72,406 matches
-
și, În orice caz, spuneau majoritatea celor avizați, nu exista alternativă. Diferențele pronunțate dintre politicile publice ale societăților postcomuniste nu se datorau așadar unor divergențe de opinie În privința obiectivului și a drumului pe care aceste țări Îl aveau de urmat. Adevărata problemă consta În modul În care erau folosite resursele. Economiile statelor comuniste erau Într-adevăr deformate și ineficiente, Însă includeau active vaste și potențial rentabile: energie, resurse minerale, arme, proprietăți imobiliare, mijloace de comunicare În masă, rețele de transport și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
centrifugă apăruse deja cu decenii În urmă, după cum am văzut În capitolul XVI. În Spania, unde vechea dorință de autonomie a Cataloniei sau a țării Bascilor fusese recunoscută de noua Constituție, Catalonia a devenit În decursul unei singure generații un adevărat stat În stat, cu limbă, instituții și autorități guvernamentale proprii. Grație unei Legi a normalizării lingvistice (sic) din 1983, catalana a devenit „principala limbă de predare În școli”; zece ani mai târziu, Generalitat (parlamentul catalan) a decretat folosirea ei exclusivă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi prosperat pe cont propriu, dar pierduseră de mult amintirea independenței și nu manifestau aspirații politice În acest sens. Dincolo de Canalul Mânecii, În Marea Britanie, zonele celtice - deși foarte dependente de Londra din punct de vedere economic - aveau Însă parte de o adevărată renaștere națională. În țara Galilor revirimentul a fost eminamente cultural: s-a cerut folosirea limbii galeze În școli și În mass-media. Revendicarea independenței depline, articulată de partidul naționalist Plaid Cymru, a avut ecou doar În zonele muntoase și subpopulate din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar, la vremea respectivă, propunerea a fost privită, pe bună dreptate, ca o stratagemă transparentă pentru aglutinarea statelor est-europene recent eliberate Într-o „comunitate europeană” de mâna a doua, pretext sub care puteau fi lăsate pe termen nelimitat În afara celei adevărate. Václav Havel a Înțeles de la Început acest lucru, motiv pentru care a respins fără ezitare propunerea (și a devenit un timp persona non grata la Palatul Elysée). Timp de câțiva ani, relațiile dintre Est și Vest au rămas Încremenite la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
planurilor de integrare instituțională elaborate la Maastricht. În Germania, creșteau neliniștile privind costurile și dificultățile integrării fostei RDG. Iar catastrofa iugoslavă - care la Început servise drept avertisment pentru politicienii din Occident că era riscant să subestimezi problemele postcomuniste - devenise o adevărată obsesie. Intelectualii marcanți aveau deja alte preocupări (un barometru sigur al modelor politice trecătoare). Cu numai câțiva ani În urmă, comentatorii redescoperiseră „Europa Centrală”, iar Havel, Kundera, Michnik și alții ca ei erau, de la Paris la New York, obiectul admirației generale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
jumătate după ce Voltaire schița contrastul dintre o Europă care „cunoaște” și o Europă ce „așteaptă să fie cunoscută”, distincția nu Își pierduse nimic din precizie. Geografia morală a continentului - Europa din mintea europenilor - consta Într-un nucleu de state europene „adevărate” (deși unele, ca Suedia, erau periferice din punct de vedere geografic), ale căror valori culturale, legale și constituționale erau erijate În model pentru europenii aspiranți, mai puțin importanți, ce căutau, cum ar veni, să devină ei Înșiși 11. Se presupunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era imensă și, dacă ar fi avut ocazia, milioane de turci ar fi plecat probabil spre Occident, În căutarea unui salariu decent. Implicațiile acestui fapt pentru politicile naționale de imigrație, ca și pentru bugetul UE, nu puteau fi ignorate. Dar adevăratele impedimente erau altele 14. Dacă Turcia ar fi fost admisă, Uniunea Europeană ar fi avut granițe cu Georgia, Armenia, Iran, Irak și Siria. Geografic vorbind, nu este foarte logic ca „Europa” să ajungă la 200 de kilometri de Mosul, iar În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dacă aluzia rămâne neînțeleasă? Ce va mai rămâne din Franța când astfel de nume vor fi Încetat să evoce amintiri și să stârnească sentimente În călătorul obișnuit? Industria patrimonială engleză este obsedată de cum nu erau lucrurile altădată - cultivând o nostalgie adevărată pentru un trecut falsificat. Prin contrast, fascinația francezilor pentru patrimoniul spiritual are o anumită autenticitate culturală. „Franța” s-a reprezentat dintotdeauna alegoric - vezi feluritele descrieri și avataruri ale simbolului Republicii, „Marianne”. Era firesc așadar ca nostalgia pentru secretele francității pierdute
