72,406 matches
-
clasicii, câștigă noi dimensiuni, ies îmbogățiți, ca urmare a perspectivei tematiste din care Mitchievici îi privește. Opera singulară a lui Paciurea, ocultată în anii 1920, ultimii ani de viață ai artistului, când implicarea literarului în arta vizuală era considerată o adevărată erezie și simbolismul era cu totul ieșit din modă, câștigă prin reașezarea ei în context. Angelo Mitchievici plasează consecvent arta românească pe picior de egalitate cu școlile artistice europene. Este un punct de vedere integrator în care nu se mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și asupra unora de acces dificil, aflate în depozitele muzeelor. Comentariul lui nu este niciodată sec și tehnicist, ci luat de valul entuziasmului pentru subiect, fără a-și pierde însă simțul critic, autorul se lansează în descrieri evocatoare ale tablourilor, adevărate ekphrasis care însuflețesc imaginea absentă cu ajutorul cuvântului. O serie de capitole excelente sunt dedicate basmului și mitului în pictura simbolistă românească, în care lucrări discreditate ca sămănătoriste, integrate în contextul lor originar, își pierd haloul negativ care le-a însoțit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a metamorfozelor, a deplasărilor, regăsește simbolismul pentru a-l depăși într-un mod constructiv, original. Încetând de a mai socoti simbolismul drept un accident de etapă asimilat artei 1900 și frivolităților ei senzualiste, un moment de rătăcire pasager înainte de regăsirea adevăratei vocații, cred că se impune o viziune care să redea caracterul stimulativ pentru imaginație în arta plastică al simbolismului legat și de un cult al frumosului, care devenea programatic un factor modelator pentru societatea vieneză și care a modelat și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exemplar și manual al esteticii decadente. În același an apare un alt roman care cunoaște un succes aparte, deschizând o serie, romanul Viciul suprem al infatigabilului estet Joséphin Péladan, reprezentant al decadenței latine și a unui ordin estetico-ezoteric, realizând o adevărată platformă estetică a noului curent. Cu rezervă critică, fenomenul poate fi observat pentru o bună parte din artiștii perioadei, unii dintre ei rămânând să oscileze între cele două estetici, precum frații Goncourt sau Gustave Flaubert. Acest mariaj întreținut cu dificultate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care John Reed construiește "stilul decadenței" constă în a situa în chiar centrul operei de artă decadente vacuitatea în relație cu excesul ornamental. Centrul în jurul căruia se desfășoară procesul de restaurare a sensului este cum constată criticul unul vid, adevăratul centru se reduce la tensiunea pe care o întrețin aceste fragmente dizlocate ale întregului, asamblarea lor reface întregul numai în plan hermeneutic, nu și sub raport vizual. "Adesea ornamentate în exces, ele (tablourile) au utilizat acest ornament pentru a masca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Thomas Couture, Romanii decadenței (1847), o pictură academică după toate regulile, care a avut un succes deosebit când subiectul era în vogă, modelul prestigios al decadenței franceze fiind cel a decadenței Imperiului Roman. Capitolul II II.1. Gustave Moreau O adevărată femme de lettres, prețuită la Paris ca și în țară, Maria Bengesco a servit drept corespondent la Paris pentru ziarul L'Independance roumaine între 1903 și 1916. În atenția sa stau curentele novatoare în artă, cu care este și îi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
această trăsătură. Prin aceasta, pictorul "a furnizat baza unui stil unde deformarea liniară, afirmarea planeității pânzei se voiau și consecințe ale unui parti pris mural"61, fapt care a influențat pictori precum Hodler, Seurat, Emile Bernard, Gauguin. Pictorul dezvoltă o adevărată "estetică a transpoziției", "apropierii aluzive de culoare, care, independent de imperativul mural, devine ea însăși un semn de nesupunere față de realismul dominant, alăturându-se voinței de abstractizare a simboliștilor"62. În acest fel, Puvis de Chavannes redă pictura unui hieratism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care se află deja în genele artistice ale pictorului simbolist de la sfârșitul secolului la care sensibilitatea prerafaelită contribuise din plin. Într-o altă scrisoare, Dobrogeanu-Gherea este cel care justifică estetic această orientare a percepției: "Prerafaeliții vor să redea adevărul, natura adevărată, dar o redau așa cum simt și o văd ei, iar ei fiind oameni fin de siècle o redau în consecință. Iată pentru ce arta lor e artă decadentă, ceea ce nu o împiedică să fie de mare talent"75. Teoria lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
