73,403 matches
-
funcționarilor otomani, arheologilor etc. În acei ani regiunea a cunoscut o creștere a imigrației de evrei din răsăritul Europei, în cadrul mișcării presioniste Hibat Tzion din România și Imperiul Rus. În 1882 l-a angajat ca secretar pe Naftali Herz Imber, poetul ebraic care va fi cunoscut că autorul cuvintelor imnului sionist și al Statului Israel, Hatikva. La Haifa a petrecut vremea în meditații mistice și religioase. În ciuda eșecului negocierilor cu otomanii, a continuat să susțină moral și material experiență colonizării agricole
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
că era de altă părere, de aceea se grăbește a-și publica lecțiunea într-o broșurică de 30 de pagini intitulată astfel": La 22 iunie 1876, prin raport către Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Vizanti, în înțelegere cu Dimitrie Petrino - poetul rival al lui Mihai Eminescu - au pus la cale un proces împotriva lui Eminescu pentru sustrageri de cărți și mobilier de la biblioteca din Iași. Pentru că totul era la locul lor dosarul a fost închis. Tot Andrei Vizanti l-a dat
Andrei Vizanti () [Corola-website/Science/328077_a_329406]
-
burghezi și nu nobili), pentru a pregăti o nouă clasă de funcționari capabili să exercite funcțiile publice. A fost fondată în 1594 de marele cancelar al Coroanei polono-lituaniene Jan Zamoyski în orașul Zamość (deasemenea întemeiat de Jan Zamoyski) cu autorul poetului Szymon Szymonowic, cunoscut și ca Simon Simonides (care va deveni unul dintre lectorii Academiei). Fondarea Academiei a fost aprobată de papa Clement al VIII-lea (prin bula din 29 octobrie 1594), iar în Polonia de episcopul de Chełm, Stanisław Gomoliński
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
secolele cele mai productive ale literaturii române atât calitativ cât și cantitativ. În acest veac apar și se dezvoltă curente literare europene precum romantismul, realismul, simbolismul sau curente culturale autohtone ca latinismul și junimismul. Tot acum își defășoară activitatea literară poetul care este considerat cel mai mare scriitor român, Mihai Eminescu, scriitori care sunt considerați mari clasici, precum Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici, poeți precum Alexandru Macedonski, George Coșbuc sau Vasile Alecsandri, scriitori de talia lui Grigore Alexandrescu, Constantin Negruzzi
Literatura română a secolului al XIX-lea () [Corola-website/Science/328073_a_329402]
-
realismul, simbolismul sau curente culturale autohtone ca latinismul și junimismul. Tot acum își defășoară activitatea literară poetul care este considerat cel mai mare scriitor român, Mihai Eminescu, scriitori care sunt considerați mari clasici, precum Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici, poeți precum Alexandru Macedonski, George Coșbuc sau Vasile Alecsandri, scriitori de talia lui Grigore Alexandrescu, Constantin Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Odobescu, Nicolae Filimon, Alexandru Vlahuță, Alecu Russo, Petre Ispirescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Anton Pann, Bogdan Petriceicu-Hasdeu sau, în fine, îndrumători precum
Literatura română a secolului al XIX-lea () [Corola-website/Science/328073_a_329402]
-
prin autori ca Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Ioan Slavici. În paralel se dezvoltă alte direcții precum cea a Literatorului cu autori precum Alexandru Macedonski, Duiliu Zamfirescu sau a artei cu tendință a lui C. Dobrogeanu-Gherea. Influența poetului Mihai Eminescu este atât de imensă în literatură încât în ultimele decenii ale secolului se creează o întreagă generație de scriitori imitatori ai stilului eminescian dintre care notabil este Alexandru Vlahuță. Tot în ultimul deceniu al secolului își desfășoară parte
Literatura română a secolului al XIX-lea () [Corola-website/Science/328073_a_329402]
-
(n. 13 septembrie 1894 în Łódź, m. 27 decembrie 1953 în Zakopane) - poet polon de origine evreiască, scriitor, autor de vodeviluri, satire, librete pentru operetă și de versuri pentru cântece, unul dintre cei mai populari poeți poloni din perioada interbelică. A fost unul dintre membrii fondatori ai cafenelei pentru artiști "„Pod Picadorem”" și
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
(n. 13 septembrie 1894 în Łódź, m. 27 decembrie 1953 în Zakopane) - poet polon de origine evreiască, scriitor, autor de vodeviluri, satire, librete pentru operetă și de versuri pentru cântece, unul dintre cei mai populari poeți poloni din perioada interbelică. A fost unul dintre membrii fondatori ai cafenelei pentru artiști "„Pod Picadorem”" și al cercului literar "„Skamander”". Colaborator la "„Wiadomości Literackie”". A tradus poezii din limba franceză, germană, rusă și latină. A fost fratele scriitoarei și