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tehnic, dar aproape Întotdeauna precaute și conservatoare. Era de ajuns să vezi Die Zauberflöte la Viena sau la Budapesta pentru a sesiza contrastul. În perioada postcomunistă, deși s-au făcut nu puține experimente cu buget redus (Sofia a devenit un adevărat focar de experimente postmoderne teribil de căutate În coregrafie și teatru), resursele erau minime și cei mai buni muzicieni, dansatori și chiar actori au plecat În masă În Vest. Intrarea În Europa putea Însemna și acest lucru: riscul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multinaționalelor din Europa: costumele Brooks Brothers, editura Random House, țigările Kent, uleiurile de motor Pennzoil, legumele congelate Bird’s Eye și echipa de baseball Los Angeles Dodgers. Competiția economică, oricât de strânsă, Însemna În același timp un soi de apropiere. Adevăratul măr al discordiei erau „valorile”, subiectul unei divergențe tot mai aprinse. Cum titra Le Monde, „comunitatea transatlantică de valori se destramă”. Văzută din Europa, America Începea să pară foarte străină (după familiaritatea iluzorie din timpul Războiului Rece). Religiozitatea ferventă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că Hitler ar fi fost unul dintre cei mai mari oameni de stat ai Germaniei „dacă n-ar fi fost războiul” scăzuse de la 48% În 1955 la 32% În 1967, cifra rămânea deloc Încurajatoare (deși corespundea segmentului vârstnic al populației). Adevărata transformare s-a produs În următorul deceniu. O serie de evenimente - „războiul de șase zile” arabo-israelian din 1967, cancelarul Brandt Îngenuncheat la memorialul din ghetoul Varșoviei, asasinarea atleților israelieni la Olimpiada de la München În 1972 și difuzarea miniserialului Holocaust la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu este atât de adevărat pe cât se credea odată, iar În unele locuri - Îndeosebi În Slovacia sau Croația (sau Ungaria din ultimele luni ale războiului), unde guvernele-marionetă locale Își puneau În aplicare propriile proiecte criminale - fusese Întotdeauna doar pe jumătate adevărat. Însă, cu o importantă excepție, În Europa Occidentală ocupată autoritatea nu era exercitată de regimuri Împuternicite de popor - și nu existau deci guverne naționale evident legitime care să poată fi trase la răspundere pentru acțiunile lor. Germanii n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceea? Care victime - care amintiri - aveau prioritate? Cine era Îndreptățit să dea un răspuns? Căderea comunismului a descătușat astfel un torent de amintiri dureroase. Controversele Înverșunate despre soarta dosarelor poliției secrete reprezentau doar o dimensiune a problemei (vezi capitolul XXI). Adevărata problemă era tentația de a combate amintirea comunismului inversând-o. Fostul adevăr oficial a fost discreditat de-a fir a păr - devenind, ca să spunem așa, oficial fals. Încălcarea tabuurilor comportă Însă riscuri proprii. Înainte de 1989, orice anticomunist primise În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
112-113 C Cabral, Amílcar 470 CAER (Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc) 166, 396, 530, 579 Caetano, Marcello 471 Cagol, Mara 436 Čalfa, Marián 568 Callaghan, James 422, 425, 494-495, 498, 541 Campania de Solidaritate pentru Vietnam 376 Campania pentru Bere Adevărată (CAMRA) 447 Campania pentru Dezarmarea Nucleară (CDN) 237 campanii de bombardare; a Statelor Unite Împotriva sârbilor 618; Aliații vestici și Armata Roșie 30; Germania nazistă 30 camping 317 CAMRA - vezi Campania pentru Bere Adevărată (CAMRA) Camus, Albert 60, 189, 200, 202
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Solidaritate pentru Vietnam 376 Campania pentru Bere Adevărată (CAMRA) 447 Campania pentru Dezarmarea Nucleară (CDN) 237 campanii de bombardare; a Statelor Unite Împotriva sârbilor 618; Aliații vestici și Armata Roșie 30; Germania nazistă 30 camping 317 CAMRA - vezi Campania pentru Bere Adevărată (CAMRA) Camus, Albert 60, 189, 200, 202, 206-208, 264, 352, 369, 439, 514, 516-517 Canada, primirea refugiaților 43-44 capital de investiții, libera circulație 671-672 capitalism; abordarea „big bang” a tranziției de la comunism la Î 625-626; planificare 75-76; tranziția de la comunism
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunii Europene 689; British Broadcasting Corporation (BBC) - vezi British Broadcasting Corporation (BBC); British Leyland (BL) - vezi British Leyland (BL); British Motor Corporation (BMC) 331; British Petroleum (compania națională de petrol) 497; Campania de Solidaritate pentru Vietnam 376; Campania pentru Bere Adevărată (CAMRA) 447; Campania pentru Dezarmare Nucleară (CND) 237; capacitate nucleară 232; cel mai mare debitor din lume 157; cenzura 349; cheltuieli militare În perioada postbelică 158; cinematografia (anilor ’50) 277-278; colonialismul 257-258; Commonwealth 156, 271, 276, 279, 284-285, 332; Comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se dă frâu liber fanteziei, anunțând secvențele SF din viitorul roman. Tratat de apărare permanentă apărea în același an cu antologia de grup Desant ’83, în care scriitorul semnează încă două proze. Cu romanul Tangoul memoriei (1988), C. dă măsura adevărată a talentului său. Cartea este, formal, o parodie și jonglează dezinvolt cu registrele tonale, de la grotesc și burlesc la comicul verbal sau de situații. Dar, înainte de orice, este o parodie a însuși modelului parodic, subminând pe dedesubt acest gen, întors
