75,302 matches
-
mult succes că nestatornicia istorică a aliaților occidentali trebuia contrabalansată prin relații mai apropiate cu Uniunea Sovietică. După ce partidul comunist a ajuns la putere în Cehoslovacia în 1948, tema trădării a fost deseori folosită de propaganda de partid. O asemenea interpretare a istoriei a fost singura permisă din punct de vedere oficial. După ce comuniștii au pierdut monopolul puterii în 1989 în urma Revoluției de catifea, folosirea oficială a termenului a încetat, iar istoricii au început să discute asupra evenimentelor care au dus
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
normal pentru Polonia, în restul germanii majoritari optând, evident, pentru Germania. După plebiscit, germanii s-au opus predării unei părți a Sileziei către Polonia, argumantând că Tratatul de la Versailles nu specifica posibilitatea divizării Sileziei pe districte, lucru neadevărat de altfel. Interpretarea germană era aceea că majoritatea întregii provincii trebuia să hotărască țară din care urma să facă parte și, ca atare, întreaga Silezie ar fi trebuit să rămână în cadrul Germaniei. Guvernul de la Londra a sprijinit punctul de vedere german. În schimb
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
ar fi fost slăbită și mai mult, ceea ce ar fi dus la venirea extremiștilor la putere. Britanicii susțineau că poziția lor față de problema sileziană era motivată de dorința de sprijinire a democrației germane. Deși britanicii erau gata să sprijine o interpretare a prevederilor Versaillesului care ar fi încălcat atât spiritul, cât și litera tratatului de pace, și deși polonezii erau enervați de poziția pro-germană a Londrei, este greu de categorisit refuzul britanic de susținere a rebelilor polonezi din Silezia drept "trădare
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
contribuții și în fizica solidului și în optică și supravegheat activitatea unui număr remarcabil de fizicieni din deceniile anilor 1920 și 1930. Born a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1954 pentru „cercetarea fundamentală în mecanica cuantică, în special în interpretarea statistică a funcției de undă”. Născut în 1882 la Breslau, pe atunci în Germania, astăzi în Polonia și cunoscut sub numele de Wrocław, Born a intrat la Universitatea din Göttingen în 1904, unde a găsit trei renumiți matematicieni, Felix Klein
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
prieten și coleg James Franck. Sub Born, Göttingen a devenit unul dintre cele mai importante centre pentru fizică din lume. În 1925, Born și Werner Heisenberg au formulat reprezentarea mecanică matriceală a mecanicii cuantice. În anul următor, el a formulat interpretarea astăzi devenită standard a pentru ψ*ψ din ecuația lui Schrödinger, pentru care a fost distins cu Premiul Nobel în 1954. Influența lui s-a extins mult dincolo de propriile sale cercetări. , , , Pascual Jordan, Maria Goeppert-Mayer, , Robert Oppenheimer, și Victor Weisskopf
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
privit problema folosind mecanica ondulatorie. Aceasta era foarte atrăgătoare la acea dată, pentru că oferea posibilitatea de a reveni la fizica clasică deterministă. Born nu voia să accepte, întrucât ea intra în contradicție cu faptele stabilite de experiment. El a formulat interpretarea acum devenită standard a pentru ψ*ψ în ecuația lui Schrödinger, interpretare pe care a publicat-o în iulie 1926. Într-o scrisoare adresată lui Born la 4 decembrie 1926, Einstein a făcut celebra sa remarcă privind mecanica cuantică: Acest
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
pentru că oferea posibilitatea de a reveni la fizica clasică deterministă. Born nu voia să accepte, întrucât ea intra în contradicție cu faptele stabilite de experiment. El a formulat interpretarea acum devenită standard a pentru ψ*ψ în ecuația lui Schrödinger, interpretare pe care a publicat-o în iulie 1926. Într-o scrisoare adresată lui Born la 4 decembrie 1926, Einstein a făcut celebra sa remarcă privind mecanica cuantică: Acest citat este adesea descrisă ca „”. În 1928, Einstein i-a nominalizat Heisenberg
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
munca sa în domeniul structurilor cristaline, și de-a lungul anilor, a mai fost nominalizat pentru activitatea din domenul stării solide, mecanicii cuantice și altor subiecte În 1954, a primit premiul pentru „cercetarea fundamentală în mecanica cuantică, în special în interpretarea statistică a funcției de undă” — ceva la care el lucrase singur. În prelegerea Nobel, el a reflectat asupra implicațiilor filosofice ale operei sale: La pensie, și-a continuat activitatea științifică, și a produs noi ediții ale cărților sale. A murit
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
