75,079 matches
-
Zona de ocupație italiană a fost adăugate de germani "zonei sud" după capitularea Italiei din septembrie 1943, cu excepția insulei Corsica, care fusese eliberată de Forțele Franceze Libere și trupele aliate. După ce Germania și Franța au căzut de acord să înceteze luptele, mareșalul Wilhelm Keitel, reprezentantul celui de-al Treilea Reich, și generalul Charles Huntzinger, reprezentantul guvernului francez condus de Philippe Pétain, au semnat armistițiul pe 22 iunie 1940 în luminișul Rethondes din pădurea Compiègne. Pentru că actul a fost semnat în același
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
a păstrat în Franța un număr relativ mic de trupe. Unitățile germane care luptau pe frontul de răsărit erau retrase și trimise în Franța pentru refacere și odihnă prin rotație. Odată cu trecerea timpului, asigurarea cu efective a Zidului Atlanticului și lupta împotriva Rezistenței au devenit sarcini tot mai greu de îndeplinit. Acțiunile comandourilor britanice împotriva obiectivelor germane l-au făcut pe Hitler să le condamne ca fiind în afara legilor războiului. Prin Ordinul comandoului el a decretat că membrii comandourilor nu pot
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
unități germane printre care: "Apelul din 18 iunie" al lui Charles de Gaulle , liderul Forțelor Franceze Libere, a avut efect imediat redus, puțini francezi înrolându-se în Forțele Franceze din Interior. Cea mai mare parte a francezilor care au continuat lupta s-a aflat inițial în cadrul FFL din exil. După declanșarea atacului german împotriva Uniunii Sovietice în iunie 1941, comuniștii francezi aflați în subordinea Cominternului, care până atunci respectaseră ordinele de la Moscova și nu reacționaseră împotriva germanilor, au început să organizeze
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
de la Résistance"). Moulin a fost în cele din urmă capturat. El a murit după ce a fost torturat sălbatic de Gestapo. Se bănuiește că la torturi a participat și Klaus Barbie. În ciuda pierderilor suferite de membrii rezistenței, ei și-au intensificat lupta după ce a devenit clar că soarta războiului s-a schimbat după înfrângera germanilor în bătălia de la Stalingrad de la începutul anului 1943. Începând cu 1944, regiuni vaste din zone îndepărtate de principalele concentrări germane de trupe au trecut sub controlul "maquisarzilor
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
germanilor în bătălia de la Stalingrad de la începutul anului 1943. Începând cu 1944, regiuni vaste din zone îndepărtate de principalele concentrări germane de trupe au trecut sub controlul "maquisarzilor", numiți așa după ecoregiunea maquis, care oferea un teren perfect pentru desfășurarea luptelor de gherilă. Cea mai importantă acțiune antipartizani a fost bătălia de la Vercors. Printre cele mai mai dezonorante acțiuni antipartizani ale germanilor au fost masacrele de la Oradour-sur-Glane, Le Paradis și Ascq. Germanii au executat misiuni de anihilare ale maquisarzilor din Vercors
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
să fugă spre Spania neutră, de unde s-au repatriat. Până în momentul eliberării, diferitele facțiuni ale Rezistenței de toate nuanțele politice - naționaliști, anarhiști, socialiști, comuniști și alții - cu efective între 100.000 și 400.000 de combatanți, au participat activ la lupta împotriva forțelor de ocupație. Rezistența a fost sprijinită cu provizii, arme, muniții, operatori radio și instructori de principalele servicii speciale aliate - Special Operations Executive și Office of Strategic Services. Membrii rezistenței au sabotat în mod sistematic transporturile pe căile ferate
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Membrii rezistenței au sabotat în mod sistematic transporturile pe căile ferate, au distrus poduri rutiere și de cale ferată, au participat la dezorganizarea liniilor de aprovizionare germane și au asigurat un flux neîntrerupt de informații pentru serviciile secrete aliate. În timpul luptelor cu forțele germane au murit 13.000 - 16.000 de francezi, dintre care 4.000 - 5.000 de civili nevinovați. La sfârșitul războiului, Franța a numărat aproximativ 580.000 de morți, (din care 40.000 numai în primele 48 de
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
an de la aterizare înfruntând o singură problemă serioasă: o rasă indigenă similară vârcolacilor, care ucide câțiva oameni. Inițiativa lui Zoë duce la obținerea unui armistițiu cu această specie. Temându-se pentru viața fetei, Hickory și Dickory o învață tehnici de luptă individuală, la care participă și Gretchen. O nouă vizită a Forțelor Speciale confirmă faptul că incapacitatea Conclavului de a găsi colonia Roanoke a destabilizat poziția acestuia și că e momentul să se treacă la o nouă etapă a planului Uniunii
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
