72,558 matches
-
digestie înainte de începerea unui nou ciclu de alimentare. Unele specii sunt polifage: șoarecii scurmători de pădure ("Myodes") se hrănesc cu diferite frunze, semințe și insecte, iar în hrana șoarecilor de câmp ("Microtus arvalis") au fost identificate circa 400 specii de plante. Șoarecii de munte ("Dinaromys") și șoarecii de zăpadă ("Chionomys") fac rezerve de hrană mari din frunze uscate și tulpini. Acestea sunt tăiate și lăsate să se usuce înainte de a fi transportate în culcușuri sau în crăpăturile din stâncării pentru a
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
de asemenea, cuiburile lor arboricole. Șoarecii scurmători ("Myodes") consumă diverși bulbi și tuberculi subterani și rod scoarța lăstarilor, iar în unele părți ale arealului lor, ei sunt foarte numeroși făcând pagube prin culturile rădăcinoase. Bizamul este un mare consumator de plante acvatice, dar și carnivor hrănindu-se cu cantități substanțiale de crustacee acvatice, moluste bivalve și vertebrate mici. Arvicolinele au o importanță mare în natură. Unele specii sunt dăunătoare importante a culturilor agricole, în special speciile cu fluctuații ciclice de arvicoline
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
lățime maximă (vest-est) de 60-65 km și lungimea (nord-sud-est) 100-110 km. Văile cuprinse în acest areal au în principal direcția vest-est, mai rar sud-est și sud-vest. Codrii sunt divizați în două regiuni naturale: în Codru cresc aproape 1000 soiuri de plante protejate, adică jumătate din flora, caracteristică pentru R. Moldova. Cele mai mari suprafețe sînt ocupate de pădurile de gorun cu amestec de carpen, tei, frasin, arțar, ulm și, mai rar fag. Mai puțin răspîndite sînt pădurile de stejar pedunculat. Nivelul
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
iarbă este bine dezvoltat și include cornul sîngeros, călinul, vonicerul, cornul alb, dintre ierburi - rogoz, piciorul-caprei (region. laba-ursului), dar și leordă. Pe podișuri înalte, împrejurul izvoarelor și pîrăiașelor mici sînt pădurici de fagi. Mai cresc aproape 90 de soiuri de plante rare sau pe cale de dispariție, printre care se întîlnesc asemenea plante ca bumbăcarița, palma-Maicii-Domnului (face parte din familia orhideelor, se mai numește "iarba-șarpelui" sau "limba-cucului"), grâușor (untișor) și iarba de baltă. Pot fi întîlniți reprezentanți atât ai faunei din Carpați
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
alb, dintre ierburi - rogoz, piciorul-caprei (region. laba-ursului), dar și leordă. Pe podișuri înalte, împrejurul izvoarelor și pîrăiașelor mici sînt pădurici de fagi. Mai cresc aproape 90 de soiuri de plante rare sau pe cale de dispariție, printre care se întîlnesc asemenea plante ca bumbăcarița, palma-Maicii-Domnului (face parte din familia orhideelor, se mai numește "iarba-șarpelui" sau "limba-cucului"), grâușor (untișor) și iarba de baltă. Pot fi întîlniți reprezentanți atât ai faunei din Carpați, cât și Balcani sau Asia. Au fost fixate 225 de specii
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
predominant nocturn. Înregistrează o activitate mai intensă la crepuscul și după miezul nopții. Nu hibernează, fiind activ tot timpul anului. Este un șoarece foarte vioi, foarte bun alergător și un excelent cățărător până în vârful arborilor. Se hrănește cu ierburi și plante (părțile verzi ale plantelor, semințele și fructele acestora), nu evită nici ciupercile și mușchii-de-pământ. Mai rar consumă râme, melci și insecte. În timpul iernii, când plantele verzi lipsesc, iar nevertebratele sunt mai puțin disponibile, caută semințe și fructe de pădure, sau
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
