75,219 matches
-
Marie, încheiate cu momente din ciclul patimilor, distribuite pe două registre la nord și două la sud, se succed aproape cronologic. Vasta compoziție începe în registrul I (de jos) de la nord, cu o desfășurare de la est la vest: Bunavestire; 2. Nașterea lui Iisus Hristos; 3. Tăierea împrejur; 4. Botezul Domnului (în acest caz zugravul sa orienta după ordinea calendaristică); 5. Întâmpinarea Domnului(Stretenia); 6. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului; 7. Duminica Floriilor. Această narațiune sfântă continuă în registrul II (de
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
adversarilor arabilor grupați sub stindardul shu'ubiyyei, desființarea argumentelor lor prin sublinierea importanței limbii arabe din Coran, dar și a beduinilor, creatorii și păstrătorii acestei limbi, arabii prin excelență, cei mai puri și mai buni. În timpul dinastiei abbaside a luat naștere această controversă între iranieni Iranienii și arabi "shu'ubiyya" în cadrul căreia arabii și persanii își combăteau tradițiile, cei din urmă "shu'ubiții" pretinzând superioritatea grupului lor asupra arabilor. Această mișcare era o expresie a unor aspirații politice în urma cuceririi arabe
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
unite printr-o legătură inegal împărțită; sufletul este divin, nemuritor și aspiră la libertate, în timp ce corpul îl claustrează, ținându-l prizonier. Moartea dizolvă legătura, dar numai pentru a reincarcera sufletul proaspăt eliberat după o scurtă perioadă de timp, pentru că roata nașterii se învârte inexorabil. Așadar, sufletul își continuă călătoria, alternând între o existentă separată, neîngrădită și reîncarnarea proaspătă, completând cercul larg al necesității, ca și companionul multor corpuri de oameni și animale. Acestor prizonieri lipsiți de noroc li se adresează Orfeu
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
sufletul își va fi terminat ascensiunea voalată a destinului determinat de zeitate. Această era teoria orfismului care a apărut în Grecia în jurul anului 6 î.Hr., organizată în mistere publice și private la Eleusis și peste tot, și care a dat naștere la o literatură amplă. Primul gânditor grec care are legătură cu metempsihoza este Pherecide din Syros; dar Pitagora, presupus a fi elev al acestuia din urmă, este primul mare exponent filosofic al metempsihozei. Probabil că Pitagora nici nu a inventat
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
muzicale alegând să devină oameni, sufletul lui Atalanta alegând onorurile unui atlet. Oamenii puteau fi văzuți metamorfozându-se în animale și animale sălbatice și de casă interschimbandu-se. După alegerea făcută, sufletele beau din Lethe și săgetau ca niște stele către nașterea lor. Sunt mituri și teorii de aceeași factură în alte dialoguri, cum ar fi „Phaedrus”, „Meno”, „Phaedo”, „Timaeus” și „Legile”. În viziunea lui Platon, numărul de suflete era unul fix; nașterea nu reprezintă așadar vreodată crearea unui suflet, ci doar
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
beau din Lethe și săgetau ca niște stele către nașterea lor. Sunt mituri și teorii de aceeași factură în alte dialoguri, cum ar fi „Phaedrus”, „Meno”, „Phaedo”, „Timaeus” și „Legile”. În viziunea lui Platon, numărul de suflete era unul fix; nașterea nu reprezintă așadar vreodată crearea unui suflet, ci doar transmigrația de la un corp la altul. Acceptarea de către Platon a doctrinei este caracteristică simpatiei sale cu privire la credințele populare și dorinței sale arzătoare de a le incorpora într-o formă purificată în
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
