75,302 matches
-
de pe Broadway, Davis s-a mutat la Hollywood, California în 1930, dar filmele sale timpurii au fost lipsite de succes. S-a alăturat studioului Warner Bros. în 1932, după care și-a început prolifica și apreciata carieră cinematografică cu câteva interpretări care au fost foarte bine primite atât de public cât și de critică. În 1937, dorind să se elibereze de tutela contractuală a studiourilor Warner Brothers, a intrat cu acest studio într-un conflict legal. Pierderea acestui proces larg mediatizat
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
neglijența nu sunt lucruri frumoase, și am de gând să arăt convingător.” Filmul a fost un succes, iar jocul actoricesc al acesteia a fost apreciat de către critici, un editor de la revista "Life" spunând că „probabil a avut cea mai bună interpretare înregistrată vreodată de o actriță americancă”. Davis a anticipat că recenziile favorabile îi vor încuraja pe cei de la Warner Bros. să o distribuie în roluri mai importante, fiind dezamăgită când Jack Warner a refuzat să o lase să apară în
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
cariera. Olivia de Havilland a intentat un proces similar în 1943 și a câștigat. Davis a început lucrul la "Marked Woman" (1937) în rolul unei prostituate, într-o dramă contemporană cu gangsteri, inspirată de cazul lui Lucky Luciano. Filmul și interpretarea lui Davis au primit recenzii excelente, iar statutul ei de actriță în rol principal s-a mărit. În timpul filmărilor următorului ei film, "Jezebel", Davis a început o relație sentimentală cu regizorul William Wyler. Aceasta l-a descris ca fiind „dragostea
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
început o relație sentimentală cu regizorul William Wyler. Aceasta l-a descris ca fiind „dragostea vieții mele”, spunând că turnarea filmului cu el a fost „vremea când am fost cea mai fericită.” Filmul a fost de asemenea un succes, iar interpretarea lui Davis în rolul unei frumoase din Sud i-a adus un al doilea premiu Oscar, ducând la speculații că aceasta va juca un rol asemănător, cel al lui Scarlett O'Hara din "Pe aripile vântului". Davis și-a exprimat
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
William Wyler a regizat filmul "Vulpile" (1941) după cartea omonimă de Lilliam Hellman, dar Davis și acesta nu au căzut de acord referitor la personajul Regina Giddens. Preluând un rol jucat inițial de Tallulah Bankhead, Davis era de părere că interpretarea originală a lui Banckhead era potrivită și că aceasta era precum personajul lui Hellman, dar Wyler dorea ca personajul să fie mai gingaș. Davis a refuzat compromisul; a mai fost nominalizată pentru un premiu Oscar pentru interpretarea acestui rol, după
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
de părere că interpretarea originală a lui Banckhead era potrivită și că aceasta era precum personajul lui Hellman, dar Wyler dorea ca personajul să fie mai gingaș. Davis a refuzat compromisul; a mai fost nominalizată pentru un premiu Oscar pentru interpretarea acestui rol, după care nu a mai lucrat niciodată cu Wyler. În același an Davis a avut o scurtă apariție în "Shining Victory", debutul regizoral al prietenului ei Irving Rapper. Acesta avea să mai regizeze patru filme cu ea: "Dor
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
Poison" (1952). În urma atacului de la Pearl Harbor Davis a petrecut primele luni din 1942 vânzând obligațiuni de război. După ce Jack Warner a criticat tendința ei de a linguși mulțimea pentru a cumpăra, aceasta i-a amintit că publicul îi aprecia interpretările ei de scorpie. A vândut obligațiuni în valoare de două milioane de dolari în două zile și o poză cu ea din "Jezebel" pentru suma de 250.000 dolari. A jucat pentru regimentele de oameni de culoare, fiind singurul membru alb
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
realitățile vieții. A devenit unul din cele mai cunoscute „filme pentru femei” ale sale. În una din cele mai imitate scene, Paul Henreid aprinde două țigări în gură înainte de a-i da una lui Davis. Criticii de film au aplaudat interpretarea lui Davis, spunând că Davis a dat filmului „o demnitate nu neapărat permisă de scenariu”. La începutul anilor '40, o parte din filmele în care a jucat Davis au fost pe teme de război, precum "Watch on the Rhine" (1943
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
