73,621 matches
-
dincolo (trimisul cojilor de ouă pe apă) și cu practici magice de fertilitate (stropitul, ruperea și aruncarea asupra ogoarelor a bucăților magice din păpușă, invocațiile). Pe de altă parte, actorii ritului nu sunt oamenii În puterea vârstei, ci fetițele (nici măcar fetele mari, ca În riturile asemănătoare ale Antichității grecești analizate de M. Detienne, 1997b). Ca În jocurile cu măști, ele par a performa o Înmormântare parodică (de tip carnavalesc), În care rolurile rituale sunt preluate de persoane total neeligibile pentru aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
traseelor din ceremoniile de iarnă, implică aducerea unui obiect cu valențe magice, performarea unor urări și obligativitatea darului: A treia zi, după ce l-au Înmormântat, adecă În joia a treia după Paști sau În ziua de Paparudă, se adună iarăși fetele la un loc, se duc la locul unde a fost Îngropat, Îl dezgroapă și apoi, bocindu-l: „Caloiene/ Ene!/ Mă-ta/ Te cată/ Prin pădurea deasă,/ Cu inima friptă, arsă,/ Prin pădurea rară,/ Cu inima fript-amară”. Îl aduc În sat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
deschise pentru ca Însăși Laksami, zeița Abundenței, să poată intra În case și să aducă belșug pentru tot anul. În vreme ce copiii aprind petarde (pentru a Îndepărta spiritele malefice), adulții joacă cărți. Este Îngăduită chiar și prezența femeilor tinere Împreună cu cea a fetelor tinere. Se schimbă daruri și dulciuri. (M. Hulin, L. Kapani, 1996, p. 382) Alte complexe ceremoniale, deși aduc În prim-plan diferite divinități, au În comun aceleași elemente constitutive ale sărbătorii: purificarea rituală, pregătirea alimentelor ceremoniale și consumul lor colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care afirmă obligațiile indivizilor prinși În carcasa pozițiilor și rangurilor instituționale) cu „fantasia” (măștile și costumele de carnaval): În timpul carnavalului este normal să vezi un „bandit” dansând cu un „șerif” sau o figură „cap de mort” dansând cu o „tânără fată”. Acest fapt constituie chiar esența carnavalului ca rit național: combinarea și conjugarea elementelor simbolice (sau reale) care reprezintă câmpuri antagonice sau contradictorii. Astfel costumația de carnaval creează un spațiu social al Întâlnirilor, medierii și polisemiei sociale. În ciuda diferențelor și incompatibilităților
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt cântate cuplete de ocazie; aceleași cântece erau intonate la răscruci și În fața caselor acelora care se Împotriviseră organizării unui charivari. Ultimul charivari din localitatea Bonneval a avut loc În anul 1785, când un tânăr s-a căsătorit cu o fată dintr-o localitate vecină și a refuzat să intre În comună Însoțit de un alai de muzicanți; aceștia au decis să organizeze un charivari, chiar dacă preotul și notarul s-au opus inițiativei. El a avut totuși loc și tinerii căsătoriți
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plin de pești monstruoși, care sunt gata să-i Înghită; cei vinovați de fapte rele intră În apă până la brâu, iar cei care s-au bucurat de răul altora, până la sprâncene; Într-o beznă deasă, cămătarii Își mănâncă propria limbă, fetele mame care și-au ucis copiii sunt chinuite sexual de balauri și șerpi; cei care le-au făcut rău orfanilor sunt arși de un foc de gheață; cei care n-au respectat postul Încearcă zadarnic să apuce frumoasele fructe de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din furor sacer: elanul războinic fără măsură face ca eroul să nu se poată opri din luptă. Ardoarea se transformă În ardere (vezi G. Dumézil despre furor-ul european și tapas-ul indian, 1942, p. 44): Cuchulainn este potolit de cincizeci de fete goale, care Îl Întâmpină după lupta sa din Ulster și Îl scufundă În trei butoaie de apă rece - din primul, apa se evaporă, În al doilea fierbe și de abia În al treilea devine călduță. Furia lui Horațiu este domolită
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ulster și Îl scufundă În trei butoaie de apă rece - din primul, apa se evaporă, În al doilea fierbe și de abia În al treilea devine călduță. Furia lui Horațiu este domolită de către sora lui, iar Copilaș Roman de către trei fete de Împărat care Îl stropesc cu vin; c) puritatea morală și sexuală: eroul luptă pentru regele său, este un substitut al acestuia, Îl reprezintă și Îi dăruiește victoriile. El se măsoară numai cu cei „Înarmați”, cei asemenea lui, apăra femeile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Zmeu, Dulf, Ghionoaie, Sfarmă-Piatră, Ciuta Nevăzută), animale sapiențial-oraculare (oaia năzdrăvană, pasărea măiastră, ariciul, albina), elementele (apa vie, apa moartă, focul nou), obiecte, plante și unelte magice (carul de foc, bușteanul ielelor, ceasornicul casei, mătrăguna, iarba fiarelor), coregrafia magică (călușarii, jocul fetelor de la Căpâlna), geografia mitică (Tărâmul Celălalat, Apa Sâmbetii, Valea Plângerii, Mănăstirea Calu-Gastru) și sărbători, ritualuri, ceremonii culturale (Hodăițele, Armindeni, Caloianul, colindele, Ziorile, Brezaia). Este evident, pentru orice persoană familiarizată cu folclorul românesc, că autorul acestor rânduri posedă o cunoaștere superficială