acuzat de trădare, deoarece avertismentul dat generalului Gau ar fi putut să-l pună pe acesta în gardă, zădărnicind planul Uniunii Coloniale. El este eliberat în cele din urmă, dar află neoficial că Roanoke a devenit un pion central în lupta dintre Conclav și Uniunea Colonială. Primul dorește distrugerea coloniei pentru a spăla rușinea generalului Gau, în timp ce a doua dorește același lucru pentru a sensibiliza celelalte colonii umane de a trimite cât mai mulți recruți pentru bătălia cu Conclavul. El apelează
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
cei care au atins o anumită stare de sfințenie, pot poseda și anumite semne, capacități mentale și spirituale remarcabile. Al-Tirmidhi avertizează însă că acest lucru nu trebuie să tenteze cel aflat pe cale să creadă că a ajuns la capătul căutării. Lupta descrisă e cea dintre ego (")", intelect ("") și inimă (""). Egoul este atras de apetituri și pasiuni grosiere ("hawa"), percepții mentale legate de simțuri ("dhihn"). În schimb, "qalb" poate da o cunoaștere superioară rațiunii. În viziunea lui Al-Tirmidhi, intelectul se poate alia
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
de Armată avea sarcină apărării frontului dintre Bienwald și granița elvețiană. Printre obiectivele de maximă importanță pentru defensiva germană de la Colmar se numărau podurile peste Rin de la Breisach și Chalampé, care erau folosite pentru aprovizonarea trupelor. Problemele de aprovizionare și luptele grele din toamna anului 1944 au scăzut capacitatea combatantă a forțelor aliate din nord-vestul Europei, iar Grupul de Armată a 6-a SUA nu a făcut excepție. Suportul logistic limitat a impus reduceri la folosirea muniției de artilerie și la
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
1944 au scăzut capacitatea combatantă a forțelor aliate din nord-vestul Europei, iar Grupul de Armată a 6-a SUA nu a făcut excepție. Suportul logistic limitat a impus reduceri la folosirea muniției de artilerie și la efectivele care puteau efectiv lupta pe linia frontului. Previziunile eronate cu privire la necesarul de trupe de rezervă pentru înlocuirea infanteriștilor pe prima linie a frontului a redus capacitatea de luptă a infanteriei americane. În cazul francezilor, sistemul de înlocuire a luptătorilor din prima linie era limitată
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
logistic limitat a impus reduceri la folosirea muniției de artilerie și la efectivele care puteau efectiv lupta pe linia frontului. Previziunile eronate cu privire la necesarul de trupe de rezervă pentru înlocuirea infanteriștilor pe prima linie a frontului a redus capacitatea de luptă a infanteriei americane. În cazul francezilor, sistemul de înlocuire a luptătorilor din prima linie era limitată de rețeaua de unități de instruire pe care Franța fusese capabilă să o recreeze după august 1944. Mai mult, capacitatea de înlocuire a soldaților
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
de „albire” ("blanchir") a forțelor franceze din Alsacia prin trimiterea soldaților senegalezi cu experiență de lupă și a altor trupe coloniale în sud și înlocuirea lor cu unităti ale FFI, neomogene din punct de vedere al pregătirii și experienței de luptă. Luptătorii FFI se dovediseră capabili de operațiuni defensive, dar ei au trebuit să parcurgă rapid un proces de pregătire pentru ca să devină eficienți în operațiunile ofensive, în mod special în cazul celor complexe precum operațiunile combinate înterarme. Astfel, la sfârșitul lunii
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
precum operațiunile combinate înterarme. Astfel, la sfârșitul lunii noiembrie 1944, Armata I franceză avea pe front două tipuri de unități: cele coloniale experimentate și cele care primiseră masiv recruți din rândul FFI. Armata I franceză a avut o capacitate de luptă mai redusă decât alte armate terestre aliate din două motive: efectivele mai slab instruite și puțin experimentate și o lipsa unor structuri puternice de sprijin (artilerie, gerniu etc.). aceasta a permist germanilor din Punga Colmar să reziste atacurilor franceze din
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Vântul Nordic”), printre ale cărei obiective se afla recucerirea orașului Strasbourg. Militarii germani ai Diviziei a 198-a de infanteriei și a Brigăzii 106 Panzer au atacat spre nord din Punga Colmar în perioada 7-13 ianuarie. În ciuda pierderilor suferite în timpul luptelor, francezii au reușit să reziste pe frontul de la sud de Strasbourg, zădărnicind astfel încercările germanilor de recucerire ale orașului. După eșecul Operațiunii "Nordwind", Grupul de Armată al 6-lea a primit ordinul de distrugere a Pungii Colmar. Această acțiune se
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