să își rescrie unele scene la comanda actriței. Davis și-a exprimat după un timp comportamentul: „când eram foarte nefericită, eram mai degrabă tăioasă decât să mă plâng”. Unii critici de film nu au fost de acord cu „excesul de interpretare”, dar în ciuda recenziilor mixte, a primit încă o nominalizare pentru un premiu Oscar. Davis s-a căsătorit în 1945 cu un artist, William Grant Sherry care, la nevoie, lucra și ca masor. Ea s-a simțit atrasă de el deoarece
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
i-a spus că nu auzise de ea și deci nu este intimidat de ea. Davis a refuzat să joace rolul lui Mildred Pierce din "filmul omonim", rolul revenindu-i lui Joan Crawford, care a primit un premiu Oscar pentru interpretare, Davis preferând să apară în "Secara e verde" (1945). Acolo a jucat rolul unei învățătoare engleze fără gust estetic, care salvează un tânăr miner de la o viață petrecută în minele de cărbune, oferindu-i o educație. Filmul a fost primit
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
a durat toată viața cu Anna Baxter, colegă de platou, și a început o relație cu Gary Merrill, cu care apoi s-a căsătorit. Regizorul filmului a spus că „Bette era perfectă. Visul unui regizor: actrița pregătită”. Criticii au lăudat interpretarea lui Davis, iar replica „Fasten your seatbelts, it's going to be a bumpy night” (rom. - „Țineți-vă bine, va fi o noapte cu peripeții”) a devenit arhicunoscută. A fost din nou nominalizată la premiile Oscar, iar unii critici precum
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
Țineți-vă bine, va fi o noapte cu peripeții”) a devenit arhicunoscută. A fost din nou nominalizată la premiile Oscar, iar unii critici precum Gene Ringgold au descris jocul ei actoricesc în rolul lui Margo ca fiind „cea mai bună interpretare a ei din toate timpurile”. Pauline Kael nu a fost impresionat de film, dar de asemenea a lăudat-o pe Bette: „face ca toată producția să prindă viață.” Davis a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul Internațional
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
un sanatoriu. Davis și Merill au început să se certe frecvent, B.D. relatând ulterior scene caracterizate de abuzul de alcool și de violență conjugală. Puține din filmele lui Davis din anii '50 s-au bucurat de succes, iar multe din interpretările sale au fost criticate de criticii de specialitate. "The Hollywood Reporter" a descris modul lui Davis de a interpreta ca fiind „ceva ce te aștepți să găsești într-un club de noapte”, iar criticul londonez Richard Winninger a scris: „Miss
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
deja existentă între ele să se transforme într-o dușmănie pe viață, iar când Davis a fost nominalizată la premiile Oscar, Crawford a făcut campanie împotriva ei. Davis avea să primească și singura ei nominalizare la premiile BAFTA pentru această interpretare. Fiica ei, B.D. a jucat un mic rol în film, iar când a însoțit-o pe Davis la Festivalul de Film de la Cannes l-a întâlnit pe Jeremy Hyman, unul din șefii la Seven Arts Productions. La scurt timp cei
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
Home" (1978) și în filmul "Moarte pe Nil" (1978). Pentru cea mai mare parte a carierei sale ce avea să urmeze, Davis avea să lucreze în televiziune. A primit un premiu Emmy pentru "" (1979) cu Gena Rowlands, fiind nominalizată pentru interpretările din "White Mama" (1980) și "Little Gloria... Happy at Last" (1982). A mai interpretat și roluri secundare în alte două filme Disney: "Muntele vrăjitoarei" (1978) și "Pândarul din pădure" (1980). Numele lui Davis a devenit cunoscut unei noi generații odată cu
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
a apărut în filmul pentru televiziune "As Summers Die" (1986) și în filmul "Balene din august" (1987) de Lindsay Anderson, în care a jucat rolul surorii oarbe a lui Lillian Gish. Filmul a primit recenzii bune, la fel ca și interpretarea lui Davis. Ultimul ei rol a fost în "Mama vitregă" (1989) de Larry Cohen. În această perioadă, sănătatea lui Davis era precară, iar după neînțelegeri cu regizorul, s-a retras de la filmări. Scenariul a fost rescris pentru a atribui mai
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
de ce i-ar păsa audienței. Cu toate că a fost lăudată pentru realizările ei, Davis și filmele ei erau uneori ridiculizate; Paulina Kael a descris "Dor nestins" ca fiind „un film clasic fără bun gust”, iar la mijlocul anilor '40, uneori prea teatralele interpretări ale ei au devenit subiectul parodiilor. Criticul Edwin Schallert a scris în "Los Angeles Times" despre interpretarea lui Davis în "Mr. Skeffington" (1944) că „mimica va fi mai amuzantă decât o cutie de maimuțe ce o imită pe don'șoara