serie de gospodari", s-ar mai adăuga "hainele de blană și coafurile slavo-orientale, de un pitoresc efect, mozaicurilor Ateneului, ar fi încă mai semnificative și strălucitoare, opuse luminii soarelui nostru!"131. Bachelin descoperea astfel în Bucureștiul fin de siècle un adevărat bazar oriental, al cărui soare meridional era diferit de cel al Luminilor franceze. Ultimul articol al lui Bachelin din această serie consacrată artelor decorative, "Médailles, billets de banque. Timbres et estampilles" XII132, este dedicat medaliilor, biletelor de bancă, timbrelor, cărților
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1909, Arta în România, Tzigara-Samurcaș aprecia apariția picturii moderne tocmai prin disocierea de arta bizantină. În sensul acestei secesiuni fondatoare, criticul atribuia lui Nicolae Grigorescu opera de pionierat, al cărui merit "de a fi mijlocit tranzițiunea de la bizantinism la pictura adevărată, dezrobindu-ne de hieratismul bizantin"185 ar constitui piatra de hotar a artei naționale. Pe fondul succesului pe care-l are simbolismul în expresia sa decorativistă, Art Nouveau-ul, revivalul bizantin va căuta modernitatea în direcția opusă, a recuperării artei bizantine în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1912 elogiul exponențial al acestei sculpturi funerare cu ocazia celei de-a XX-a Expoziții de Pictură și Sculptură din cadrul Salonului de Primăvară al Tinerimei artistice "După mine, opera care reprezintă realizarea cea mai inteligentă, cea mai mare, a unui adevărat talent nu pot cere geniu de la toată lumea -, opera care reprezintă acea sforțare ce unește laolaltă inteligența și știința, e desigur cavoul Stolojanilor de Clavel și Paciurea"202. Observațiile criticului le prelungesc pe cele ale lui Tzigara-Samurcaș privitoare la noutatea transpunerii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care fixează efemerul clipei pentru eternitate cu ajutorul unui blitz imaginar. Hiperion ca și Hypnos-ul lui Khnopff este personajul tutelar al imersiunii onirice într-o lume spectrală a frumuseții proiectate în chipul demonului. Frumusețea acestei măști trece dincolo de orice relevanță fizică, adevăratul chip al poetului este cel al demonului-daimon al tradiției platoniciene, lucifericul Hiperion, tentat nu de orgoliul unei suveranități absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
membrii fondatori ai Tinerimii artistice, asociație care se coagulează în 1902 în jurul pictorilor aflați la München pentru studii, încă odată fiind marcată o solidaritate în jurul școlarizării secesioniste a artiștilor fondatori ai Tinerimii. Constantin Prodan este și mai explicit: "Ei sunt adevărați reprezentanți ai Tinerimei, pentru că amândoi au studiat la München, de unde au adus ideile simboliste de care erau influențați"332. Deși s-au bucurat în epocă de egal succes, o bună parte a criticilor, printre care se numără și Tudor Arghezi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îl disocia de naturalism, evidențiind fascinul pe care-l întreține jocul imaginației în picturile sale. Dimensiunea poetică a picturii sale releva caracterul ei simbolist, redat de o stilistică particulară, în care culoarea avea o pondere considerabilă. "Kimon Loghi e un adevărat poet, atât prin sensibilitatea și imaginația ce o pune în concepție, cât și prin misterul și delicatețea de culoare cu care învălue realitatea. El nu este un rob al naturei, care să copieze cu o exactitate fotografică un pom, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dulcegăria unei anumite maniere, fără a utiliza termenul de "decadent". Afinitățile lui Luchian nu ar urma astfel de sensiblerii, "mievrerii", ci s-ar focaliza către un strat profund al trăirilor pe cale de a fi eliberate în pictura sa ca tensiune adevărată și tragică a actului creator. Ca și în cazul decadentismului, criticii comit aceeași greșeală, subliniind versantul negativ: nota de superficialitate, înlocuirea profunzimii cu abilitățile tehnice, manierismul și moda cu ușurătățile ei constitutive. Cu siguranță că Luchian traversează o modă, dar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dar faptul în sine se reflectă ulterior în opera sa și este în măsură să ofere un sens mai puternic, dincolo de improbabilele rătăciri-tatonări artistice ale pictorului. Am putea spune că perioada decadento-simbolistă constituie un răgaz mai degrabă fericit lăsat pictorului. Adevărata criză legată de ruinarea rapidă a sănătății sale îl surprinde în această etapă, iar acuitatea pictorului pare să se accentueze, urmând noi linii de forță, care păstrează pe alocuri amprenta decadent-simbolistă a etapei anterioare. Într-adevăr, criza se va declanșa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
C. Bacalbașa care semnează și articolul de deschidere, însă criticul de artă și patronul spiritual, spiritus rector al revistei, rămâne totuși Alexandru Bogdan-Pitești, prezent atât cu numele real, cât și sub pseudonimul Ion Duican. În numărul 3-4 apare inserat și adevăratul nume pe lângă pseudonim, însă notele de artă sunt în continuare semnate cu pseudonimul. Revista este o efemeridă pe lângă alte efemeride revuistice în epocă, dar există câteva elemente care o disting în mod definitoriu și pe care Alexandru Bogdan-Pitești, alias Ion
