8,399 matches
-
denumirea de "Coasa lui Väinämöinen". Această denumire este plauzibilă deoarece constelația poate fi văzută pe cer în timpul începutului de toamnă când este timpul recoltei anuale în emisfera nordică. În mitologia indiană, această constelație este cunoscută ca și Vyudh, ceea ce înseamnă Vânătorul. Mai este de-asemnea cunoscută ca și Kălpurush (Distrugătorul). În Rig Veda, constelația apare sub denumirea de Mriga (Animalul sau Căprioara). Caracterul chinez 參 (pinyin: shēn) a însemnat la început constelația Orion (chineză: 參宿; pinyin: shēnxiù); Versiunea acestui caracter datează din
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
aceștia cresc în ascunzătoare. Legenda are logică din acest punct de vedere deoarece iarna constelația Orion se află sub orizont. Populația Sari, din nord-vestul Mexicului, a format din cele trei stele centrale, o altă alăturare de stele numită Hapj (însemnând „vânător”) iar stelele au fost botezate: Hap ("Odocoileus hemionus", „Cerbul catâr”), Haamoja ("Antilocapra americana", „specie de antilopă din America”) respectiv Mojet ("Ovis canadensis", „oaie din America de Nord și Siberia”). Hap era situată în mijloc și fusese ucisă de vânător. Sângele ei s-
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
numită Hapj (însemnând „vânător”) iar stelele au fost botezate: Hap ("Odocoileus hemionus", „Cerbul catâr”), Haamoja ("Antilocapra americana", „specie de antilopă din America”) respectiv Mojet ("Ovis canadensis", „oaie din America de Nord și Siberia”). Hap era situată în mijloc și fusese ucisă de vânător. Sângele ei s-a scurs pe Insula Tiburón. Aztecii au denumit sabia și centura lui Orion „exercițiul pentru incendiu”. Apariția acestui asterism deasupra orizontului marca începutul ceremoniei "Focului Viu". Orion este de-asemenea important și în cultura astronomică a australienilor
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
De Huet, De Hoop, Oosseld, Schöneveld. În urma cercetărilor arheologice au fost descoperite rămășițe de cranii, ceramică și vârfuri de săgeți de silex care au permis determinarea faptului că zona a fost locuită de mai bine de 11.000 de ani. Vânătorii preistorici au fost urmați de triburi celtice și germanice că francii și saxonii. Au fost găsite monede române și de asemenea există dovezi arheologice că zona a fost jefuită în urmă incursiunile vikingilor. Prima atestare documentara a numelui Doetinchem este
Doetinchem () [Corola-website/Science/297736_a_299065]
-
bani toate cele trei state caucaziene aveau alfabete speciale cultură literatură a doua facțiune voia să introducă anumite inovații în regulamentul ordinului alți prizonieri au fost înfometeți până la moarte și au fost urmăriți a fost postată gardă pentru a descuraja vânătorii de suveniruri care ar încerca să ia bucăți din el acest incendiu a fost localizat si lichidat prin eforturi si sacrificii de catre formatia de pompieri cu sprijinul populatiei negocieri îndelungate între cele două patriarhii nu au dat nici un rezultat imediat
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
nu a cuprins întreaga America precolumbiană. În multe părți din America de Nord și America de Sud încă mai existau comunități de vânători-culegători. America precolumbiană a păstrat până la cucerirea europeană o structura economică duală, caracterizată prin coexistența unor teritorii întinse și slab locuite de vânători și culegători pe teritoriile actuale ale Canadei, SUA, Braziliei, Argentinei, și a unor civilizații agricole cu populații numeroase, concentrate în Mexic, America Centrală și în vestul Americii de Sud, cu mari creații culturale și politice. Însă animalele domestice erau absente. Bovinele, cabalinele, porcinele
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
ul este o amenajare terestră destinată deplasării persoanelor sau a unor mijloace de transport. Primele cărări bătătorite au fost cele făcute de animalele care migrau. Aproximativ în anii 10000 î.Hr. aceste poteci aspre au fost folosite și de vânătorii nomanzi care urmăreau aceste turme. Pavaje ale străzilor au fost găsite la primele așezări umane în jurul anilor 4000 î.Hr. În antichitate egiptenii au construit un drum pavat care să îi ajute să transporte materialele de construcții pentru Marile Piramide - aproximativ
Drum () [Corola-website/Science/297956_a_299285]
-
deci credința în vrăjitoare, prezentă în iudaism și creștinism și deja comentată anterior.. În acest sens, merită adăugat, poate, faptul că această credință în existența vrăjitoarelor a antrenat sacrificarea inutilă a mii și mii de victime omenești, în așa-numitele "vânători de vrăjitoare". Mark Twain spunea: "Mult timp au existat vrăjitoare. Așa ne spune Biblia. Și Biblia ne explică că nu trebuie să le permitem să trăiască. De aceea Biserica, după opt sute de ani în care și-a făcut datoria cu
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
aude și-n somn ochii lumii plângând. // [...] // Umiliți de nevoi și cu capul plecat, / Într-un biet orășel, într-o zare de sat, // [...] // Cocoșați, cocârjați, într-un ritm infernal, / Te întreabă de știi pe vreun șef de spital... -, până la problema „vânătorii de Români” (...Mareșalii stelei sângerânde / Ies la vânătoare de români. Circ pe Prut și cimitir pe Nistru, / Sânge nou năzare în fântâni..." - «Vânătoarea de români», 26 mai 1993, în vol. «Româniada» / PTC, I, 137 sq.), ori a îngrijirii cimitirelor de
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