activitate mai intensă la crepuscul și după miezul nopții. Nu hibernează, fiind activ tot timpul anului. Este un șoarece foarte vioi, foarte bun alergător și un excelent cățărător până în vârful arborilor. Se hrănește cu ierburi și plante (părțile verzi ale plantelor, semințele și fructele acestora), nu evită nici ciupercile și mușchii-de-pământ. Mai rar consumă râme, melci și insecte. În timpul iernii, când plantele verzi lipsesc, iar nevertebratele sunt mai puțin disponibile, caută semințe și fructe de pădure, sau roade scoarța puieților de
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
foarte bun alergător și un excelent cățărător până în vârful arborilor. Se hrănește cu ierburi și plante (părțile verzi ale plantelor, semințele și fructele acestora), nu evită nici ciupercile și mușchii-de-pământ. Mai rar consumă râme, melci și insecte. În timpul iernii, când plantele verzi lipsesc, iar nevertebratele sunt mai puțin disponibile, caută semințe și fructe de pădure, sau roade scoarța puieților de specii forestiere sau fructifere, producând daune în culturi și plantații. În scorburi, pe sub pietre sau în camere săpate în pământ și
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
câine domestic, probabil fiind vorba de o ceremonie de înmormântare. Parcul este cunoscut pentru descoperirea unui număr nenumărat de fosile mamifere datând cu ultima perioadă glaciară. În timp ce fosilele de mamifere generează un interes semnificativ, alte fosile, inclusiv insectele fosilizate și plantele, și chiar granule de polen, sunt, de asemenea, evaluate. Aceste fosile contribuie la definirea unei imagine a ceea ce se crede a fi climatul mai rece umed din bazinul Los Angeles-ului, în epoca respectivă. Gropile de gudron din întreaga lume sunt
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
a răspuns: „Aceștia sunt cei care au mâncat din averile orfanilor pe nedrept”. Profetul an auzit dulcea voce a Raiului, adresându-i-se lui Allah Preaînaltul: „O, Doamne, unde sunt locuitorii mei? Totul este pregătit, iar mătasea, copacii, apa și plantele se găsesc din abundență. Unde sunt locuitorii mei?”. Profetul a văzut, de asemenea, oameni cu unghii de alamă, care-și zgâriau fețele și piepturile. L-a întrebat pe Îngerul Gabriel cine erau ei și acesta i-a răspuns: „Ei sunt
Isra și Mi'raj () [Corola-website/Science/333730_a_335059]
-
prin pășunile și fânețele din zonele de șes și deal, iar la munte prin terenurile deschise, cu tufișuri de jnepeni și bujori de munte. Șoarecele subpământean trăiește în terenurile ierboase, cu un oarecare grad de umiditate: terenuri cultivate sau cu plante spontane, pajiști și grădini, fânețe puternic înierbate, poieni din pădurile de munte, adesea chiar în cele de câmpie, până în pășunile de pe crestele munților și golul de munte (de ex. în Retezat). Evită însă mlaștinile. În pădurile de foioase șoarecele subpământean
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
pe sexe, în afara perioadei de împerechere. Într-o galerie trăiesc 6-8 indivizi, de obicei membrii aceleiași familii. Nu au fost observate înmulțiri explozive, de tipul invaziilor altor specii de rozătoare microtide, și nici migrații. Se hrănește cu părțile subterane ale plantelor cultivate și spontane (rizomi, rădăcini, bulbi), dar și cu părțile verzi aeriene, moi ale plantelor și cu ciuperci. Mănâncă ocazional și insecte. Pentru vremea nefavorabilă (vreme ploioasă și iarnă) își face provizii din boabe și semințe. Perioada de reproducere are
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
aceleiași familii. Nu au fost observate înmulțiri explozive, de tipul invaziilor altor specii de rozătoare microtide, și nici migrații. Se hrănește cu părțile subterane ale plantelor cultivate și spontane (rizomi, rădăcini, bulbi), dar și cu părțile verzi aeriene, moi ale plantelor și cu ciuperci. Mănâncă ocazional și insecte. Pentru vremea nefavorabilă (vreme ploioasă și iarnă) își face provizii din boabe și semințe. Perioada de reproducere are loc din martie până în septembrie. Gestația durează 21 de zile, după care femelele se retrag
