75,079 matches
-
acasă o mare parte din armata sa, păstrând doar războinicii profesioniști în flotă. Când Svend a ajuns în cele din urmă, flota numeroasă a lui Harald scăzuse de la 300 la 150 de nave. Flotele s-au întâlnit în timpul nopții și lupta a durat până dimineață, când danezii au început să fugă. Svend a reușit să scape din luptă, a ajuns pe pământ și s-a refugiat la casa unui țăran pentru a cere ceva de mâncare, apoi i s-a dat
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
în cele din urmă, flota numeroasă a lui Harald scăzuse de la 300 la 150 de nave. Flotele s-au întâlnit în timpul nopții și lupta a durat până dimineață, când danezii au început să fugă. Svend a reușit să scape din luptă, a ajuns pe pământ și s-a refugiat la casa unui țăran pentru a cere ceva de mâncare, apoi i s-a dat un cal și si-a continuat drumul în Zealanda. Conexiunea lui Svend cu linia daneză de succesiune
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
prezent tensionate. Bouteflika este de asemenea preocupat de relațiile Algeriei cu Statele Unite, cu care intenționează să coopereze în toate domeniile. După atacurile din 11 septembrie 2001, acesta propune, după o întâlnire cu președintele George W. Bush, cooperarea țării sale în lupta contra-terorismului. Acest domeniu de cooperare se dovedește a fi fructos având în vedere experiența Algeriei dobândită în timpul războiului civil. În ceea ce privește relațiile cu Franța, întrevederea cu presedintele Jacques Chirac în anul 2003 la Alger, duce la un acord pentru semnarea unui
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
orașul să se predea. Înainte de acest succes în Arkona, Eric a învins bătălia navală în 1135 în apropiere de coasta Danemarcei și slavii sub conducerea ducelui Ratibor I de Pomerania a devalizat orașul Roskilde iar un an mai târziu, după luptă de la Konungahela, (în prezent în Kungälv, Suedia) a devalizat și acest oraș. L-a însoțit pe Magnus într-o campanie de succes în Norvegia, unde a reușit să ardă orașul Oslo. Când a aflat că Eskil ridicase nobilii din Zeeland
Eric al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331270_a_332599]
-
a deceda. Monstrul găsește corpul lui Ygor și-l răpește pe Peter drept răzbunare. Cu toate acestea, Monstrul nu poate ucide copilul. Când faptele sale sunt descoperite, Krogh și Wolf urmăresc Monstrul în laboratorul din apropiere. Aici are loc o luptă, Monstrul smulge brațul fals al lui Krogh, în timp ce Wolf, agățat de o frânghie, împinge Monstrul într-o groapă cu sulf topit aflată în laborator, salvându-și fiul. Filmul se încheie în timp ce tot satul s-a adunat la plecarea familiei Frankenstein
Fiul lui Frankenstein () [Corola-website/Science/331288_a_332617]
-
o întrunire la Sala Aro, iar în județul Muscel fiind înlocuit abuziv prefectul. La 10 februarie, Frontul Plugarilor a emis un apel către țărani, prin care li se cerea să treacă la împărțirea pământurilor moșierești, chemându-i de asemenea la lupta pentru formarea unui guvern FND. Despre metodele de persuasiune, Deletant scria că: „[m]embrii Frontului îi amenințau pe muncitorii de la principalele fabrici din București și din alte localități cu arestarea de către armata sovietică, în cazul în care re-fu-zau să desființeze
Frontul Național Democrat () [Corola-website/Science/331308_a_332637]
-
folosească arme de foc împotriva urșilor și s-a folosit doar de o furcă. În afară de un flirt, nu a căutat niciodata compania femeilor și nu s-a căsătorit niciodată. Obsesia lui Carol al XII-lea era victoria pe câmpul de luptă. Neobișnuit de inteligent, băiatul îl luase drept model pe Alexandru cel Mare, a cărui biografie a purtat-o cu el toată viața. Rațional, convins că justiția și adevărul trebuie respectate mai presus de orice, studia asiduu Biblia și, ca rege
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
pentru îmbunătățirea și standardizarea monedei daneze și a stabilit monedele la Ribe, Viborg, Lund, și Schleswig. El a instituit utilizarea publică a pădurilor roiale. Harald a încercat să schimbe obiceiurile legale daneze. Harald a deplâns vechile obiceiuri de încercare în luptă și a introdus un sistem folosit de englezi pentru a apela la oamenii onorabili să depună jurăminte în numele părților în procese. Knut s-a dovedit a fi un rege foarte ambițios și devotat. El a sprijinit autoritatea bisericii și a
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