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
curioasă. De esență folclorică, aceasta are o notă autohtonă, pronunțat ardelenească, dar rămâne, totuși, strict personală și aparține poetului și numai lui. Fauna pe care o instituie, unicorni fără glas, urși împărați, păsări prefăcute în oameni, greieri cu apucături popești, fete lunatice, șerpi domestici, balauri deprinși să calce stânile, ca să fure lapte albastru, închipuie un tărâm din basme, întrezărit parcă sub sclipiri de rouă diamantină. Peisajul pare cufundat într-o tăcere de biserică și doar ecourile tulnicelor îl străbat câteodată, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
individul" dominat de un "pustiu tragic lăuntric", "amicul" angrenat în acțiuni lipsite de finalitate, personaje "aplatizate", al căror nume este înlocuit prin substantive: Domnul, Feciorul, Sergentul, Impiegatul, Aprodul etc., procedeu preluat de Eugen Ionescu în Lecția, Delir în doi, O fată de măritat. Toate caracterizate prin "dezarticularea limbajului". Modernitatea intrinsecă a prozei și a dramaturgiei, particularitățile intrigii, distorsiunea limbajului, conflictul dintre individ și sistem, râsul "crispat, înghețat", asemănător cu râsul din farsa tragică, modernă pledează pentru situarea dramaturgiei lui Caragiale "la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hipotextul "basmului" caragialian Smărandița, iar Dădămult, ... mai dădămult e o pastișă după Stăpânia odată a aceluiași autor. Ele dau măsura capacității de invenție mimetică a stilului lui Caragiale și a talentului său de a caracteriza în maniera idilico-sentimentală specifică sămănătorismului: Fata mamii Ilinchii era bălană, plăviță, cu părul galben-auriu ca spicul grâului copt, răscopt, tocmai cum e bun de secerat, cum e pâinea a bună de mâncat și-i place puiului golaș de pitpalac să-l ciugulească și să-l înghită
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Sfântul Gheorghe" și a Semilunei Stea. Ce e asta? bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. O tiparniță, monșer! lămuri hanul cel tânăr. Și ce tipăriți? făcu Metodiu plăcut surprins. Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, "Istoria Imperiului otoman", partea cu creșterea. Bine, bine, da'fetele? Sunt de la corectură. Și...el? șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. El? El a câștigat concursul "Dintre sute de tătari". Să ți-l prezint. Îl cheamă Mârzac.98 În dramaturgie, un anumit interes poate capta comedia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în ochi, o strachină cu prune sleite: Na belete! Să pui să ne omoare, nevinovate, la politie, ai, oțule! Și după ce i-au luat văzul, trage-i, pumni, palme, și pe urmă care cu ce apuca, baba cu o cratiță, fata cu o scurtătură de lemn și femeia cu un târn, și dă-l pân noroi: Na belete, na belete, na belete!!!"203 Fragmentul este elocvent în privința abilității umorului de a concilia seriosul cu veselia, de a converti penibilul în ridicol
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
permanentă contrazicere a acestor visuri, spulberându-i implacabil și derizoriu iluzie după iluzie. Numeroase pasaje redau cu maximă obiectivitate, dar printr-o dispunere expresivă a secvențelor narative, atmosfera stilistică marcată de o foarte subtilă ironie la adresa suficienței acestui personaj: O fată care mă iubea pe mine, îmi spunea că-i place fruntea și buzele. Spunea că am o frunte de cugetător. Dar ție, ia spune-mi, ce-ți place?... Tot fruntea! făcu Arethia redevenind calină. Ar fi vrut să spună "ochii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și acolo așa... n-ar mai fi existat Madame de Sévigné... Doamna de Staël... George Sand..." 77. Mai puțin pretențioasă, dar la fel de încrezătoare în virtuțile de intelectual autentic este Fraga, personaj din piesa lui N. D. Cocea, Pe când era bunica fată mare. Frumoasa curtată de politicieni iluștri își amintește un episod neplăcut din tinerețe, când a fost insultată de un tânăr căruia se străduise să-i compună o poezie, pe care nesăbuitul i-a arătat-o publicată "fraudulos" într-o revistă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din punct de vedere dramatic. Din suita de reprezentări ale temei politicului, dintre care am precizat contribuțiile lui Liviu Rebreanu și Tudor Mușatescu, la care trebuie adăugate și piese precum Ultima oră, de Mihail Sebastian, Competența și Pe când era bunica fată mare de N. D. Cocea, Zile vesele, după război, de Mihail Sadoveanu, Schimbarea la față este, fără tăgadă, o replică, deși neviabilă, dată viziunii caragialești. Așa cum observam în capitolul anterior, deosebirile fundamentale vizează domeniul tipologiei, dar și rezolvarea conflictului, prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