doi... Cu mult timp în urmă, înainte de locuirea Matoranilor pe insula Mata Nui, Marele oraș Metru Nui era casa lor. Șase Matorani fuseseră transformați în Țoa Metru, eroi cu misiunea de a salva orașul de la un lider fals și de la Vânătorii Întunericului. Cei șase Țoa Metru se întorc în orașul Metru Nui pentru a salva Matoranii adormiți de Makuta. Însă, când ajung acolo, descoperă capsulele Matoranilor agățate pe pânze de paianjen Visorak. Transformați pe jumătate în bestii, Țoa Metru devin Țoa
Bionicle () [Corola-website/Science/307028_a_308357]
-
bolnavă, abandonează reședința ei oficială din strada Saint Honoré, dar îi lasă în folosință lui La Fontaine o casă mai mică, anexă a palatului. În 1689 La Fontaine scrie fabula "Le Milan, le Roi et le Chasseur" („Șoimul, regele și vânătorul”) dedicată Prințului de Conti, cu ocazia căsătoriei acestuia. După aceasta el devine un apropiat al prințului și al familiei Vendôme. În 1690 publică în "Le Mercure Galant" trei fabule inedite. La 28 noiembrie 1691 Opera Franceză pune în scenă "Orphée
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
Iași, unde a predat Științele naturale până în anul 1912, când a fost încadrat ca asistent suplinitor la Catedra de Geologie și Paleontologie de la Universitatea din Iași, revenind alături de iubitul lui magistru - I. Simionescu. A satisfăcut serviciul militar la Regimentul 4 Vânători, Iași, urmând apoi Școala de ofițeri de rezervă la București. Vremurile erau tulburi și, în 1913, a fost mobilizat făcându-și datoria de ostaș încât a fost decorat cu Avântul Țării. În același an, la 1 noiembrie a fost numit
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
strada Polonă (la nr. 19), în timp ce Grigore Antipa întreprinde o reorganizare radicală a Muzeului și creează o nouă secție, cea de Antropologie și Etnografie. Tot Antipa angajează în 1895 și 1896 doi asistenți : Robert Ritter von Dombrovski (1869-1932), bun ornitolog, vânător și preparator care va lucra timp de 21 de ani, îmbogățind colecțiile și realizând primele diorame, și Arnold Lucien Montandon (1852-1922), naturalist originar din Besançon (Franța), care va lucra aici timp de 11 ani, ocupându-se de colecțiile de insecte
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
muzeului a fost îmbogățită de cele 37 de obiecte donate de miliardarul român Gheorghe Iaciu. Unul dintre obiectele donate este un cap de elefant naturalizat, expus chiar la intrarea în muzeu, lucru contestat de apărătorii biodiversității, care nu apreciază practica vânătorii în sec. XXI, date fiind cunoștințele actuale relative la rata anormal de ridicată a dispariției de specii și rarefacției populațiilor animale de o sută de ani încoace. Muzeul este organizat pe trei zone de vizitare : Biletele pentru adulți costă 20
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
toți îl numesc Dublu-D. Părinții săi îl supun la numeroase sarcini casnice, comunicând doar prin bilețele. Edd este un elev notat doar cu 10, excelând la toate materiile, în afară de sport (aparent la un incident de la un joc de „rațele și vânătorii”). Este un excelent cântăreț de chitară cu pedală, deși el insistă că urăște acel instrument. Este incredibil de inteligent, reușind să construiască mașinării complicate din cartoane, semne de circulație și numeroase gunoaie întâlnite de Ezi pe drum. Este sensibil la
Ed, Edd și Eddy () [Corola-website/Science/308492_a_309821]
-
a asigura creierul cu informații din exterior, suprafața internă a cuticulei este împânzită de celule senzitive. De aceste rețele nervoase sunt conectați toți receptorii: tactili, olfactivi. Pentru păianjenii ce-și contruiesc plase contează cel mai mult simțul tactil, pe când pentru vânătorii activi - vederea. Însă și în aceste cazuri sunt excepții. Inima este de formă tubulară, alcătuită dintr-o singură cameră, situată dorsal în opistosomă. Ea este prevăzută cu 3 - 4 osteole care împiedică revenirea sângelui venos înapoi la organe. Inima este
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
femela. Majoritatea masculilor posedă feromoni, datorită lor ei "seduc" femela. Pentru masculii păianjenilor țesători o importanță au vibrațiile precise al pânzei produse de aceștia, deoarece un pas făcut din greșeală și femela poate confunda mirele cu prada. Masculii păianjenilor vagabonzi, vânători activi, ating într-o anumită manieră corpul femelei, astfel ei o seduc. Masculii din familia Salticidae sunt renumiți pentru dansurile nupțiale, cu care ei cuceresc admirația femelelor. Păianjenii din familia Pisauridae oferă un cadou (insectă înfășurată în mătase) femelei pentru
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
Agonii ale timpului nostru"”), "La selva oscura" („"Pădurea întunecoasă"”), "La juventud perdida" („"Tinerețea pierdută"”) și "La vida fantástica" („"Viața fantastică"”). Romanele pe care Baroja nu le-a grupat în nici o trilogie sunt : "Susana y los cazadores de moscas" („"Susana și vânătorii de muște"”) (1938), "Laura o la soledad sin remedio" (1939), "El caballero de Erlaiz" (1943), "El hotel del Cisne" (1946) sau "El cantor vagabundo" (1950). În ultimii săi ani a încercat să scrie o nouă trilogie, despre Războiul Civil Spaniol
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
avut loc masacre asupra populației românești (Ciumărna, Treznea) satul Stâna a fost ferit (și datorită faptului ca în acest sat toată populația era românească). În octombrie 1944, în timpul luptelor pentru eliberarea nord-vestului Ardealului, prin sat au înaintat trupele Diviziei 18 Vânători de Munte (16 octombrie), dinspre Chichișa. Cele două coloane au fost întâmpinate cu foc puternic de artilerie și arme automate, de către forțele germane ce încercau să mențină creasta munților Meseș. În acea zi au fost capturați 60 de prizonieri.
