8,238 matches
-
Și iat-o înfășurând aici, jos, în taine și tăceri ciudate, curtea nesfârșită cu copaci groși, cu moara mută și cu sinagoga bătrână în care dorm drumeții, și peste câteva clipe - la miez de noapte - vor veni morții să se închine.“ Ury Benador mi-a lăsat un mesaj, o dedicație fluviu așternută cu litere minuscule pe toată pagina de gardă și pe jumătate din următoarea ale volumului I din Opere (1968). Un mesaj rămas, din nefericire pentru mine, aproape în întregime
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a găsit la post. România literară (seria actuală) nu el a înființat-o, ci Geo Dumitrescu, în 1968, dar, preluând-o în 1971, Ivașcu s-a implicat atât de mult în destinul ei, încât se poate spune că i-a închinat efectiv aproape toată ultima parte a vieții. Preocuparea pentru revistă îi absorbea toate energiile, tot timpul, dar este drept că îl și pasiona la culme. Misiunea pe care și-o asumase în toamna lui 1971, anul minirevoluției culturale de inspirație
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu mai contau, iată o teză care nu convinge. Sau ce să mai vorbim despre imaginea unui Călinescu protestatar prin clovnerie, prin bufonade, prin strâmbăturile de dispreț pe care le făcea într-o adunare publică, pe când citea un text elogios închinat lui A. Toma. Dar Ov. S. Crohmălniceanu este îngăduitor din spirit de echi tate. El însuși a fost nevoit să recurgă la compromisuri și nu ascunde acest lucru. Ba chiar, cum puțini alții din generația sa au avut curajul s-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
închegat și să ridicăm deasupra Umanităței, un singur stindard, pe care să se afle scris un singur cuvânt: "Dreptate"./ Dacă în felul acesta mă revendicați și-mi faceți cinstea să mă considerați prieten al lui Eminescu, sunt gata să vă închin toate puterile mele, slabe de altfel./ Dacă nu, prefer să rămân singur". Erau, vezi bine, idei de stânga, excesive, deduse dintr-un program al internaționalismului proletar, pe care l-a slujit cu credință ca activist sindical în portul dunărean al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
George Murnu sau Victor Eftimiu la Teohar Mihadaș ori Hristu Cândroveanu ș.a. Cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la nașterea poetului, sub egida Fundației Societății Academice Moscopolitane, a apărut un substanțial volum de articole, creații beletristice (versuri și proză) închinate lui Mihai Eminesu în limba aromână, dar și un bogat sumar de poezii și pagini de proză (de fapt articole din publicistica gazetarului de la Timpul, în care se face referire directă la această populație) și ele în traducere aromână 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
joc, au căpătat experiență. Sper ca în jocurile următoare să eliminăm greșelile individulae, care au făcut și azi să luăm atâtea goluri.” O repriză și-o schimbare inspirată: FCM Bacău - CSM Focșani 3-0 (2-0) Cu siguranță că oaspeții s-au închinat la pauză uitându-se la tabela de marcaj, care arăta doar 2 0 în favoarea liderei seriei I din Liga a III-a. După ce elevii lui Gheorghe Poenaru au înscris rapid de două ori, prin Boghian (min. 4) și Vraciu (min.
