73,246 matches
-
politic tradițional” (So, 1990, p. 34); modernizarea este un proces de durată (lengthy process): este o schimbare evoluționară, nu revoluționară. Prima critică a teoriei modernizării ca tranziție de la tradițional la modern Alvin J. So consideră că teoriile modernizării „au fost formulate ca un răspuns la noul rol de conducător mondial pe care și l-a asumat SUA după al doilea război mondial” (So, 1990, p. 36). În viziunea aceluiași autor, implicațiile politice ale paradigmei de gândire propuse de teoriile modernizării sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sancționează sever paradigma tranziției. După ce corectează teoria obstacolelor (de trecut), încă puternic tributară paradigmei tranziției, Davis propune, cum s-a subliniat, o teorie a baricadelor (de apărare - prin care o societate se apără - Davis, 1987). Teza de bază poate fi formulată ca o întrebare: cum se apără societatea tradițională în fața înaintării valorilor capitaliste? Ideea promovată de Davis este că societățile tradiționale se tem nu de progres, ci de turbulențe sociale și morale, de corupție etc., ceea ce arată că agenții purtători de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
schimbărilor sociale și al impactului global al acestora. În acest scop, obiectivele erau: pe de-o parte, identificarea celor mai relevante probleme cu care se confruntă omenirea, pentru a le analiza din perspectiva globală a problematicii mondiale și pentru a formula posibile scenarii ale viitorului societăților umane; pe dealtă parte, comunicarea existenței acestor probleme atât la nivelul celor mai importanți factori de decizie, cât și la nivelul publicului în general. Trei principii complementare guvernează, de la bun început, constituirea Clubului de la Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
La sesiunea anuală de la Berna din 1972, găzduită de Guvernul Federal Elvețian și care întrunea 17 cercetători din cele mai diferite domenii sub coordonarea lui Dennis Meadows (specialist în dinamica sistemelor globale, de la Massachusetts Institute of Technology, SUA), a fost formulat primul „Raport către Clubul de la Roma” intitulat The Limits to Growth. Obiectivul acestui studiu (impresionant prin cantitatea datelor prezentate și scrupulozitatea analizei efectuate) era de a analiza cinci mari tendințe ale dezvoltării societăților lumii (sau cinci mari aspecte ale dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Double Helix of Learning and Work. Tipul de interacțiune cu consecințele cele mai importante pentru învățare este munca. Învățarea și munca sunt asemuite metaforic celor două spirale ale unui cod genetic. Premisa legăturii lor organice le-a permis autorilor să formuleze soluții pentru scoaterea din impas a celor mai importante achiziții în materie de educație modernă: interdisciplinaritatea și educația continuă. Societatea are nevoie de specialiști ai problemelor și profesiunilor, care sunt eminamente multidisciplinare, în timp ce educația clasică și convențională a specialistului este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
evalua în funcție de rezultatele obținute în procesul de dezvoltare umană. Căci dezvoltarea umană, mai complexă și mai vastă decât simpla dezvoltare economică, a fost principala miză a confruntării dintre cele două sisteme (Pasti, 1995), chiar dacă, ideologic și adesea științific, ele au formulat-o, de-a lungul timpului, în alți termeni (Tismăneanu, 1998). Terenul pe care Occidentul dezvoltat a câștigat confruntarea cu lumea comunistă a fost cel al bunăstării populației. Societățile Europei Centrale și de Est au putut accepta toate aspectele negative ale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vot de blam adresat prestației politice a guvernelor naționale. Relevanță și viabilitate Tipurile de obiective ale politicii sociale sunt: promovarea unor bunuri publice, protecția ori securitatea socială și dezvoltarea socială. În ceea ce privește acest ultim concept, cel de dezvoltare socială, politica socială „formulează obiective de asigurare a unor condiții sociale care sunt considerate a fi importante global pentru colectivitate în procesul de dezvoltare a științei și culturii, a sistemului de educație, de difuzare a culturii, de promovare a familiei și a îngrijirii copilului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
statelor membre (Diamantopoulou, 2003a). Chiar dacă deciziile finale privind proiectarea securității sociale rămâne la latitudinea fiecărui stat membru, trebuie subliniată importanța respectării ansamblului de măsuri comune în domeniul social, în special al ocupării forței de muncă. La nivel european, au fost formulate o serie de argumente pro și contra ideii de model social european. Principalul argument contra a fost tocmai faptul că acest model social european nu este definit oficial. Principalele argumente pro au fost legate de existența acordurilor sociale între statele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în viitor, dar deja o parte dintre instrumentele modelului social european, printre care Strategia Europeană de Ocupare și Metoda Deschisă de Coordonare, corespund nevoii de a găsi noi parametri ai arhitecturii sociale europene. Reforma actuală a