nord și deschiderea drumului Diviziei a 5-a blindată franceză pentru atacarea podului de la Neuf-Brisach, folosit pentru aprovizionarea germanilor. Regimentul al 7-lea de infanterie americană a atacat spre sud, alungând germanii din regiunea dintre râurile Fecht și Ill. În timpul luptelor, caporalul Jose F. Valdez s-a oferit voluntar să acopere retragerea camarazilor săi în timpul luptelor din preajma stației de cale ferată Rosenkranz. Caporalul a fost decoar post-mortem cu Medalia de Onoare. Regimentul al 30-lea de infanterie americană a înaintat spre
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
folosit pentru aprovizionarea germanilor. Regimentul al 7-lea de infanterie americană a atacat spre sud, alungând germanii din regiunea dintre râurile Fecht și Ill. În timpul luptelor, caporalul Jose F. Valdez s-a oferit voluntar să acopere retragerea camarazilor săi în timpul luptelor din preajma stației de cale ferată Rosenkranz. Caporalul a fost decoar post-mortem cu Medalia de Onoare. Regimentul al 30-lea de infanterie americană a înaintat spre sud-est, a traversat râul Ill la nord de podul din lemn de la ferma Maison Rouge
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Riedwihr ("Bois de Riedwihr"), spre orașelel Riedwihr () și Holtzwihr (). Podul de la Maison Rouge s-a prăbușit sub greutatea unui tanc american, iar Divizia a 30-a de infanterie a rămas fără sprijinul blindatelor. Cum divizia dispunea de capacități reduse de luptă antitanc - militarii erau dotați cu aruncătaore portative de grenade și trei tunuri antitanc de 57 mm - nu a reușit să reziste contaatacului infanteriei și blindatelor germane din Divizia a 708-a "Volksgrenadier" și Batalionul al 208-lea de tunuri de
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
și canalizarea atacului pe căile cele mai favorabile defensivei. Două batalioane ale Diviziei 708 Volksgrenadier au contraatacat capetele de pod aliate de peste râul Ill în după-amiza zilei de 23 ianuarie , dar au fost respinse. Generalul Garbay a dorit să evite luptele cu infanteria și tancurile germane care ocupaseră poziții în tranșee în Pădurea Elsenheim () și a ordonat Brigadei I să se deplaseze în principal pe drumul care lega Illhaeusern () de Elsenheim. De-a lungul a două zile (26-27 ianuarie), Brigada I
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
în nord (în arcul de la Erstein) în noaptea de 28 ianuarie, dar a interzis o retragere generală la est de Rin. Posturile avansate ale germanilor din Munții Vosgi au fost retrase, dar confuzia generată de retragerea rapidă și de presiunea luptelor de pe front a dus la pierderea coeziunii unităților generale. Deși acest fapt nu a afectat numărul total al militarilor disponibili pentru luptă, a afectat capacitatea de luptă a germanilor. Pe 29 ianuarie, "Heeresgruppe Oberrhein" (Grupul de Armată al Rinului Superior
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
avansate ale germanilor din Munții Vosgi au fost retrase, dar confuzia generată de retragerea rapidă și de presiunea luptelor de pe front a dus la pierderea coeziunii unităților generale. Deși acest fapt nu a afectat numărul total al militarilor disponibili pentru luptă, a afectat capacitatea de luptă a germanilor. Pe 29 ianuarie, "Heeresgruppe Oberrhein" (Grupul de Armată al Rinului Superior) a fost desființat, iar unitățile sale din Punga Comar au fost trecute în subordinea "Heeresgruppe G" (Grupul de Armată G) de sub comanda
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Vosgi au fost retrase, dar confuzia generată de retragerea rapidă și de presiunea luptelor de pe front a dus la pierderea coeziunii unităților generale. Deși acest fapt nu a afectat numărul total al militarilor disponibili pentru luptă, a afectat capacitatea de luptă a germanilor. Pe 29 ianuarie, "Heeresgruppe Oberrhein" (Grupul de Armată al Rinului Superior) a fost desființat, iar unitățile sale din Punga Comar au fost trecute în subordinea "Heeresgruppe G" (Grupul de Armată G) de sub comanda "SS-Obergruppenführer" Paul Hausser. Divizia a
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
3-a SUA ajunseseră pe maulul Canalului Ron-Rin, la aproximativ 8 km sud-est de punctul de traversare a Canalului Colmar de către divizia mamă. În aceeași zi, unitatea de blindate atașată Diviziei a 3-a SUA, care suferise pierderi grele în luptele de până atunci, a fost trecută în spatele frontului (în acel moment, mai dispunea de doar 13 tancuri operaționale și 30 de pușcași din cadrul companiei Legiunii Străine). În locul lor au fost aduși o unitate din cadrul Diviziei a 2-a blindate franceze
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
deplasat de-a lungul Canalului Ron-Rin spre sud, ajungând la nord de Neuf-Brisach. În zilele de 2-3 februarie, Regimentul al 7-lea de infanteriei s-a deplasat spre sud de-a lungul Canalului, a trecut prin Artzenheim și, după o luptă grea de două zile, a cucerit Biesheim. După ce a petrecut o zi de odihnă și pentru consolidarea pozițiilor, Divizia a 3-a și-a continuat deplasarea spre sud pe 5 februarie, cucerind Vogelgrun în ziua următoare. Orașul fortificat Neuf-Brisach a
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]