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
într-un cadru locativ și temporal dat, va fi folositoare generațiilor viitoare, el fiind un martor credibil, și nu un model. Intenția reiese clar din Dedicația (pentru copiii săi) care însoțește volumul Zile trăite: "Cui aș putea mai bine să închin această carte care cuprinde descrierea celor mai frumoși ani ai vieții mele decât vouă, iubiților mei copii, chemați a intra pe urma mea în vălmășagul lumii? Răscolindu-le filele, veți găsi aproape în fiecare rând întreg gândul și sufletul aceluia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de vremi răle și vijălii, aceia nu vor înțălege poate mărimea muncei generațiunei de la 1848 și 1859; își vor închipui poate că România a trebuit să fie de când lumea așa precum au găsit-o ei. Ei bine! Acelora voi zice: Închinați-vă cu "dragoste și venerațiune memoriei oamenilor din bătrâna generațiune, încălziți-vă inimile la amintirea faptelor și virtuților lor, căci, dacă n-ar fi fost ei, cine știe ce ați fi astăzi voi și împreună cu voi, întreaga țară! ZILE TRĂITE (1903) Copiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din bătrâna generațiune, încălziți-vă inimile la amintirea faptelor și virtuților lor, căci, dacă n-ar fi fost ei, cine știe ce ați fi astăzi voi și împreună cu voi, întreaga țară! ZILE TRĂITE (1903) Copiilor mei Cui aș putea mai bine să închin această carte care cuprinde descrierea celor mai frumoși ani ai vieței mele, decăt vouă, iubiților mei copii, chemați a intra pe urma mea în vălmășagul lumei? Rescolindu-i filele, veți găsi aproape în fiecare rănd întreg gândul și sufletul aceluia ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Cum un vis se vede numai, marea lumei feerie. Nori țesuți în diamante, râuri, lacuri de rubini Și grădini și munți de aur și cascade de lumini. Toate, toate încunună fața soarelui divină, Întreg cerul și pământul maiestăței lui se-nchină; Fermecata mea privire ațintită-i spre apus Și în lumi necunoscute simțesc sufletul meu dus. Simțesc parcă a mea ființă că-i răpită-n armonia Sfântă ce mă împresoară, că atotputernicia Mă înalță, mă confundă cu minunile din ceri, Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
umerii la jug, Astăzi când prețuim roada adunată de sub plug, Ție cu deosebire tot onorul se cuvine Pentru nobila lucrare, pentru oarele senine Ce în vălmășagul vieții ne-a fost dat ca să gustăm! Ție, dar, o! scump prietin, plin paharul închinăm!... După ce s-a isprăvit de cetit toată materia literară în proză și versuri pregătită pentru acea serbare, am trecut în sala banchetului unde, deodată, deschizându-se perdelele ce acopereau teatrul, s-a auzit glasul prefăcut a lui Missir care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mintoșilor și învățaților din această onorată adunare. Să ascultăm, deci Sfânta Evanghelie a lui Samson cetire și să ne ascuțim mințile spre a o înțelege. În același moment apare pe scenă o a doua păpușă cam încovoiată care, după ce se închină în dreapta și în stânga, începe: Eu sunt Samson, vestitul Samson, nu cel cu plete mari, ci cel cu minte mare, autor de anaforale și epigrame cunoscute prin clara lor adâncime. Iată o epigramă pe care o vor înțelege și cei nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adevărul! Un popor care n-are istorie, nu poate să aibă literatură. Prin urmare, aruncați condeile, gogomanilor. Eu unul am urmat pe Buckle, m-am povățuit de Darwin care a avut obrăznicia să ne declare veri cu maimuțele, m-am închinat voinței lui Schopenhauer, am îmbrățișat pe Spencer, am înghițit fatalismul lui Conta și am ajuns la credința că trebuie să dăm jos creștinismul și să intrăm în Nirvana, acolo-i mântuirea! Așa a spus Baghavat respectabilului Pürna! Ați înțăles, voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
singura luptă ce s-a dat în țara noastră pe un alt tărâm decât acel politic, și ne-a redeșteptat la o nouă viață literară care părea de mult amorțită. Izbânda finală a fost a Convorbirilor, căci Revista contimporană a închinat steagul de mulți ani, iar Convorbirile trăiesc și astăzi. Însuși Hasdeu și răposatul V. A. Urechia, care erau capii mișcărei contra junimiștilor, au sfârșit prin a intra în rândurile lor, luând parte la multe din ședințele săptămânale ce se țineau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noi n-avea fruntea încrețită de necazuri, nimene nu ducea pe vremea aceea sacul cu grijile în spinare. Toți trăiau într-o lume trandafirie în care soarele nu asfințea. Alecu Șendre, amfitrionul, care ședea în capul mesei, ne stimula cheful, închina la sănătăți, istorisea anecdote cu haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cântec și se topea în pahar. A ținut această petrecere, pe care nu voi uita-o niciodată, pănă hăt târziu după asfințitul soarelui și nu ne-am împrăștiat înainte de a umplea cu bani albi pentru zile negre mai multe pahară închinate în sănătatea lui moș Barbu Lăutariul. Ce s-o fi făcut el de-atunci nu știu. Unii zic că a murit; alții că trăiește. Eu unul cred că vreun fiu sau nepot de-al lui, împrumutându-i numele, îi continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zi părea iarăși întunecat, dus pe gânduri ca de obicei și, de ce înainta în vârstă, de ce vălul tristeții îl acoperea parcă mai mult, îl înstrăina de lume până când, în sfârșit, cuprins de neurastenie complicată cu o boală de inimă, a închinat steagul fără vreme spre marea părere de rău a rudelor și a prietenilor lui, între care mă număram și eu. Dimitrie Gherghel și colonelul Boteanu erau ca și mine niște simpli amatori, care lucrau cu mult foc sacru, cu multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