orașul să se predea. Înainte de acest succes în Arkona, Eric a învins bătălia navală în 1135 în apropiere de coasta Danemarcei și slavii sub conducerea ducelui Ratibor I de Pomerania a devalizat orașul Roskilde iar un an mai târziu, după luptă de la Konungahela, (în prezent în Kungälv, Suedia) a devalizat și acest oraș. L-a însoțit pe Magnus într-o campanie de succes în Norvegia, unde a reușit să ardă orașul Oslo. Când a aflat că Eskil ridicase nobilii din Zeeland
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
pentru domnia Danemarcei, susținut de Valdemar. Svend l-a învins pe Knut în Zeelanda și l-a limitat la regiunea Iutlanda. În 1147, Svend și Knut s-au unit pentru a sprijini Cruciada Wendish. În timp ce Svend s-a angajat în lupta navală, el a primit puțin sprijin din partea lui Knut, pierdzându-și vasul amiral. Războiul civil a fost aprins din nou. După mai multe lupte, Svend a cucerit Funen și părți din Iutlanda și a stabilit ca Valdemar să fie Duce de
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Svend și Knut s-au unit pentru a sprijini Cruciada Wendish. În timp ce Svend s-a angajat în lupta navală, el a primit puțin sprijin din partea lui Knut, pierdzându-și vasul amiral. Războiul civil a fost aprins din nou. După mai multe lupte, Svend a cucerit Funen și părți din Iutlanda și a stabilit ca Valdemar să fie Duce de Schleswig. Svend a reușit să-l alunge pe Knut în 1150 iar Knut a reintrat în țară alături de trupele germane în 1151. În
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
l-a ales pe 20 iunie 1448 pe Carol Knutsson ca rege. Norvegia s-a confruntat cu o alegere între o uniune cu Suedia sau Danemarca, sau alegerea unui rege separat. A doua opțiune a fost eliminată rapid, izbucnind o luptă pentru putere între susținătorii lui Cristian al Danemarcei și ai lui Carol al Suediei. Consiliul Norvegian de la Realm a fost împărțit. În februarie 1449, o parte a Consiliului s-a declarat în favoarea lui Carol ca rege, dar la 15 iunie
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
concentare a puterii în mâinile monarhului, în detrimentul atât al clerului cât și al nobilimii. Pentru această încercare, el a sprijinit crearea unei clase puternice a burgheziei. Christian a luat parte la cucerirea tatălui său a Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-a revoltat. Hans a fost numit vicerege al Norvegiei (1506-1512) și a reușit să mențină controlul asupra acestei țări. În timpul administrației lui dure din Norvegia a încercat să priveze nobilimea norvegiană de influența tradițională exercitată
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
al XIV-lea. A fost un război extrem de costisitor, un război de uzură, în care unele zone din Scania au fost devastate de suedezi iar Norvegia a pierdut aproape tot. În timpul războiului, regele a condus personal armata pe câmpul de luptă, dar fără mari rezultate iar conflictul a deteriorat relația sa cu consilierii. Cu toate acestea, tulburările interne din Suedia și preluarea administrării daneze de capabilul ministru de finanțe Peder Oxe a stabilizat situația. Războiul s-a încheiat printr-un status
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
iar Carol al X-lea a fost de acord să-i fie oaspete timp de trei zile la Palatul Frederiksborg. Splendidele banchete care au durat până târziu în noapte și conversațiile private între suveranii care abiau au ieșit dintr-o luptă pe viață și pe moarte au dus la o relație de pace și prietenie în viitor. Reacția lui Cristian de a apela la oamenii de rând poate fi explicată prin faptul că a permis danezilor obișnuiți să intre în serviciul
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
democratie în iunie 1849. În timpul primului război din Schleswig împotriva puterilor germane din 1848-1851 Frederic a apărut ca "liderul național" și a fost privit aproape ca un erou de război în ciuda faptului că niciodată nu a luat parte activă la lupte. În timpul domniei sale, Frederic s-a purtat ca un monarh constituțional. Totuși el nu a renunțat complet să intervină în politică. În 1854 a contribuit la căderea puternicului cabinet conservator Ørsted și în 1859-60 a acceptat un guvern liberal care a
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
pe rând raional, municipal și secție fără personalitate juridică. A redevenit județean în 1981, în urma corecturii aduse reformei teritorial-administrative, cu secții de istorie și etnografie și Oficiu pentru patrimoniu cultural național. Intre 1977-1990 expoziția lui permanentă s-a numit "Muzeul luptei pentru independența poporului român". Din 1993 își reia patronul antebelic, iar între 1999-2005 se reface expoziția secțiilor de arheologie și istorie. Prin retrocedarea localului secției de etnografie din comuna Florești-Stoenești, patrimoniul acesteia a fost adus la Giurgiu, unde s-a