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
iudaismului este exprimată prin comparația cu o podgorie mitică. Simbol 7 al Împărăției lui Dumnezeu, vița de vie este de asemenea personificarea lui Mesia: "Eu, va spune Iisus Hristos sub pana Sf. Ev. Ioan (15:1), Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul." Temă recurentă a profeției biblice 8, vinul este mai ales izvorul civilizației Israelului. III. Civilizația vinului De la originile ei caucaziene, via își întinde binefacerile din Bazinul Mediteranei până pe coastele Pacificului. Mărturia cea mai amănunțită a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cartea a VI-a din Războiul galic (De bello Galico). Chiar dacă în Galia romană se bea foarte multă bere, în special bere din grâu (produsă din grâul cultivat în regiunile muntoase), utilizarea vinului era din ce în ce mai răspândită determinând chiar dezvoltarea unei adevărate vesele pentru vin: căni, ulcioare, oale, vase speciale pentru îndoirea vinului cu apă, pahare înalte fără picior (pocula) mai mult sau mai puțin prelucrate sau bogat decorate, cupe și strecurători. În timpul meselor galo-romane, mirodeniile (anason, chimen, cimbru) serveau la punerea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
În anul 1108, Etienne Harding devine abate de Citeaux. Primii ani se arată foarte grei din cauza foametei și a lipsei de viețuitori. În "Scriptorium", spațiu în care călugării copiști își puneau talentul în slujba Sfintei Scripturi, încep să fie realizate adevărate capodopere (printre care se numără și Biblia așa-zisă a lui Etienne Harding). Însă abia în timpul Sfântului Bernard, abația Citeaux își capătă elanul veritabil și natura specifică, fondată pe echilibrul dintre rugăciune și lucru manual (deviza ordinului este "Crux et
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
fi comercializat pe al lor. Fiu al lui Tescelin de Fontaine, aliat al Ducelui de Burgundia, Bernard este atras de tânăr de viața monahală. La 20 de ani intră în abația de la Citeaux alături de 30 de camarazi unde provoacă un adevărat curent de aderenți. Trei ani mai târziu devine abate al noii abații de la Clairvaux. În toate cele 393 de abații pe care le-a fondat călugărul-arhitect și cât timp a trăit, până în anul 1153, au domnit renunțarea de sine, simplitatea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
vii ale unei lire maiestuos mânuită de un tânăr. Vocea lui răsunătoare se contopește cu cântările și strigătele vesele ale celorlalți tineri, care dansează în jurul lui. La romani, culesul viilor era un pretext de sărbătoare continuă, manifestări zgomotoase și deșuchiate, adevărate Saturnalii. Închinate lui Saturn, zeu popular al semănăturilor și al viței de vie, Saturnaliile se desfășurau între 17 și 24 decembrie. În această perioadă, erau suspendate multe legi, de pildă, cetățenii romani își serveau sclavii și părăseau orașul pentru a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
un prilej de a așeza la loc de cinste uneltele viticultorului de altădată și de a conserva tradiții populare care, altfel, ar risca să fie date uitării. Vinul, prin însăși simbolistica sa, este eminamente "festiv" și via dă acestei sărbători adevăratele sale rădăcini. Sărbătorile vinului transmit atât de mult tradițiile populare încât au loc uneori chiar și acolo unde fructul lui Bachus nu este decât o amintire, ba chiar și în sate unde cultura viței de vie nu a existat niciodată
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Plantagenet a lansat definitiv dincolo de Canalul Mânecii moda și gustul pentru vinurile franțuzești. Timp de aproape trei secole, Bordeaux și-a consolidat în Evul Mediu numele de capitală viticolă a lumii civilizate. Pentru a consuma aceste vinuri, englezii au înființat o adevărată "flotă a vinului" pe care cronicarul Froissart a evaluat-o în anul 1373 la o cantitate de 300 nave. De unde și expresia a bea ca un englez, cum se spunea atunci. Încoronarea lui Eduard al II-lea în anul 1308
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
podgoriile pariziene erau, evident, regii. Astfel, Henric I era proprietarul unor podgorii întinse situate pe dealul Saint-Geneviève, care au alimentat pivnițele regale până la evenimentul pe care istoricii secolului al XIX-lea l-au numit "Războiul de 100 de ani". Însă, adevărata înrădăcinare a viticulturii ca activitate pariziană se datorează Stareței Adelaïde de Savoya, care la începutul secolului al XII-lea a creat un fel de "centură roșie" la periferia viitoarei capitale. Aparținând vinurilor roșii, (de un roșu deschis), acest vin parizian
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]