200, care răsfrâng lumina soarelui în nenumărate nuanțe. Iar în fundul văiei, acolo unde se încheie cercul munților, se rădică maiestuos, mai presus pe toți, Mont Blanc, învăluit cu mantia lui albă ca un sahastru bătrân de când lumea, căruia toți se închină. Dar aceste mari scene ale naturei nu se pot descrie cu condeiul sau spune prin viu grai; ele trebuiesc văzute cu ochii. De aceea, mă opresc de a le mai micșura farmecul prin fraze neîndestulătoare; căci cuvintele omenești, cu înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
același lucru. Și-l urmează pe om, Încercând să distrugă ceea ce acesta a amenajat. Cum am aflat toate acestea? Mergând, de Paștele Blajinilor, În satul meu basarabean. Unde, pe lângă lumânarea aprinsă la mormintele celor ce nu mai sunt și vinul Închinat cu cei ce sunt dintre ai mei, am Încercat să aflu din tainele naturii acelui loc binecuvântat de cel de sus, dar și chinuit de oameni veniți din stepele răsăritene. Atenția mi-a fost atrasă curând de o mulțime de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
iar mai Înainte Anul Nou, adică momentul În care, Începând creșterea zilei, un nou ciclu se deschide. Să ne mirăm de mulțimea datinilor legate de acest moment, aiurea, dar mai ales la noi? Și, Între acestea, și domniile voastre și eu, Închinăm o ulcică de vin. Închinăm, nu bem, că la băut se folosește apa ori, dacă vreți, Coca Cola. De ce Închinăm? Pentru că vinul e o băutură tradițională. Iar orice lucru tradițional se face atunci și atât cât trebuie, mai mult, chiar dacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adică momentul În care, Începând creșterea zilei, un nou ciclu se deschide. Să ne mirăm de mulțimea datinilor legate de acest moment, aiurea, dar mai ales la noi? Și, Între acestea, și domniile voastre și eu, Închinăm o ulcică de vin. Închinăm, nu bem, că la băut se folosește apa ori, dacă vreți, Coca Cola. De ce Închinăm? Pentru că vinul e o băutură tradițională. Iar orice lucru tradițional se face atunci și atât cât trebuie, mai mult, chiar dacă nu conștientizăm, ca parte a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de mulțimea datinilor legate de acest moment, aiurea, dar mai ales la noi? Și, Între acestea, și domniile voastre și eu, Închinăm o ulcică de vin. Închinăm, nu bem, că la băut se folosește apa ori, dacă vreți, Coca Cola. De ce Închinăm? Pentru că vinul e o băutură tradițională. Iar orice lucru tradițional se face atunci și atât cât trebuie, mai mult, chiar dacă nu conștientizăm, ca parte a unui ritual. Se poate pune o Întrebare firească, legată tocmai de cele discutate până acum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să fie integral, adică vinul, pe toată durata pregătirii lui, să fie În contact cu omul, nu cu mai știu eu ce pompe ori filtre. Un vin cu adevărat tradițional nu știe decât de lemn la preparare și lut la Închinat, precum Însuși Dabija-vodă; și, bineînțeles, tescuitul cu picioarele. Adică lemnul, lutul, solul, apa și omul aceluiași loc. Și atunci, el ne definește pe noi, diferențiindu-ne de alții și pe aceia de noi, pentru că, câte locuri atâtea personalități imprimate vinului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nume strălucit. Vorba chinezului: “Bun sau rău, acesta este, Însă, vinul patriei mele, servește-l dacă-mi dorești binele”. Sau, pe românește, “vinul de acasă nu te ’mbată”. Și, de ce nu, poate e un mod de veșnică Întoarcere la matcă, Închinând vinul locului nașterii noastre, chiar dacă nu mai trăim acolo. Nu vreau să se creadă că am ceva Împotriva industrializării vinificației, chiar dacă aceasta produce multă băutură, dar de loc vin, așa cum Îl văd eu, câtă vreme se folosesc struguri, cel puțin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vreți, simbolul infinitului. Dar, pentru inginer, e ceea ce se cheamă “solid de egală rezistență”, iar inginerul Eiffel i-a copiat ținuta hieratică pentru celebrul său turn. Atâtea dovezi de negentropie au determinat pe strămoșii noștri să sacralizeze bradul. L’au Închinat zeilor, chiar ca ofrandă de Anul Nou, arzând În noaptea solstițiului, când Soarele epuizat are nevoie de ajutor, o crăcană unind anul vechi cu acela nou, crăcană de care bradul e plin până la ultima rămurică. L’au sacrificat chiar oamenilor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]