic. În primii șase ani de viață aprecia pedagogul elvețian copilul parcurge etapele vînătorului și păstorului primitiv; la această vîrstă se realizează un exercițiu spontan al simțurilor. În consecință, pe prim plan trebuie pusă tocmai educația senzorială. De la șase la doisprezece ani copilul parcurge stadiul de agricultor și meșteșugar; apar acum "interesele agricole", relevate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
noi teritorii... 4 Aventurile rațiunii Grecia nu a inventat raționalitatea. Există în toate societățile umane, inclusiv în cele mai arhaice, o gîndire empirică / logică / tehnică ce permite elaborarea de strategii de cunoaștere și acțiune, fabricarea de unelte și arme, practicarea vînătorii etc. Este vorba despre ceea ce am putea numi exercițiul rațional al inteligenței. Practicile magice, concepțiile mitologice și religioase nu împiedică în nici un fel aceste societăți să producă raționalitate. Însă raționalitatea este aici doar difuză, dispersată, impregnată de neraționa-litate, fiind doar
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
rămâne decât aspectul „agreabil” al problemei. Antropologul Victor Nell, de la Universitatea din Pretoria, Africa de Sud, consideră că nu este o întâmplare faptul că suntem conectați cerebral pentru a simți uneori plăcere în fața durerii altor ființe vii. El consideră că strămoșii noștri vânători prezentau un astfel de sistem cerebral, încât orice act de vânătoare presupunea să facă un animal să sufere și să asiste la spectacolul agoniei sale: un vânător care avea un creier „căruia îi plăcea să vadă sângele” era avantajat, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
simți uneori plăcere în fața durerii altor ființe vii. El consideră că strămoșii noștri vânători prezentau un astfel de sistem cerebral, încât orice act de vânătoare presupunea să facă un animal să sufere și să asiste la spectacolul agoniei sale: un vânător care avea un creier „căruia îi plăcea să vadă sângele” era avantajat, pentru că era trimis mai des la vânătoare decât ceilalți, a supraviețuit mai bine și ne-a transmis genele și caracteristicile sale cerebrale. Concluzie Categoria de presă adresată marii
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
un loc de observare ascuns de unde spectatorul poate recepta numeroase informații despre mediul său. Elementele unei scene naturale relaționează unele cu celelalte și ariile asociative sunt necesare pentru perceperea acestor relații. Omul a fost, timp de mii de ani, un vânător în mediul natural , într-atât încât ariile sale vizuale asociative au fost cizelate pentru a descifra, chiar instinctiv, diversele elemente ale unei scene vizuale. Cum aceste zone cerebrale sunt bogate în opioizi, ne provoacă plăcere. Concluzie Atracția noastră pentru emisiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Muzeul Evreiesc - Mămulari 5 - 2 subofițeri TES (Teatrul Evreiesc de Stat) - Iuliu Barasch - 2 subofițeri Sinagoga Mare - V. Adamache 11 - 2 subofițeri Sinagoga - N. Beloianis 9 - 2 subofițeri Sinagoga - V. Toneanu - 1 subofițer Sinagoga - Andrei Bârseanu 6-8 - 1 subofițer Sinagoga - Vânători 18 - 1 subofițer Sinagoga - Taras Sevcenco 66 - 1 subofițer Depozit vinuri - Moșilor 76 - 1 subofițer Cămin bătrâni - Jimbolia 105 - 2 subofițeri Cămin bătrâni - Ripiceni 55-57 - 2 subofițeri Depozit alimente - Negustori 7-9 - 1 subofițer Oficiul sanitar - Calea Călărași 57 - 1 subofițer
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
apare ca o dramă, ce dezvăluie un conflict acut între două familii. În formele lui vechi, conflictul a fost generat, probabil, de trecerea de la endogamie, la exogamie; manifestarea lui cea mai frecventă era atunci căsătoria prin rapt (răpirea miresei). Alegoria vânătorii fabuloase nu-și leagă semnificațiile doar de momentul pețitului, ci și de un context situațional larg, modelat, la nivel ideal, de căutarea soției (vânătoarea); de cererea soției și de unirea popriu-zisă. Vânătorii dau de o urmă de fiară și încearcă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
era atunci căsătoria prin rapt (răpirea miresei). Alegoria vânătorii fabuloase nu-și leagă semnificațiile doar de momentul pețitului, ci și de un context situațional larg, modelat, la nivel ideal, de căutarea soției (vânătoarea); de cererea soției și de unirea popriu-zisă. Vânătorii dau de o urmă de fiară și încearcă s-o descifreze; descifrarea implică un șir de ipostaze metaforice: "urmă de zână", "urmă de căprioară", "floare". Descoperirea va fi făcută în cele din urmă de naș. "Românul crede că toate câte