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
de cord, într-o pensiune a "Uniunii Artiștilor și Compozitorilor" (ZAiKS), "„Halama”". A fost înmormântat în cimitirul "Cmentarz Wojskowy na Powązkach" din Varșovia. În numele autorităților RPP (Republica Populară Polonă), Ministrul culturii și artei, Włodzimierz Sokorski, a ținut un discurs. Tatăl poetului, Izydor Tuwim (n. 22 iulie 1858 în Kalwaria, m. 1935), a terminat școala în Królewiec, după care a studiat în Paris. Știa câteva limbi străine. A fost funcționar la Banca Azowsko-Doński. A murit în 1935 și este înmormântat în noul
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
1919 în Marea Sinagogă din Łódź. După întoarcerea din străinătate, cei doi au adoptat-o pe Ewa. În 2006, Ewa a înființat "„Fundația Julian și Irena Tuwim”", care urmărește ajutorarea copiilor cu dizabilități și cu boli incurabile, precum și protejarea lucrărilor poetului și ale surorii sale. Tuwim a fost autor de librete, de texte pentru cabaret sau politice. Colaborator și redactor al unor reviste literare ("Skamander, Wiadomości Literackie, Cyrulik Warszawski"). De asemenea, Tuwim a fost și un traducător excepțional, demne de menționat
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
(n. 8 ianuarie 1884, Strîi, Galiția, Imperiul Austriac — d. 31 iulie 1953, Zakopane, Polonia) a fost un prozator, poet, jurnalist, critic de teatru, publicist și membru al Academiei Polone de Literatură. S-a născut pe 8 ianuarie 1884 în Stryj, fiind unicul fiu al lui Edward Makuszyński și al Juliei din Ogonowski. Tatăl său a fost colonel în armata
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
(n. 2 februarie 1865 în Ludźmierz, m. 18 ianuarie 1940 în Varșovia) a fost un poet, romancier polon și reprezentant al curentului modernist Tânăra Polonie ("Młoda Polska"). A absolvit Liceul Teoretic Bartłomiej Nowodworski din Cracovia, ce avea numele de Gimnaziul Sfintei Ana în acea vreme. Între anii 1884-1886 a studiat filosofie la Universitatea Jagiellonă din Cracovia
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
s-a născut pe 24 iunie 1621 și a murit pe 8 ianuarie 1693, în Paris. A fost politician, poet, reprezentant al barocului regal polonez și al stilului marinist, vistiernic al Marii Coroane, staroste de Tuchola, conducătorul grupării profranceze și strămoșul lui Stanisław August Poniatowski, ultimul rege al Poloniei. s-a născut în anul 1621 în Wiśnicz, în apropiere de
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
-lea. În pofida acestui fapt, influența lui Morsztyn asupra literaturii polone nu a fost una de o importanță minoră. Lirica lui Morsztyn se inspiră din creația lui Marini, dar și din cea antică (Horațiu, Ovidiu), sau din cea franceză. De asemenea, poetul Jan Kochanowski a avut o mare influență asupra lucrărilor sale. Morsztyn a reușit, într-un mod excepțional, să dea o nouă formă motivelor utilizate de autorii din care se inspiră. Originalitatea poeziei lui Morsztyn rezidă în abilitatea sa de a
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
concurs a avut loc abia în 1952 la Poznań, unde încă se mai desfășoară ediții ale acestuia. Wieniawski nu a fost apreciat doar ca violonist ce dispunea de o tehnică fenomenală, ci și ca mare interpret, fiind deseori descris ca „poet al viorii”. A fost ultimul violonist virtuos care a intrat în istoria muzicii și în calitate de compozitor. Lucrările sale sunt scrise atât în caracter tehnic, cât și liric. A început să compună de la o vârstă fragedă, fiind un „copil minune”. Mulțumită
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
a murit la vârsta de 49 de ani în Dülmen, unde a fost călugăriță și, datorită bolii, țintuită la pat între 1813-1824, în ultima parte a vieții. În acești ani de suferință unii contemporani cunoscuți au venit să o viziteze. Poetul Clemens Brentano i-a luat un lung interviu în urma căruia a scris două cărți despre viziunile călugăriței. Veridicitatea scrierilor lui Brentano a fost pusă la îndoială, criticii caracterizând cărțile drept “creațiile unui poet “ sau “invențiile” lui Bretano . Totuși, deși nici
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
contemporani cunoscuți au venit să o viziteze. Poetul Clemens Brentano i-a luat un lung interviu în urma căruia a scris două cărți despre viziunile călugăriței. Veridicitatea scrierilor lui Brentano a fost pusă la îndoială, criticii caracterizând cărțile drept “creațiile unui poet “ sau “invențiile” lui Bretano . Totuși, deși nici ea și nici Bretano nu au fost niciodată la Efes, clădirea descoperită acolo și considerată a fi fost casa Fecioarei Maria, corespunde exact scrierilor lui Brentano conform revelațiilor Caterinei, iar cartea a fost