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
elementară în comuna natală, după care s-a înscris la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj, unde a obținut bacalaureatul în 1973. După terminarea studiilor teologice seminariale, a fost recrutat în armată și a satisfăcut stagiul militar la o unitate de "Vânători de Munte” în orașul Sfântu Gheorghe din județul Covasna (1973-1974). În toamna anului 1974 a fost admis la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu, pe care l-a frecventat numai un singur an de studii (1974-1975), continuând apoi la
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
Hora Griviței”, „Marș funebru la moartea eroilor români de la Plevna”, „Suspinul Carpaților”, „Aurora boreală”, sau valsurile „Dorul”, „Iluzii pierdute” și „Grangurul” (înscris de Johann Strauss în repertoriul său). A compus, de asemenea, și numeroase piese de muzică vocală dintre care: „Vânătorii”, „Cinel-Cinel” și „De la mine pân’ la tine” (pe versuri de Vasile Alecsandri), „Baladă” (versuri de Grigore Alexandrescu), „Dorul” (versuri de Goethe), „Bate vântul” (versuri de Theodor Șerbănescu), „Noaptea când eu trec prin codru” și „De-ar cunoaște” (pe versuri de
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
scandat lozincile "„Jos armata! Jos regele! Trăiască Republica!”". Manifestația trebuia să aibă loc în fața Teatrului Național. În momentul în care coloanele de muncitori au ajuns în Piața Teatrului Național, au fost întâmpinate de forțele de ordine, formate din Regimentul 9 Vânători de munte, Poliție și Jandarmerie, comandate de prefectul de poliție generalul Ștefănescu și de șeful garnizoanei București, generalul Mărgineanu. Forțele de ordine se grupaseră pe strada Ion Câmpineanu, în Pasajul Român, comandamentul fiind instalat în sediul secției de poliție din
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
următorii ani după tipul de personaj creat de Eastwood și Leone. În filmul care a urmat acestuia, „For a Few Dollars More“ („Pentru câțiva dolari în plus“) (1965), actorul se înfățișează din nou ca pistolar neras, apărând în rolul unui vânător de recompense, care împreună cu „tovarășul“ său, Lee Van Cleef, înfrânge o bandă de escroci. Succesul acestui film i-a făcut lui Leone în 1966 posibilă realizarea costisitorului film „The Good, the Bad and the Ugly“ („Cel bun, cel rău și
Clint Eastwood () [Corola-website/Science/308040_a_309369]
-
o bandă de escroci. Succesul acestui film i-a făcut lui Leone în 1966 posibilă realizarea costisitorului film „The Good, the Bad and the Ugly“ („Cel bun, cel rău și și cel urât”). Eastwood apare din nou în poncho ca vânător de recompense și se află împreună cu Lee van Cleef și Eli Wallach pe urma unei comori care s-a pierdut în tulburările de după războiul civil. Acest al treilea western al lui Leone a devenit un film cu încasări uriașe și
Clint Eastwood () [Corola-website/Science/308040_a_309369]
-
a teoriei informației. La granița dintre beletristică și filozofie se situează "Jurnalele astrale", care reunesc amintirile și notele de călătorie prin spațiul cosmic ale lui Ijon Tichy, un Műnchhausen modern, "„un vestit călător printre stele, căpitan al îndepărtatei navigații galactice, vânător de meteoriți și comete, neobosit cercetător și descoperitor al 80.003 globuri, doctor honoris causa al Societății de Ocrotire a Micilor Planete și al mai multor alte societăți, cavaler al ordinelor căilor lactee și nebuloaselor...”" (Se poate observa enumerarea comică
Stanisław Lem () [Corola-website/Science/308060_a_309389]