limbii. Numărul semivocalelor din limba română este patru; acestea corespund vocalelor : Semivocalele și pot apărea în limba română numai înainte de o vocală, în timp ce și pot apărea atît înainte cît și după, ca în exemplele date. Potrivit lui Emanuel Vasiliu este posibilă interpretarea semivocalelor ca simple alofone ale vocalelor corespunzătoare. Pentru aceasta trebuie introdus un operator care forțează rostirea împreună a două vocale. De exemplu cuvintele "deal" și "real" pot fi transcrise fonologic , respectiv , unde semnul , numit "jonctură silabică", obligă pronunțarea în aceeași
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
ci este doar o modificare (mai exact o palatalizare, înmuiere) a consoanei precedente. Un indiciu al acestei situații este faptul că i-ul final scurt nu necesită timp fizic pentru pronunțare. Unii cercetători (de exemplu Emil Petrovici) au extins această interpretare și la nivel fonologic, motiv pentru care inventarul de foneme ajunge să includă și variantele palatalizate ale tuturor consoanelor care se pot afla într-o astfel de poziție (18 foneme suplimentare). Astfel, cuvintele "lup" și "lupi" au fiecare cîte trei
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
să includă și variantele palatalizate ale tuturor consoanelor care se pot afla într-o astfel de poziție (18 foneme suplimentare). Astfel, cuvintele "lup" și "lupi" au fiecare cîte trei foneme: -, unde este un singur fonem, varianta palatalizată a consoanei . O interpretare mai apropiată de "percepția" acestui „sunet” decît de realizarea lui propriu-zisă este cea dată printre alții de Andrei Avram, care evită extinderea masivă a inventarului de foneme prin introducerea unui singur fonem special, , al cărui rol este de a marca
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
cărui rol este de a marca palatalizarea consoanei după care este așezat. De exemplu, perechea de cuvinte "lup"-"lupi" se transcrie fonologic -, unde de data aceasta prin se înțelege o succesiune de două foneme (realizată ca un singur sunet). Această interpretare are mai multe avantaje: Emanuel Vasiliu împinge mai departe această interpretare, considerînd că este de fapt un alofon al vocalei și nu un fonem separat. Pentru ca o astfel de echivalare să fie acceptabilă este nevoie totuși să se introducă un
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
așezat. De exemplu, perechea de cuvinte "lup"-"lupi" se transcrie fonologic -, unde de data aceasta prin se înțelege o succesiune de două foneme (realizată ca un singur sunet). Această interpretare are mai multe avantaje: Emanuel Vasiliu împinge mai departe această interpretare, considerînd că este de fapt un alofon al vocalei și nu un fonem separat. Pentru ca o astfel de echivalare să fie acceptabilă este nevoie totuși să se introducă un operator special care să marcheze o "jonctură silabică" (notată cu ca
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
fost convocat să răspundă în fața unor acuze de erezie. Ulterior, Siger și Boethius din Dacia au plecat în Italia, unde au murit în condiții mizere. Siger preia într-un mod ortodox principiile filosofiei averroiste, singurele care puteau asigura accesul la interpretările arabe asupra filosofiei lui Aristotel. Datorită acestui lucru, devine adversarul deschis al lui Albert cel Mare și Toma din Aquino. Lucrarea sa principală, "De anima intellectiva", a fost cauza tratatului tomist despre unitatea intelectului ("De unitate intellectus contra Averroistas"). Dominicanii
Siger din Brabant () [Corola-website/Science/305545_a_306874]
-
Transsylvania Phoenix, lansat în 2005 de către casă de discuri „Phoenix Records”. Conține compoziții mai vechi și mai noi ale liderului Nicolae Covaci, pe texte de Dinu Olărașu, Răzvan Voncu, Călin Angelescu sau de-ale sale. Sunt reluate într-o nouă interpretare compozițiile „Morning light” („Zori de zi”), „I need a friend” („Singur”), „City of Angels” („Apocalipsa”), „The tale of ” („Babă Novak”), „Bounty Mân” („Hăituit”), „Suddenly” („To my brothers...”). Inițial, în faza de concepere, pe album era proiectată apariția unei piese sârbești
Baba Novak () [Corola-website/Science/305575_a_306904]
-
nu depinde de direcția forței gravitaționale (greutatea). În mod specific, portanță negativă se referă la o forță de portanță direcționată în "jos". Există mai multe căi echivalente între ele de a explica formarea portanței. Acest lucru nu înseamnă altceva decât interpretări diferite ale aceluiași fenomen fizic. este forța care ține avionul în aer și trebuie înțeleasă în raport cu celelalte trei. Ea poate fi generată de orice parte a aeronavei, dar la un avion obișnuit portanța este datorată în special aripii și în
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
Madrigalului lui Marin Constantin au devenit legendare și au făcut parte din istoria lui Marin Constantin și a corului sau Madrigal, așa cum atestă Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania. În 1985 a creat și înregistrat zece discuri sub titlul „Artă construcției și interpretării corale” reprezentînd teoria să, psihotehnica, pentru dirijat coral Cele zece discuri sînt prezentate de Marin Constantin și exemplificările realizate de Corul Madrigal sub conducerea să, si sînt reeditate de Electrecord în 1995. Discografia lui Marin Constantin și a Corului Madrigal