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
din Ratisbon, și autorii și Friedrich Stolberg. Clemens von Vischering care era episcop în acea vreme a numit-o pe Emerich "prietenul special al Domnului" într-o scrisoare scrisă lui Stolberg. În timpul celei de a doua examinări din 1819, faimosul poet Clemens Brentano a fost convins să o viziteze. Conform lui Bretano, ea imediat l-a recunoscut și a afirmat că Ana i-a spus că fusese ales pentru a o ajuta să își îndeplinească misiunea cu care Dumnezeu a însărcinat
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
autenticitatea scrierilor lui Bretano. Totuși consideră mesajul lor general ca „o extraordinară proclamare a adevărurilor biblice ce conduc spre mântuire”. Alți critici au fost mai puțin îngăduitori și au caracterizat cărțile lui Bretano realizate din însemnările sale, drept „creațiile unui poet romantic surescitat”. Scrierile lui Brentano despre Emmerich afirmă că ea credea că Ham, fiul lui Noe, era strămoșul „națiilor negre, idolatre și stupide” ale lumii. „Dureroasele patimi” prezintă „un ton antisemit clar pe tot parcursul” cărții iar Brentano scria că
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
procesul beatificarii. Helen Ram, autoarea unei biografii mai restrânse după cea a lui Schmoger, răspunde astfel acestor suspiciuni constante: "Obiecții au fost aduse de unele persoane în ultimii ani în privința veridicității relatărilor edițiilor lui Brentano, pe baza faptului că fiind poet, tentația de a adăuga ceva din propria eleganță a limbajului și bogăție a imaginației unui geniu ar fi putut să îl facă să dea simplelor povestiri ale călugăriței umile o strălucire și o perfecțiune a detaliilor care nu îi aparțineau
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
D. Bolintineanu, în timp ce M. Eminescu și I. Slavici sunt ironizați, fără inteligență. Eminescu, care a crezut că sub pseudonimul Rienzi se ascundea Florescu, a răspuns atacurilor din „Literatorul" cu o Epistolă deschisă către homunculul Bonifaciu (rămasă în manuscris în timpul vieții poetului, ea conține germenii Scrisorii II). Unui examen negator sunt supuse scrierile lui Maiorescu în două articole, intitulate „Despre stil”; este proclamată tendențios lipsa, la noi, a unei critici literare. Florescu a scris versuri în română (Ritmuri și rime, 1892) și
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
Ierusalim, care și ea se căsătorise cu un feudal din Occident, Fulc al V-lea de Anjou, cam în aceeași perioadă. În 1127, Bohemund a asediat și capturat Kafartab, ucigând pe toți locuitorii acestuia. El a mai atacat și Shaizar, poetul și cronicarul arab Usamah ibn-Munqidh, participant la eveniment, pretinzând că el însuși ar fi luptat cu principele Boemund ("ibn-Maymun", "fiul lui Bohemund", cum îl numește el). Următorii ani ai domniei sale în Antiohia au fost marcați de conflictele cu contele Josselin
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
III-lea de Gaeta a murit, iar ducatul său a fost conferit lui Roger. În 1148, în vârstă de abia 30 de ani, ducele Roger a murit fără a se cunoaște motivul și nici locația. El a fost deplâns de poetul arab Abu ed-Daw, care spunea "brațele viteazului au căzut . . . și cuvinte potrivite [pentru aceasta] sunt zadarnice." Roger a fost înmormântat în capela Sfintei Maria Magdalena de lângă vechea catedrală din Palermo. El a fost ulterior transferat în capela eponimă aflată acum
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
1976, Paris) a fost un fotograf, regizor de film și artist plastic american, de origine evreu,apropiat de curentele dadaismului și suprarealismului și care a trăit și activat cea mai mare parte a timpului în Franța. Denumit de către Cocteau „marele poet al camerei obscure”, și-a legat numele de numeroase aspecte ale artei moderne, mai ales în domeniul artei fotografice, al istoriei cinematografiei și al filmului experimental.Lucrările sale înnoitoare și abstracte, în tehnicile solarizației, „rayografiei”(denumire inspirată de propriul său
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
a beneficiat de o intensă și rapidă evoluție artistică. În 1912 a părăsit domiciliul familiei, stabilindu-se mai întâi în Manhattan, apoi într-o căsuța din colonia artiștilor Grantwood de lângă Ridgefield, New Jersey, unde a lucrat în domeniul publicității. Împreună cu poetul Alfred Kreymborg a organizat acolo un grup avangardist numit „The Others”, din care au făcut parte și poeții William Carlos Williams, Minna Loy și alții. În 1913 a avut ocazia să viziteze expoziția de avangardă de la Armory Show. Creațiile artiștilor
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]