Marea Ducesă Elena Pavlovna s-a născut la Saint Petersburg, capitala Imperiului rus. Vestea sosirii celei de-a doua fiice l-a făcut fericit pe tatăl ei, țareviciul Pavel Petrovici, care își pierduse prima soție, Wilhelmina Louisa de Hesse-Darmstadt, la naștere, cu opt ani mai înainte. Se spune că Marea Ducesă era foarte frumoasă astfel încât bunica ei, împărăteasa Ecaterina a II-a a numit-o după Elena din Troia. Ca fată, Elena a primit o educație privată acasă, primii ei ani
Marea Ducesă Elena Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317771_a_319100]
-
Alexandrei a trezit ostilitate la curtea romano-catolică a Austriei. Un an și jumătate mai târziu, Alexandra a murit la Viena, la 16 martie 1801 de febră puerperală, la scurt timp după ce a născut o fetiță care a murit în ziua nașterii. Alexandra avea numai 17 ani, iar moartea ei a avut loc în aceeași săptămână cu asasinarea tatălui ei. Ambele au fost lovituri, teribile pentru familia Romanov. Arhiducele Joseph a construit un mausoleu dedicat soției lui, însă curtea austriacă a a
Alexandra Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317769_a_319098]
-
ani ea a constatat că este dificil să se adapteze etichetei stricte a curții și juca jocuri pentru copii cu doamnele ei de onoare. Căsătoria a fost considerată fericită însă regele era mult mai interesat de sex decât ea. După nașterea fiului ei în 1799, s-a simțit mai bine în poziția ei de regină. În 1800 a fost încoronată la Norrköping iar în 1801 a primit o vizită de la părinții ei. În timpul unei călătorii în Finlanda, a trecut granița în
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
patra fiică a părinților ei, însă a doua care a supraviețuit copilăriei, arhiducesa Maria Leopoldina Josefa Carolina s-a născut la Palatul Schönbrunn într-o duminică, 22 ianuarie 1797. Ea a fost una dintre cei doisprezece copii imperiali. În momentul nașterii ei, tatăl ei era de cinci ani împărat al Sfântului Imperiu Roman. Mama ei era fiica regelui Ferdinand I al celor Două Sicilii și a primei lui soții, Arhiducesa Maria Carolina a Austriei. Prin mama ei, era nepoata împărătesei Maria
Maria Leopoldina a Austriei () [Corola-website/Science/317777_a_319106]
-
primari. Caroline a fost botezată cu numele bunicilor paterni, "Maria Carolina" a Austriei și regele "Ferdinand" de Neapole. Și-a petrecut adolescența la Palermo și Neapole. Mama ei a murit în 1801 la vârsta de 24 de ani după o naștere dificilă cu un an în urmă. Tatăl ei s-a recăsătorit în 1802 cu Infanta Maria Isabella a Spaniei, o altă verișoară primară. Cuplul a avut 12 copii. Caroline s-a căsătorit cu nepotul regelui Ludovic al XVIII-lea al
Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry () [Corola-website/Science/317791_a_319120]
-
1782 la Palatul Caserta în afara Neapolelui, Italia. Părinții ei erau regele Neapolelui și Siciliei, Ferdinand al IV-lea și soția lui, fiica împărătesei Maria Tereza a Austriei, Maria Carolina. Sora mamei sale, Maria Antoaneta, era regină a Franței în momentul nașterii sale. Frații ei au fost: Prințul Carlo, Duce de Calabria, care a murit de variolă în 1778; viitorul rege Francisc și Prințul Leopold, Prinț de Salerno. Surorile ei au fost: împărătesa Sfântului Imperiu Roman, Marea Ducesă de Toscana, Maria Cristina
Maria Amalia a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317790_a_319119]
-