coana Tinca reprezentând singura soluție după un traseu inițiatic marcat de succesive dezamăgiri: de la frumoasa proprietăreasă care îl jecmănea sistematic supunându-l unui regim alimentar și termic insuportabil și inuman, la doamnele respectabile ce se dovedesc viclene codoașe, la autodeclarate "fete inocente", în realitate ingrate și perverse, la pensionari care din plictiseală trăncănesc ore în șir, la părinți hapsâni dispuși la șantaj pentru a-și căpătui odraslele etc. Astfel încât, așa cum "eroii" lui Caragiale din respectiva schiță, își găsesc liniștea doar după
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că răspund deabea acum la ambele matale două epitole dar nu mam putut mișca din casă deoarece ma rănit o ghiață și nu mam putut duce în papuci poșta fiind departe și care deabea acum am luat cunoștință. Cu toate că o fată educată nu trebuie să răspundă așa iute la amor îți fac cunoscut că răspund la sentimentul matale idem. Măcar că în precedenta te juri pe ce ai mai scump nu cred ca eu să fiu o ființă care să inspir poizii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lăsați neidentificați Domnul, Impegatul și Aprodul din Petițiune sau Cucoana, Popa, Avocatul din Articolul 214. Similar va proceda Eugen Ionescu în antipiesele sale în care distribuie roluri unor personaje ca El și Ea (Delir în doi), Domnul și Doamna (O fată de măritat), Profesorul, Eleva, Servitoarea (Lecția), Bătrânul, Bătrâna, Oratorul (Scaunele) etc. Chiar atunci când nominalizează, Eugen Ionescu subliniază înserierea personajelor, apelativele fiind aproape întotdeauna însoțite de anumite precizări care sugerează multiplicarea elementului uman printr-un proces de reificare: Roberte I, Roberte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nebuni fățarnici își impune patetic: "Trebuie să plâng și eu în fața unui apus de soare-anafura ei de viață!"84, iar Gogu, "șmecherul" din Proștii sub clar de lună, caută zadarnic o reminiscență de omenie într-o lume marionetizată: Atunci, hai, fetelor, iubitelor, nevestelor, amantelor... Hai să fim oameni! Hai, ajutați-mă! Dați-vă obolul. Dați fiecare ce aveți. Ce, nu mai aveți nimic omenesc? Hai să ne aducem aminte cum se comportă oamenii..."85. Ridicolul ignoranței, în cazul personajului caragialian, este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de onorabil al fantasticului de tip folcloric, textul caragialian dezvăluie o surprinzătoare scenă erotică 82, perfect camuflată prin metafora călătoriei nocturne, echivalenta mult mai subtilă a acrobațiilor din idila lui Stamate. Fragmentul următor este elocvent în acest sens: Baba, adică fata de-mpărat, or zâna, cum poftiți, era departe cu Prichindel. Alerga ușor ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
regiunii centrale, peste pustiurile arse și roșii și peste câmpiile ei de piatră, peste Înspăimântătoarea ei pustietate 34. Fenomenul evaporării joacă și el un rol În crearea așazisului miraj al deșertului australian, deosebit de mirajul optic saharian, cunoscut sub numele de Fata Morgana. Mirajul deșertului australian e cunoscut aborigenilor care au creat În jurul lui câteva legende În care apar acele duhuri „Ninya”, care iau formă de om sau animal, dar sunt văzute numai de vraci, după o noapte rece, senină și liniștită
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
farmecele de dragoste, răspândite pe Întreg pământul, pentru care folosesc obiecte sau substanțe din trupul celui iubit (șuvițe de păr, fragmente din unghii etc.) din care fac o legăturică pe care o poartă asupra sa, sperând să dezlănțuie patima unor fete sau bărbați. Aborigenii poartă la gât talismane, luate În timpul ceremoniei de Înmormântare, Învelite În scoarță, bucățele de os, o șuviță de păr, un petic de piele, sau un strop de sânge Închegat, provenite de la o rudă moartă. Ei au convingerea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de părinți Încă din perioada În care viitorii soți sunt niște copii, Înțelegerea realizându-se prin mai multe modalități: pe bază de schimb, adică sora mirelui sau o altă rudă devine soția unei rude a miresei; respectarea tradiției conform căreia fata trebuie să devină soția vărului său după tată sau a unei rude la fel de apropiate; căsătoria cu o văduvă cu sau fără copii ale fraților buni sau ale fraților de trib, dacă În grupa matrimonială a bărbatului nu există femei nemăritate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]