statului bunăstării trebuie să formuleze o nouă paradigmă care să asigure reconcilierea politicii sociale și economice. (B. Palier, 2004, p. 12). Uniunea Europeană este orientată mai degrabă spre promovarea unor inițiative comune în domeniul politicii sociale în contextul unei coordonări deschise decât spre constituirea unui sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aparțin comunei, orașului sau județului” (Legea administrației publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001). În România sistemul de dezvoltare a politicii regionale, după modelul existent la ora actuală în Europa, s-a dezvoltat începând cu 1997-1998, după ce a fost formulată cerea oficială și explicită pentru aderare la UE. România a deschis negocierile la capitolul 21 - referitor la politica regională și coordonarea instrumentelor structurale, în cadrul Conferinței de Aderare din 21 martie 2002. Evoluția politicii regionale în România este monitorizată prin Rapoartele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la o comparație între datele referitoare la asumarea responsabilităților pentru bunăstarea individuală, prezente în cadrul mai multor cercetări. Voi utiliza date provenind din alte două cercetări, făcute în momente de timp diferite, 1993 și 1997, în care întrebarea analizată a fost formulată identic. Tabelul 2. - Responsabilitatea pentru bunăstarea individuală revine individului sau statului Anul realizării cercetării Individului Statului Media răspunsurilor Dispersia răspunsurilor Ponderea nonrăspunsurilor în total WVS 1993 59,0% 41,0% 5,17 3,11 2,1% WVS 1997 63,7
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
apoi nivelurile înregistrate în România de principale componente - relațiile sociale și încrederea -, insistând asupra unei perspective comparative cu restul Europei. În final, revin cu trecerea în revistă a unor căi de a utiliza capitalul social ca agent al dezvoltării și formulez unele sugestii privind potențialul acestora de a fi folosite în cazul concret al României. Ce este capitalul social? Folosit pe scară largă în anii ’90 de numeroși analiști și decidenți politici, capitalul social a avut, ca orice alte concepte la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
se axează pe promovarea incluziunii sociale (Narayan), al doilea pornește tot de la rețele, vizând mai ales dezvoltarea celor existente (Lyon), iar al treilea se concentrează asupra încrederii și a dezvoltării instituționale (Sztompka). Toate aceste măsuri trebuie totuși privite cu precauția formulată de Fukuyama (1995): la nivel macrosocial, capitalul social se creează din interior și are o inerție deosebită, modificându-se cu mare greutate. În funcție de poziția societății în spațiul descris în figura de mai sus, Narayan (1999) specifică două principii de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
publică a schimbărilor anticipate etc. Dezvoltarea capitalului social în România Utilizând argumentele sugerate de literatura revăzută mai sus, ca și analizele prezentate în text, rezultă câteva modalități de stimulare a eficienței capitalului social ca agent al dezvoltării în România. Le formulez în contextul obiectivelor volumului de față, menționând că se adresează deopotrivă societății civile, birocrației administrative și aleșilor locali și centrali: sprijin acordat categoriilor excluse în scopul organizării și stimulării participării acestora la viața asociativă (de exemplu, se pot acorda facilități
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cea a implicării voluntare a indivizilor în furnizarea a ceea ce economiștii numesc bunuri publice. Printr-o astfel de abordare, putem încadra problematica generală a participării în matricea conceptuală a acțiunii colective. Problema fundamentală a acțiunii colective, așa cum a fost ea formulată inițial de Olson (1966), este realizarea unui nivel satisfăcător de participare în furnizarea bunului public, admițând că motivațiile pentru defecțiune (free riding) sunt serioase. Cu alte cuvinte, problema constă în a motiva un număr suficient de mare de indivizi să
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fi rezolvate doar prin implicare colectivă, ceea ce înseamnă la nivel minimal contribuția la plata facturilor colective. Scările au și alte caracteristici care le fac atrăgătoare pentru studiile de genul celor de față: au granițele clare, care rezolvă una dintre preocupările formulate de Ostrom (Ostrom și Ahn, 1991) pentru astfel de instituții și dispun de regulamente formale care stimulează autoorganizarea și autoguvernarea. Potrivit Legii nr. 114 din 1996 privind locuința, problemele vecinătăților sunt rezolvate în cadrul asociațiilor de locatari, care sunt constituite, în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
calitate ce poate fi denumită „orientare către activism” sau „aptitudini de activist”, combinate cu oportunismul pe care mobilitatea ascendentă în structurile ierarhizate puternic birocratizate îl presupune. Evident că această aptitudine a fost stimulată prin apartenență și recompensată prin promovare. Rezum, formulând ipoteza că apartenența la organizații comuniste a depins și de prezența unor calități care prezic astăzi disponibilitatea pentru implicarea în acțiuni comunitare. Promovarea în aceste organizații, pe de altă parte, a solicitat aptitudini care astăzi pot fi asimilate leadership-ului. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