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și cu totul de aur. Și rămase fata frumoasă și luminoasă, ca o zână din Dafinul-Verde!"), duce la recunoașterea celor doi, la identificarea adevăratei ursite, cu care se și cunună. Tot un basm în care apare vânătoarea este și Petrișor, vânător [Păun - Angelescu], în care eroul ia fata, o duce la casa lui și o lasă acolo, nu înainte de a-i spune mamei tranșant: "-Mamă, io am adus fata asta și-o prinz' ca o soră a mea. Dac-oi avea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
figura corbului, în contexte care solicită acțiunea unui animal adjuvant; el conduce eroul dintr-o lume într-alta, îl ajută în lupta cu zmeul, îl învață cum să-și recapete vederea pierdută sau cum să dobândească diferite obiecte fermecate. Un vânător vede o fată frumoasă și îi spune întâmplarea feciorului de împărat. Fata nu vrea să coboare din pom. Împăratul cere sfatul unei babe, care procedează la ispitirea fetei cu lucruri femeiești; împăratul o ia de nevastă. O țigancă i se
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Întâlnirea cu Iubirea e violentă, imprevizibilă, având forța unui impact resimțit fizic: Colții albi mi ia înfipt în față / Ma mușcat leoaica azi de față. Toată secvența e dominată de verbe, numai că prezența activă, agresivă este sălbăticiunea vânată, nu vânătorul. Scenariul bazat pe motivul vânătorii pare a reedita astfel un mit, într un spațiu originar, neconfigurat încă deplin. Întâlnirea „fațăn față“ a ființei cu iubirea „se întâmplă“ în absența oricărui decor, întro pustietate de început de lume. Item 3: ilustrarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
plasată sub sintagma edutainment (George Ritzer). 5.3. Nevoia de stres și educația Ca animal oportunist, omul are nevoie de un volum mare de stimuli și, mai ales, de un registru diversificat de stimuli. Strămoșii săi, culegători și mai apoi vânători, prelucrau un volum imens de informații oferite de stimuli proveniți din mediu, pentru a putea să se apere, să se hrănească, să construiască adăposturi, să se reproducă și să îngrijească o perioadă lungă de timp progenitura, să-și apere teritoriul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
stimuli). Munca a devenit pentru maimuța goală din supertrib terenul de vânătoare al strămoșilor săi, deci aici trebuie să întâlnească stimuli și stimulare; dacă nu, inventează birocrația (înțeleasă ca o complicare inutilă generată de nivelul prea slab de stimulare). Sarcinile vânătorului preistoric erau variate și solicitante (volum ridicat și diversificat de stimuli); terenul de vânătoare al omului din supertrib este de multe ori monoton, oferind un registru sărac de stimuli (de exemplu, munca standardizată, la bandă rulantă); creierul uriaș al omului
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
lui Alan prilejul să afle ce anume găsește cel în cauză în această preocupare și ce rol vital atribuie vânătorilor în ciclul ecologic. Alan, deși a rămas în dezacord cu mersul la vânătoare, a putut înțelege punctul de vedere al vânătorului și, în urma acestei înțelegeri, au rezultat o conversație și o relație interesante. Pregătirea din timp a întrebărilor Dacă avem ocazia să pregătim din timp câteva întrebări, ne va fi, desigur, mai ușor decât în cazul în are ne bazăm numai
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
rost), relevă un înțelept din speța celor dotați cu harul formulărilor gnomice: „Dac-am înșira tot ce nu face și nu este omul cinstit, am cădea peste portretul mincinosului, al măsluitorului, al iscoadei, al defăimătorului, al fariseului, al tâlharului, al vânătorului de frate. Și le-am găsi vrednice de interes și pline de culoare. Așa suntem făcuți, Dumnezeu să ne ierte.” La numeroasele articole de specialitate publicate de-a lungul anilor se adaugă o foarte bogată activitate de traducător : din greaca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
dar unul dintre acești preoți este Ion Creangă (ancheta eclesiastă stabilește acest lucru). După aceea în Curierul de Iași nr. 6, titlul unui articol este Tragerea la țintă și vânatul de paseri în mijlocul orașului. Diaconul de la Golia este numit "popa vânătorul" și denunțat ca primejdios „pentru nebunii de la ospiciu”. Creangă este cercetat și pentru acest incident. Toate acuzațiile sunt 114 însă nemotivate, fără dovezi reale, multe mărturii culese fiind mincinoase în scop denigrator. La 29 octombrie : Manualul Metoda nouă de scriere
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Covaci, introd. Romul Munteanu, București, 1983; Lope de Vega, Peribáñez. Fuente ovejuna, pref. A. Ionescu, București, 1983; Byron, Opere, I, îngr. Lia-Maria Pop, introd. Dan Grigorescu, București, 1985 (în colaborare cu Petre Solomon și Virgil Teodorescu); J. A. Goytisolo, Pașii vânătorului, pref. A. Ionescu, București, 1986; Împlinire (Florilegiu de poezie lituaniana contemporană), pref. trad., București, 1988; Sitakant Mahapatra, Violența pașnică, București, 1991; Edgar Wallace, Omul de la „Carlton”, București, [1992]; Sven Elvestad, Omul care a jefuit orașul, București, 1992; Ostend Sjöstrand, Cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