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
luni) Principalii dușmanii naturali ai șoarecelui subpământean sunt mamiferele carnivore (vulpi, nevăstuici, hermine, dihori și bursuci) și păsările răpitoare de noapte, mai rar șerpii. Fiind preponderent nocturn este rar atacat de păsărilor răpitoare de zi. Este considerat dăunător pentru că distruge plantele, rozându-le rădăcinile. Având în vedere că populațiile șoarecelui subpământean sunt mici în România, el produce pagube minore prin consumul de masă verde sau zarzavaturi din culturi; iar în anii când populațiile cresc numeric, daunele produse sunt strict localizate. În
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
livadă ("Helix pomatia"); precum și șase specii de fluturi: "Maculinea teleius" (fluturașul albastru cu puncte negre), "Colias myrmidone" (albilița portocalie"), "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Euphydryas maturna" (fluturele maturna"), "Eriogaster catax" (fluturele de noapte"), "Leptidea morsei" (fluturele de muștar), Printre speciile de plante semnalate în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (ierburi și flori) protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: pipiriguț ("Eleocharis carniolica"), moșișoare ("Liparis loeselii"), churechi de munte ("Ligularia sibirica
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
de 2 m. Denumirea de "orbeți" provine de la faptul că pleoapele lor sunt lipite, și din cauza aceasta pot simți cel mult deosebirea dintre întuneric și lumină, și numai în măsura în care lumina trece prin pleoape. Se hrănesc cu rădăcini, tuberculi și chiar plante verzi, producând pagube în grădinile de zarzavat. Sunt rozătoare de dimensiuni mici. Lungimea corpului 23-25 cm. Lungimea cozii de până la 3,6 cm. Au corpul rotund, alungit și cilindric, capul scurt și lat, puternic turtit dorso-ventral; terminat cu un bot
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
Siria, Israel, Iordania) și nord-estul Africii (regiunile nordice ale Egiptului și ale Libiei). Orbeții trăiesc în zonele de silvostepă, stepă, semideșert și deșert. Urcă în munți până la 2400 m deasupra nivelului mării. Orbeții sunt rozătoare exclusiv vegetariene. Ei consumă rădăcinile plantelor, rizomi, bulbi, tuberculi, cepe și părțile verzi ale plantelor care sunt trase în interiorul galeriei prin plafonul acesteia, după ce au fost retezate cu incisivii. În același mod sunt procurate de la suprafață plantele necesare construirii cuibului. În terenurile cultivate preferă rădăcinile de
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
Egiptului și ale Libiei). Orbeții trăiesc în zonele de silvostepă, stepă, semideșert și deșert. Urcă în munți până la 2400 m deasupra nivelului mării. Orbeții sunt rozătoare exclusiv vegetariene. Ei consumă rădăcinile plantelor, rizomi, bulbi, tuberculi, cepe și părțile verzi ale plantelor care sunt trase în interiorul galeriei prin plafonul acesteia, după ce au fost retezate cu incisivii. În același mod sunt procurate de la suprafață plantele necesare construirii cuibului. În terenurile cultivate preferă rădăcinile de trifoi, lucernă, apoi morcovii, cartofii. Orbeții sunt vânați de
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
mării. Orbeții sunt rozătoare exclusiv vegetariene. Ei consumă rădăcinile plantelor, rizomi, bulbi, tuberculi, cepe și părțile verzi ale plantelor care sunt trase în interiorul galeriei prin plafonul acesteia, după ce au fost retezate cu incisivii. În același mod sunt procurate de la suprafață plantele necesare construirii cuibului. În terenurile cultivate preferă rădăcinile de trifoi, lucernă, apoi morcovii, cartofii. Orbeții sunt vânați de mustelide, dihor de stepă, nevăstuică. Ieșind rar la suprafață nu constituie un vânat pentru păsările răpitoare. Gestația durează aproximativ o lună. Pe parcursul