anilor ’90; 4. Mix confuz de centralizare/descentralizare - descentralizarea ajutoarelor financiare și a serviciilor de asistență la nivel local a fost și este un obiectiv central al reformei sistemului de asistență socială. Este semnificativ fapul că în documentul de evaluare formulat de Comisia Europeană privind asumarea obligațiilor României ca viitor stat membru al Uniunii Europene se estimează că „starea precară a protecției sociale în România e cauzată, printre altele, și de faptul că la nivel local distribuția responsabilităților este încă neclară
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asistenței sociale precum mari șanse de creștere a eficienței sprijinului persoanelor în dificultate. Pornindu-se de la cerințele generale ale unei politici sociale integrate, coerente, centrate pe cuplarea eforturilor și resurselor financiare din sistemul asistenței sociale, ale cărei principii au fost formulate de foarte mult timp de numeroase studii de cercetare, rapoarte naționale elaborate în mediul academic, Guvernul din perioada 2000-2004 a gândit noua structură a MMSSF pe baza unei viziuni moderne de natură să elimine pierderile din sistemul de asistență socială
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la toate nivelurile de învățământ. Pentru atingerea acestui scop, în februarie 2001 a fost adoptat la nivelul Uniunii Raportul asupra obiectivelor comune ale sistemelor educaționale (Report on the concrete future objectives of education systems). Acest raport constituie primul document care formulează un program coerent la nivel european pentru politicile educaționale de la nivel național. Programul va fi implementat în Uniunea Europeană prin metoda deschisă de coordonare, definită tot la Lisabona (2000), care asigură un nou cadru de colaborare între statele membre în vederea asigurării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
strategie de dezvoltare rurală la nivel global „Dinspre viziune spre acțiune” care a avut o influență decisivă asupra abordării globale a problematicii dezvoltării rurale, dar rezultate nesemnificative la nivelul implementării. Departamentul Băncii Mondiale pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (ARD) a formulat o strategie de dezvoltare rurală axată tematic și sectorial. La fiecare cinci ani strategia este revizuită prin consultarea unui mare număr de decidenți locali. În anul 2003 Banca Mondială și-a revizuit strategia în ce privește agricultura și dezvoltarea rurală, strategie cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Evidențierea diversității la nivel teritorial și identificarea specificității zonale a caracteristicilor sociale conduc la o mai bună înțelegere a situației de la nivel național și la poziționarea adecvată a unei țări în context internațional. Principiul de utilitate pentru decizie a indicatorilor, formulat adesea ca un criteriu de selecție a indicatorilor în cadrul unui sistem de monitorizare, impune capacitatea de dezagregare a datelor pe criterii cât mai variate. Defalcarea datelor la nivel teritorial are o semnificație aparte în condițiile tendinței actuale de descentralizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale</style></publisher><urls></urls></record></Cite></EndNote>(Panduru et al., 2004). Morris, la rândul lui, atrage atenția asupra problemei diversității societăților pe care acești indici își propun să le compare. Din această cerință, el formulează alte criterii pentru astfel de măsuri sociale: nu trebuie să presupună că „dezvoltarea” are aceeași valoare în toate societățile; trebuie să măsoare mai degrabă output-uri (cât pot oamenii să citească și să scrie) decât input-uri (cât s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
naturale existente în mediul înconjurător, deja considerabil limitate din cauza modernizării și a dezvoltării economice agresiv promovate de diferitele state ale lumii. Pentru mai multe detalii, vezi Marshall (2003, pp. 171-172). Futurologia este încercarea de a prevedea viitorul sau de a formula scenarii realiste privind viitorul societăților umane, prin proiectarea și analiza sistematică a tendințelor statistice în curs. Termenul futurology a fost propus de Ossip Flechtheim în 1966 pentru a desemna „disciplina” (complementară istoriei) al cărei scop este studiul logicii viitorului. Prospectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de istoricul Gerald Reitlinger drept "primul masacru de proporții" înfăptuit împotriva populației evreiești din estul Europei după izbucnirea conflictului sovieto-german la 22 iunie 19413, a generat ample dezbateri istoriografice, în România și în alte state, deopotrivă. În funcție de punctele de vedere formulate de istorici cu privire la cauzele, derularea și, mai ales, responsabilitățile legate de acest asasinat în masă, considerăm că lucrările și studiile elaborate pe această temă pot fi grupate în două categorii interpretative majore. În prima categorie se încadrează contribuțiile istoriografice ce
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]