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
devin imponderabile, unde tabloul se transformă în viziune macabră cu dizolvarea oricăror determinări temporale și chiar spațiale. Orice accent oniric, orice supralicitare obsesional-delirantă sunt lăsate deoparte în favoarea unei semnificații soteriologice a martiriului, atât pentru sfânt, cât și pentru comanditarul feminin, adevăratul călău, Salomeea. De data aceasta, Salomeea este înveșmântată, însă tema sărutului pe gură apare din nou. Salomeea ține în mâini acest cap din care sângele curge abundent și-l sărută, dar nu pe gură, ci pe obraz. În fundal se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de sfeștnice o semiobscuritate lăptoasă, de altar îmbâcsit de mirodenii, când deodată uitând de ciudata explicație vitalistă privirea îi era atrasă în altă parte. În fund, un obiect neobișnuit, o mobilă ciudată se profila în ceață. Era un tron, un adevărat tron, înalt și îngust, din lemn sculptat, umbrit de un baldachin cu ciucuri, având drept spătar un basorelief cu sclipiri metalice, pe care te urcai pășind două trepte. Goliciunea scândurii era acoperită cu mătase galbenă, o pernă de aceeași culoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
laterale, erau creații de familie. Le desenase Alexis, geniul plastic al salonului. Tot el ar fi lucrat și tronul, și soția sa Solaro, colaborând la acest simbol colectiv al familiei, le modelează din papier mâché, într-o compoziție specială. Dar adevăratul creator al acestor piese este însuși poetul, căci după indicațiile sale a fost executat întreg mobilierul. Geneza și semnificația plăcilor tronului era știută doar de cei inițiați. Privite de departe, liniile lor vagi, noroase, schițau pentru orice alt neprevenit simple
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
théâtrale" decadentă poate oferi și piese diferite, ea beneficiază de mobilitatea scenei, în ea poate fi instalată și jucată o altă piesă, așa cum o subliniază și Séverine Jouve: Această locuință se prezintă ca un teatru, un spațiu unde distincția între adevărat și fals este depășită, unde criteriile de autentic și apocrif nu mai sunt decât miza secundară a unei reprezentări permanente. Univers al spectacolului al cărui decor, făcând să dispară viața sub aparență, este scrupulos pus în scenă. Casa fin de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetică a propriilor locuințe consacrate ca temple ale artei sau maisons théâtrales. Capitolul XIII XIII.1. Pictorul vieții mondene Emilian Lăzărescu Ciridim îi prevestește lui Emilian Lăzărescu (1878-1934) un rol de Mare Pontif în pictura românească, ungându-l deja "un adevărat preot al artei pure, al artei rafinate [...] sacerdot al artei"598, iar Victor Ion Popa, în "Artistele plastice și Emilian Lăzărescu"599, îi evidențiază pictura pe fundalul artei feminine reprezentată de: Delavrancea-Dona, Cuțescu-Storck, Nina Arbore, Olga Greceanu, Mina Byck, Otetelișanu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îmbrăcate conform ultimei mode de la Paris. Câteva măști detașate au căpătat o stranie autonomie și răspund prin grimase măștilor atașate pe chip. Carnavalul sugerează infernul monden al convențiilor și ipocriziei, ca o reprezentație cu măști care s-au subtituit chipurilor adevărate, fără ca din acest spectacol să fie complet extrasă nota de frivolitate. Tot în Adevărul literar și artistic din 1921 este reprodus un alt desen de S. Maur, Stea de cabaret pe scenă 606. Cabaretul, cu spectacolele de varieteu cu dansatoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
locantele luxoase, maniera de tratare a liniei amintește oarecum de Art-Nouveau, preluat în opinia Doinei Schoebel pe filiera nabiștilor 608, deși desenul are cruzimea unui Toulouse-Lautrec. Pictorul era atras de poezia decadent-simbolistă, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Baudelaire,pentru ultimul are un adevărat cult -, păstrând atunci când se decide să se înroleze pentru Alger, un singur volum, Les fleurs du mal, pe care își notează impresiile de călătorie. În țară era un apropiat al cercurilor simboliste, prieten cu Ștefan Petică, Ion Pillat, Minulescu, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mister facil, poza este o invitație deliberată la voyeurism. Nudul de pe perete, tabloul din tablou, mise en abîme intenționat, este văzut din spate; cel din tabloul propriu-zis ni se dezvăluie parțial, intrând în jocul lejer-licențios al măștii. Ceea ce masca ascunde, adevărata identitate a femeii, corpul dezvăluie, ambiguitatea este specifică unui erotism rafinat, unde nuditatea este gradată și subliniată printr-un decupaj abil. Și Mihai Teișanu, în câteva din nudurile sale, se apropie într-o oarecare măsură de Rops fără a avea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]