Bernardo Tanucci. În conformitate cu instrucțiunile de la împărăteasa Maria Tereza, Maria Carolina a câștigat încrederea lui Ferdinand simulând interes față de activitatea lui favorită - vânătoarea. Așa ea a obținut administrarea statului pe ușa din spate, care avea să se realize pe deplin după nașterea unui moștenitor în 1775 și admiterea ei în Consiliului Privat. Până atunci, Maria Carolina a prezidat întinerirea vieții la curtea napolitană. Academicienii Gaetano Filangieri, Domenico Cirillo și Giuseppe Maria Galanti au frecventate salonul ei, printre alții. Căderea lui Tanucci de la
Maria Carolina a Austriei () [Corola-website/Science/317787_a_319116]
-
Robert era un fermier care confecționa și multe pălării, și toată familia îl ajuta în acest lucru. Cu opt copii în familie, casa era un loc aglomerat. Familia locuia într-o mică fermă lângă Gorham, Maine. La câțiva ani după nașterea gemenelor, Robert Harmon a părăsit ferma și, împreună cu familia sa, el s-a mutat în orașul Portland, cam douăsprezece mile la est. Ellen G. White Estate a delegat un genealogist profesional pentru recăutarea strămoșilor, care a spus că ea a
Ellen White () [Corola-website/Science/317786_a_319115]
-
în concert. Imprimările au fost făcute abia în 1978, la studioul Tomis din București, cu ajutorul unui aparat pe opt piste. Discul "Zalmoxe" a fost lansat de casa de discuri națională (Electrecord) la începutul lui 1979, la aproape trei ani de la nașterea proiectului. La momentul apariției discului, claviaturistul Nicolae Enache părăsise Sfinx, fiind cooptat în formația Mondial. În 1993, casa de discuri Electrecord a reeditat albumul "Zalmoxe" pe CD (număr de catalog ELCD 135) și casetă audio, fără a cere acordul foștilor
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
fiica cea mare a reginei Victoria a Regatului Unit. Prin aceste legături, Frederica a fost verișoară îndepărtată a Elisabetei a II-a și a Prințului Filip, Duce de Edinburgh. Ca descendentă a regelui George al III-lea al Marii Britanii, la naștere, a fost în poziția 34 în linia de succesiune la tronul britanic deși nu a avut nici un titlu sau rang britanic. În 1936 Paul, Prinț Moștenitor al Greciei a cerut-o în căsătorie la Berlin când a ajuns acolo pentru
Frederica de Hanovra () [Corola-website/Science/317795_a_319124]
-
care sunt baza tuturor lanțurilor proteice, care există pe Terra, prin urmare viață potențială. Conform lui Jeffrey Bada, profesor de biologie marină de la Universitatea din San Diego În pofida faptului, că teoria „supei primordiale” a suscitat multe dezbateri și a dat naștere multor lucrări științifice, nu a primit niciodată Premiul Nobel.
Stanley Miller () [Corola-website/Science/317833_a_319162]
-
alte familii regale, inclusiv cele ale Spaniei, Danemarcei, Norvegiei, Suediei, Belgiei, Luxemburg, Țărilor de Jos, precum și foste familii regale ale Greciei, României, Germaniei și Rusiei descind din Elisabeta Stuart. Elisabeta s-a născut la Palatul Falkland din Fife. La momentul nașterii sale, tatăl ei era doar rege al Scoției. Numită în onoarea reginei Elisabeta I a Angliei, mica Elisabeta a fost botezată la 28 noiembrie 1596 la capela regală de la Holyroodhouse. În timpul vieții sale în Scoția, Elisabeta a crescut la Palatul
Elisabeta de Bohemia () [Corola-website/Science/317826_a_319155]
-
regina de-o iarnă" ("zimní královna") iar Frederick ca "regele de-o iarnă" ca referire la scurta lor domnie. Temându-se cei mai rău, la momentul înfrângerii în Bătălia de la Muntele Alb, Elisabeta era deja plecată din Praga și aștepta nașterea celui de-al cincilea copil la castelul Custrin, la aproximativ 80 de km de Berlin. Acolo, la 6 ianuarie 1621 după un travaliu ușor a născut un fiu sănătos, Maurice. Cuplul a plecat în exil la Haga. În timpul exilului Elisabeta
Elisabeta de Bohemia () [Corola-website/Science/317826_a_319155]
-