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
uneori ridiculizate; Paulina Kael a descris "Dor nestins" ca fiind „un film clasic fără bun gust”, iar la mijlocul anilor '40, uneori prea teatralele interpretări ale ei au devenit subiectul parodiilor. Criticul Edwin Schallert a scris în "Los Angeles Times" despre interpretarea lui Davis în "Mr. Skeffington" (1944) că „mimica va fi mai amuzantă decât o cutie de maimuțe ce o imită pe don'șoara Davis”, iar Dorothy Manners în recenzia pentru "Dincolo de pădure" din "Los Angeles Examiner" a scris: „niciun caricaturist
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
fi mai amuzantă decât o cutie de maimuțe ce o imită pe don'șoara Davis”, iar Dorothy Manners în recenzia pentru "Dincolo de pădure" din "Los Angeles Examiner" a scris: „niciun caricaturist dintr-un club de noapte nu a tranformat vreodată interpretarea lui Davis în ceva atât de crud precum a reușit chiar Bette în acest film”. Revista "Time" a menționat că Davis era compulsiv vizionabilă, chiar când îi erau criticare tehnicile de a juca, rezumând interpretarea ei din "Dead Ringer" (1964
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
noapte nu a tranformat vreodată interpretarea lui Davis în ceva atât de crud precum a reușit chiar Bette în acest film”. Revista "Time" a menționat că Davis era compulsiv vizionabilă, chiar când îi erau criticare tehnicile de a juca, rezumând interpretarea ei din "Dead Ringer" (1964) cu observația: „jocul ei actoricesc, ca întotdeauna, nu e chiar joc actorices: pur și simplu se dă mare. Dar încearcă să te uiți în altă parte!” A atras audiența gay, fiind adesea imitată de travestiți
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
cu Davis, aceasta "a fost starul anilor '30 și '40", devenind cunoscută pentru varietatea caracterizărilor sale și a abilității de a se afirma, chiar când materialul era mediocru. În 1987 Bill Collins a analizat "Taina ei" (1941) și a descris interpretarea lui Davis ca fiind „o realizare briliantă și pătrunzătoare”, scriind „Bette Davis o face pe Leslie Crosbie să fie una din cele mai extraordinare femei din filme”. Într-o recenzie din 2000 pentru " Totul despre Eva" Roger Ebert a declarat
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
toată lumea, fiind descris ca „încă un capitol din Era de Aur a Hollywood-ului închis”. Angela Lasbury a spus la înmormântarea lui Davis, după ce au fost prezentate secvențe din filmele lui Davis, că tocmai au asistat la „o extraordinară moștenire a interpretărilor în secolul al XX-lea din partea unei adevărate maestre a actoriei” care ar trebui să reprezinte „încurajare și exemplu pentru o viitoare generație de actori aspiranți.” Madonna și-a adus omagiul Erei de Aur a Hollywood-ului în cântecul „Vogue” (1990
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
Temptation” este un cântec rhythm and blues, ce prezintă influențe de muzică hip-hop, disco și funk scris într-o tonalitate minoră. Suportul vocal este oferit atât de mezzo-soprana Beyoncé Knowles și de artistele rap Missy Elliott, MC Lyte și Free, interpretarea dublată prin supraînregistrare. În cântec se folosește doar câte un acord pe spații mari și nu există diviziuni instrumentale extinse. Compoziția are la bază structuri repetitive, armonii vocale și folosește o serie de sunetele specifice trompetei. Versurile au un ton
Fighting Temptation () [Corola-website/Science/308934_a_310263]
-
unei întâlniri ca între fete ce așteaptă [să întâlnească] dragostea adevărată”. "Gospel City" cataloghează înregistrarea ca fiind „extrem de pozitivă”, în timp ce Dani Boobyer de la "The Situation" afirmă că „albumul începe în forță cu explozivul «Fighting Temptation», tema muzicală a filmului, așază interpretarea dulce a prințesei R&B Beyoncé înmpotriva sunetelor dure de rap ale lui Missy [Elliott] și MC Lyte. Versurile pozitive stabilesc tonul pentru restul albumului, cu un mesaj de bună purtare despre aspirația la ce e mai bun și lupta
Fighting Temptation () [Corola-website/Science/308934_a_310263]
-
Studii culturale, Limbi moderne aplicate. Specializări: Engleză (ZI), Studii Americane (ZI), Franceză (ZI), Germană (ZI), Spaniolă (ZI), Italiană (ZI), Portugheză (ZI), Arabă (ZI), Chineză (ZI), Japoneză (ZI), Rusă (ZI), Maghiară (ZI), Slave (ZI), Filologie Clasică (ZI), Neogreacă (ZI), Traducere și interpretare (ZI), Limbi moderne aplicate (ZI), Rromani (ID). Decan: Prodecani:
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București () [Corola-website/Science/308932_a_310261]