I-II, pref. Mihai Novicov, București, 1964, Luna mai la Petersburg, București, 1963 (în colaborare cu Maria Roth), Opere, VIII, București, 1967 (în colaborare cu Iuri Ionescu); D.N. Mamin-Sibiriak, Povești și povestiri, București, 1955 (în colaborare cu Maria Roth), Emelia vânătorul, București, 1963 (în colaborare cu Maria Roth); L.N. Tolstoi, Hagi-Murad, București, 1955 (în colaborare cu Mihai Calmâcu), Opere, vol. VIII-IX: Ana Karenina, București, 1957 (în colaborare cu Mihail Sevastos și Ion Popovici); ed. (Anna Karenina), I-II, București, 1959; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
frumusețe și de seducție, deaorece căprioara este animalul privilegiat în poezie, ales pentru a reprezenta și a face elogiul grației feminine. Puiul de căprioară, reia cu o mai mare intensitate semnificațiile de vulnerabilitate și inocență atribuite căprioarei. Pradă ușoară pentru vânător, el este o mărturie pentru situația precară sau pentru amenințarea ce planează asupra subiectului. Gazela, cerbul și, într-o mai mică măsură, antilopa posedă și ele semnificațiile simbolice ale căprioarei. Bou Contrar altor animale, și mai ales taurului, boul, departe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sau materiale. Are și o semnificație sexuală puternică, atât cu privire la raportul sexual în sine (rapiditatea coitului, care a devenit legendară), cât și referitor la procreare (reproducere masivă și rapidă). Dar iepurele reprezintă, în inconștient, și vulnerabilitatea. Este prada favorită a vânătorului. Subiectul se simte urmărit, persecutat, în pericol. Apariția unui iepure în vis se poate interpreta și printr-un sentiment de trădare și deziluzie. Lipsa de seriozitate a anturajului este sugerată de expresia «laș ca un iepure», ceea ce în contextul visului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și la Institutul Pedagogic Ortodox Român din Caransebeș (1916-1920), iar mai târziu urmează cursurile unor școli militare. A funcționat un timp ca profesor la Școala CFR din Timișoara, în 1929 intrând în armată, cu gradul de sublocotenent, la Regimentul de Vânători din Timișoara, de unde a fost mutat în 1942 la Marele Stat Major. În 1947 a devenit director al Regionalei Banat a Arhivelor Statului. Debutează cu publicistică în 1920 la „Banatul românesc”. Primele poezii i-au apărut în 1921 în „Cronica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
p. 280; 3 Ibidem, p. 282; - 71 Există și aprecieri germane, legate de dotarea și pregătirea trupelor române. Părerea Feldmareșalului von Rundsted despre trupele aflate la Stalingrad merită a fi menționată: “Doar slovacii (excelenți, foarte modești) și trupele române de vânători de munte erau comparabile cu armata germană”1. O altă disfuncție majoră care a precedat contraofensivă sovietică a constat în dispunerea pe flancuri a Armatei a 6-a, a trupelor române, deși chiar Statul Major german intuia un eventual atac
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
soldați, ale căror rații erau foarte mici. Există și aprecieri germane, legate de dotarea și pregătirea trupelor române. Părerea Feldmareșalului von Rundsted despre trupele aflate la Stalingrad merită a fi menționată: “Doar slovacii (excelenți, foarte modești) și trupele române de vânători de munte erau comparabile cu armata germană”. O altă disfuncție majoră care a precedat contraofensivă sovietică a constat în dispunerea pe flancuri a Armatei a 6-a, a trupelor române, deși chiar Statul Major german intuia un eventual atac în
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
sumei de 1000 lei, însăilare de texte străine, de felul celebrelor montaje-omagiu al căror model noi credeam că Dictatorul îl adusese din China sau Coreea; iată, spre exemplificare, un extras din Tabloul X: "Tronul regal. De o parte un mic vînător prezentînd arma, de altă parte o mică zînă în genunchi cu ochii la cer. La stînga tronului, România armată, în picioare, încununînd tronul cu o ramură de dafin. D-asupra tabloului întreg fîlfîie tricolorul și în nouri strălucește cu lumini
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dar era mai mult curios, ciudat, punct de plecare al unor legende în care, mitomania lui esențială se satisfăcea." Complexul portret realizat din lumini și umbre rembrandtiene e al unui exilat în această lume, al unui Don Quijote tragic, al unui vînător de iluzii; sufletește, e un alchimist năzuind să asocieze timiditatea și orgoliul, izolarea și revolta, inutilul și inactualul, postura de fanariot decadent și cea a spiritului imperial bizantin; această coabitare dihotomică pur-impur, nobil-ignobil o percepe Vasile Lovinescu ca un izvor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]