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
medalii, ordine și decorații românești și străine din colecțiile instituției noastre. În prima sală, a etajului a fost recent amenajată expoziția care prezintă principalele evenimente ale secolului XIX, începând cu mișcarea revoluționară de la 1848, monumentul Unirii Principatelor Române la 1859, luptele pentru dobândirea independenței la 1877 . Viața culturală și cotidiană din perioada modernă sunt prezentate în sala dedicată scriitorului I. A. Bassarabescu și Prahova interbelică. O impresionantă colecție de timbre și cărți poștale este etalată în Sala „Filatelie și cartofilie” alături de
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
a treia soție a domnitorului), Bogdan al III-lea cel Orb, fiu și urmașul său la tronul Moldovei, precum și o serie de dregători. Momentul prezentat aici este cel al împroprietăririi unor răzeși ca semn de recunoaștere pentru vitejia arătată în lupte. Hainele și podoabele purtate de personaje sunt lucrate manual, respectând straiele originale. Pentru a apropia manechinele de personajele pe care le reprezintă s-a folosit păr natural, iar pentru ochi proteze oculare. Corpul acestora este realizat din fibră de sticlă
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
a cheltuielilor bugetare, care a permis reechilibrarea bugetului. Acest plan a avut totuși o consecință negativă importantă, reprezentată de sistarea practică a cheltuielilor pentru apărare, care a avut ulterior ca efect lipsa de dotare cu armament, muniție și tehnică de luptă a Armatei României la izbucnirea Primului Război Mondial. Criza a avut și urmări pozitive, conducând la adoptarea unor măsuri destinate unei mai bune funcționări a aparatului de stat și instituțiilor financiar-bancare, fapt care a permis contracararea efectelor situațiilor ulterioare de criză economică
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
un discurs pe timpul unei vizite la fortul Ștefănești, spunând că "decât o mare oștire nepregătită, este mai bine să avem una numai de 100.000 oameni, dar bine pregătită". Rezultatul a fost nivelul deficitar de înzestrare cu tehnică modernă de luptă al Armatei României la începerea Primului Război Mondial. "Avânturile sau depresiunile situației economice generale se manifestă îndeajuns de puternic în variațiile celor mai de seamă factori de natură social-morală ai poporațiunii. Efectele fluctuațiunilor economice nu rămân fără urme nici în mersul factorilor
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
nu sunt suficient de bine ascunse sau nu sunt protejate de glife - semne desenate într-un anumit fel și cu o anumită succesiune. În legendele oamenilor se vorbește despre vremurile de demult, în care războinicii cunoșteau glife cu ajutorul cărora putea lupta împotriva demonilor, dar care sunt demult pierdute. Singura lor speranță este sosirea Izbăvitorului, cel despre care se crede că va salva omenirea de miezingi. Romanul urmărește poveștile a trei personaje, ale căror destine se vor împleti la sfârșit. În urma unui
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]
-
inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Având în vedere inferioritatea numerică și dorind să valorifice superioritatea tehnică și experiența de luptă, planul de campanie al Puterilor Centrale prevedea angajarea de operații succesive și înfrângerea pe rând a fiecăreia din cele trei armate române. După eșecul ruperii frontului în sectorul Armatei de Nord în Bătălia de la Oituz, centralii și-au concentrat efortul
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
munților a eșuat. În cele din urmă Puterile Centrale au reușit spargerea frontului în sectorul cel mai slab al frontului românesc, cel al Armatei 1. Cu o conducere slabă și ezitantă, afectată de schimbările foarte dese și un dispozitiv de luptă supradimensionat, forțele Armatei 1 nu au reușit să facă față puternicei ofensive germane care va reuși să străpungă frontul la 18 noiembrie 1916, pe Valea Jiului. Acest fapt se va dovedi hotărâtor pentru soarta întregii campanii a anului 1916, conducând în
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
aripa stângă a frontului rusesc. În rest, românii aveau să fie, în principiu, pe cont propriu."<br> Glenn E. Torrey, "România în Primul Război Mondial" La începutul operației Armata României ocupa pe frontul de nord și vest următorul dispozitiv de luptă: Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]