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
Fertilizarea este externă. Numărul mediu de icre depuse de o femelă este de aproximativ 28.000, cu variații de la 4.000 la 60.000 în funcție de dimensiunea ei. Icrele sunt de culoare neagră, lipicioase și se agață de roci și de plante acvatice. Larvele eclozează în câteva zile și puietul se fixează de plantele acvatice prin discuri adezive de la capătul botului și rămân agățate până sacul vitelin se resoarbe. După aceasta, puietul înoată liber, hrănindu-se cu larve de țânțari și alte
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
de aproximativ 28.000, cu variații de la 4.000 la 60.000 în funcție de dimensiunea ei. Icrele sunt de culoare neagră, lipicioase și se agață de roci și de plante acvatice. Larvele eclozează în câteva zile și puietul se fixează de plantele acvatice prin discuri adezive de la capătul botului și rămân agățate până sacul vitelin se resoarbe. După aceasta, puietul înoată liber, hrănindu-se cu larve de țânțari și alte insecte acvatice. Icrele și puietul nu sunt îngrijite de părinți. Icrele sunt
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
de produse alimentare, mănâncă și resturi de pește, de mici animale sau atacă păsări acvatice. Perioadă de reproducere poate fi în lunile de primăvară sau vară în funcție de regiunea în care trăiește. După împerechere femelă își depune icrele în apă pe plantele acvatice, acestea nu sunt comestibile drept caviar, din contră sunt otrăvitoare. După o perioadă de numai 7 zile icrele eclozează și apare puietul ce se hrănește cu insecte, larve de insecte și mici crustacee acvatice. Numărul în declin al peștilor
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
aparținea unui grup de euhelopide mai primitive. Lungimea mare a gâtului său îl făcea capabil pe acest dinozaur să se hrănească cu frunzele arborilor din pădurile dese. Alte variante despre hrana acestuia ar fi că se hrănea în principal cu plante ce creșteau până la înălțimi mici. Mamenchisaurus a trăit acum aproximativ 160 sau 155 de milioane de ani în urmă.
Mamenchisaurus () [Corola-website/Science/333850_a_335179]
-
islandica"), ștevie de baltă ("Rumex aquaticus"), peștișoară ("Salvinia natans"), viorele ("Scilla autumnalis"), forfecuța bălții ("Stratiotes aloides"), cornaci ("Trapa natans"), trifoi ("Trifolium angulatum"), papură ("Typha laxmannii"), floarea călugărului ("Vaccaria hispanica"), "Waldsteinia geoides" (o specie din familia Rosaceae) sau "Wolffia arrhiza" (o plantă perenă din familia Araceae). Turismul necontrolat; evoluția urbanizării și industrializarea unor zone din sit; tăierea unor specii de arbori; împădurirea cu specii arboricole neindigene; amenajările silvice și vânătoarea în perioada de cuibărire; braconajul; prinderea păsărilor cu capcane; practicarea unor sporturi
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
denumirile științifice sunt reglementate de Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică. Doar un singur rang este permis sub rangul de specii: subspecia. De exemplu, "Buteo jamaicensis borealis" este una dintre subspeciile speciei „șorecar de coadă roșie”, "Buteo jamaicensis". Pentru alge, ciuperci, plante și fosilele lor, există un număr nedeterminat de grade infraspecific permise sub nivelul de specii. Termenii secundari rangului de specii sunt soiul și forma, precum se pot face și mai multe ranguri prin utilizarea prefixului „sub” pentru a face subspecii
Nomenclatură trinominală () [Corola-website/Science/333864_a_335193]