Constantin Marin (dirijor) () [Corola-website/Science/305579_a_306908]
-
al Tineretului (București -1953, Moscova -1957, Viena -1959), Premiul Criticii Muzicale Germane (Germania, 1971), „Îl Sagitario d'Oro” (Italia, 1976), Diplomă de onoare și Premiul „Grand Due Adolf” (Luxembourg, 1979), Premiul excepțional A.T.M. (1983) pentru tratatul „Artă construcției și interpretării corale” (1983), titlul de „Goodwill Ambasador UNESCO'” (1992), titlul „Omul Internațional al Anului” (1990, 1992, 1994), titlul de „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1994), „Crucea Patriarhala a Sf. Sinod” din România (2000), Ordinul Național
Constantin Marin (dirijor) () [Corola-website/Science/305579_a_306908]
-
pronunție arabă: liwăț; pronunție persană: lavât), este derivat din aceeași sursă ca în cultura occidentală, cu aproape aceleași conotații ca în engleză (referindu-se la practicile interzise de Coran). Legătura directă este cu Lot (لوط Lūț în arabă), iar o interpretare ad litteram este „practica lui Lot”, dar mai exact înseamnă „practica poporului lui Lot” (sodomiții) decât a lui Lot însuși. Cuvântul sodomit (subst. sau v.) este folosit drept insultă, este derivat de la sodomie. Insulta este proferată în general împotriva oricui
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
sexuală. "Sod", în limba engleză, este un termen din jargonul Marii Britanii și a fostelor sale colonii. În timp ce religia și legislația au avut un rol fundamental în a defini și a pedepsi sodomia, textele sodomice prezintă variații considerabile de ambiguitate și interpretare. Sodomia este în același timp, și un fenomen real și unul imaginat. În cursul secolului al XVIII-lea sodomia s-a identificat cu efeminitatea sau în opoziție cu o conduită virilă. În privința acesta, Ian McCormick susține că 'o interpretare și
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
și interpretare. Sodomia este în același timp, și un fenomen real și unul imaginat. În cursul secolului al XVIII-lea sodomia s-a identificat cu efeminitatea sau în opoziție cu o conduită virilă. În privința acesta, Ian McCormick susține că 'o interpretare și imaginativă implică o serie de intervenții intertextuale în care istoria devine o poveste falsuri și reconstrucții în dezbatere aprinsă cu, și în jurul, heterosexualității „dominante”... Deconstrucția a ceea ce credem că vedem poate implica reconstrucția noastră în moduri surprinzătoare și neașteptate
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
străină” sau „carne falsă”, dar nu este în totalitate clar la ce se referă. O teorie este aceea că este doar o trimitere la „carnea străină” a victimelor intenționate (viitoare), care erau îngeri, nu bărbați.[16] În potriva acesteia este interpretarea generică, care notează că îngerii au fost trimiși să investigheze o problemă regională curentă (Geneza 18) a curviei, și prin extensie deci, aceea a naturii homosexuale, [17][18] „împotriva ordinii firii” [19]. Cuvântul „străin” este înțeles că poate semnifica „în afara
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
conceptului pedepsei nu doar seculare, ci și divine pentru aceste delicte. Indivizii au putut să scape sau să ignore legile laice, dar nu puteau face același lucru și cu cele divine, după ce Iustinian și-a declarat novelele divine.[citation needed] Interpretarea lui Iustinian a mitului Sodomei ar fi putut să fi pierdută în istorie (împreună cu novelele sale) dacă nu erau invocate de falsele "legi caputulare" (făcute de regii Franței în Evul Mediu), fabricate de un călugăr franc sub pseudonimul Benedictus Levita
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
caputulare" (făcute de regii Franței în Evul Mediu), fabricate de un călugăr franc sub pseudonimul Benedictus Levita („Benedidct levitul”) în jurul anului 850, ca parte a Decretelor false ("decretele pseudo-isidoriene"). Cele trei capitulare ale lui Benedict, în special cele care tratează interpretarea lui Iustinian a mitului Sodomei, sunt: În aceste capitulare false, Benedict a folosit interpretarea lui Iustinian ca justificare pentru supremația ecleziastică asupra instituțiilor laice, astfel cerând arderea pe rug pentru păcate carnale tocmai în numele lui Carol cel Mare. Arderea pe
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
pseudonimul Benedictus Levita („Benedidct levitul”) în jurul anului 850, ca parte a Decretelor false ("decretele pseudo-isidoriene"). Cele trei capitulare ale lui Benedict, în special cele care tratează interpretarea lui Iustinian a mitului Sodomei, sunt: În aceste capitulare false, Benedict a folosit interpretarea lui Iustinian ca justificare pentru supremația ecleziastică asupra instituțiilor laice, astfel cerând arderea pe rug pentru păcate carnale tocmai în numele lui Carol cel Mare. Arderea pe rug a fost pedeapsa standard pentru sodomie, prevalentă mai cu seamă în preistoria germanică
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]