început a Siciului Zaporijian, fiind menționate de Vladimir Dal în faimosul lui dicționar. Numele „plastun”. derivă dintr-un cuvânt care înseamnă „foaie”, prin intermediul unei expresii traduse ca „a sta întins ca o foaie”. La rândul lui, cuvântul „plastun” a dat naștere expresiei „ползать по-пластунски” ("târâș în stil plastun"), o modalitate de deplasare în care tot corpul stă lipit de pământ, iar membrele se mișcă numai lateral, pentru asigurarea deplasării. Mai târziu, numele de „regiment plastun” a fost folosit pentru desemnarea tuturor
Plastun () [Corola-website/Science/317868_a_319197]
-
1923 cu privire la problemele naționale și etnice că există mai multe obstacole în implementarea politicii naționale a partidului. Printre acestea erau enumerate „șovinismul națiunii dominante”, „inegalitatea economică și culturală” și „supraviețuirea naționalismului în rândul unui număr de națiuni care au dat naștere greului jug al asupririi naționale”. În ceea ce privește Kubanul, Stalin avea o abordare aparte. El a considerat că victimele opresiunii au fost țăranii necazaci, care, la fel precum coloniștii din Novorusia, era o populație mixtă din punct de vedere etnic, cu o
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
franțuzească a numelui. Bunicii paterni erau Alexandru al II-lea al Rusiei și împărăteasa Maria Alexandrovna. Bunicii materni erau George I al Greciei și Marea Ducesă Olga Constantinovna a Rusiei. Mama Mariei, Alexandra Georgievna a Greciei, a murit curând după nașterea celui de-al doilea copil, Marele Duce Dmitri Pavlovici, când Maria avea doi ani. Tatăl său a fost înnebunit dedurere iar la funeralii a trebuit să fie ținut de fratele său, Marele Duce Serghei Alexandrovici. O perioadă, Serghei și soția
Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei (1890–1958) () [Corola-website/Science/318030_a_319359]
-
două unități: "Serviciul de Protecție al Ministerului de Interne", condus de general Virgil Ardelean, și "Direcția Generală de Investigație a Criminalității" din IGP, condusă de colonel Constantin Dirna. În aprilie 1999, ministrul internelor, Constantin Dudu Ionescu a semnat actul de naștere al "Direcției Generale de Informații și Protecție a Ministerului de Interne" - U.M. 0962 la conducerea căruia a fost instalat Virgil Ardelean. La data de 5 octombrie 1999, în cadrul UM 0962 a apărut Divizia de Informații, care lipsea până atunci din
Departamentul de Informații și Protecție Internă () [Corola-website/Science/318020_a_319349]
-
servise sub tatăl lui în marina imperială. Lecțiile au urmat cursul obișnuit: știință, aritmetică, rusă, istorie, geografie, arte, limbi străine. A învățat rusă, franceză, germană și engleză. Ca toți membri pe linie masculină a familiei Romanov, a fost destinat de la naștere unei cariere militare. Tatăl lui Dimitri era amiral al marinei ruse și spera ca măcar unul dintre fiii săi să-i calce pe urme. Educația religioasă și-a pus puternic amprenta; toată viața va fi un om profund religios. A
Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318053_a_319382]
-
a primit puțină afecțiune din partea părinților. Tatăl său, ocupat cu eforturile guvernamentale și militare, a rămas o figură îndepărtată. Mama lui cerea o disciplină strictă și era rece față de copiii ei. Ca și frații lui, Serghei a fost destinat de la naștere unei cariere militare. Avea numai două săptămâni când a fost înscris într-o unitate militară care a fost numită după el: Regimentul de Infanterie Vakusnkii al Marelui Duce Serghei Mihailovici. Lui Serghei Mihailovici îi plăcea viața militară și a servit
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]