7,239 matches
-
de opera lui de tinerețe, fiindcă restul tablourilor lui mi se par oarecum primitive și sentimentale). De Alasdair Gray nu aveam idee. Poezia pe care o scriam pe atunci nu semăna cu ceea ce am publicat în volumele de debut, mai încolo. Era mai declarat "vizionară" și absorbise influențe din Blake, Rimbaud, începea să-l absoarbă și pe Eliot. Poemele nu erau distopice: tindeau mai degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau diamante, și cam așa. Poemele de dragoste (pe care le-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am făcut din câte știu vreun efort anume să fiu vizual la acea vreme, și nici narativ. Am sentimentul că poemele mele de atunci erau hiperactive, hiper-entuziaste. Partea mai întunecată a lui Blake mă descumpănea. Ce s-a întâmplat mai încolo e cu totul altceva. Schimbarea s-a produs cam pe la mijlocul anilor '70, la scurtă vreme după moartea mamei. Principala mea preocupare era să ocolesc tot ce-mi apărea neadevărat. Începusem să scriu fiindcă voiam să spun adevărul așa cum îl văd
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
știam cum s-o fac, în fond, aveam credința, presupun, că iubirea pentru o femeie poate să fie un mod de apărare. Recunosc că era un lucru pe care-l credeam doar pe jumătate. Am să revin la distopie mai încolo. Așa cum spui, "blândețea" e o constantă, chiar dacă există momente de violență sălbatecă în unele poeme, uneori chiar în tonul poetic. LV. Ești dislocat de două ori: o dată din Ungaria în Anglia, a doua oară de la pictură la poezie. E dislocarea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acest statut. Cred că problema cu noi, autorii Desperado, cum le zici, e că suntem prea diverși pentru acest moment în timp. Trăiesc cu speranța că peisajul pe care-l alcătuim noi o să pară mai substanțial în ciudățenia lui mai încolo, că cineva o să scoată din el un oraș adevărat. Până atunci, am mare noroc că pot clădi, și că ceea ce fac se vede pe râu în jos. Nu mi-a zis nimeni că n-aș fi un zidar bun. 10
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
exemplul eroului antic, nu ar putea fi nici cel drept, nici cel rău, ci un om de mijloc, supus greșelii. Corneille și Racine sunt de aceeași părere cu Aristotel asupra acestei noțiuni de greșeală tragică, chiar dacă Corneille, vom vedea mai încolo, emite restricții. Corneille îl citează textual pe Aristotel pe care îl ia ca model: În primul rând, el (Aristotel) nu vrea nicidecum ca un om foarte virtuos să ajungă din fericire în nenorocire și susține că asta nu produce nici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât un gen prost, pentru că în ea se confundă două genuri îndepărtate și separate de o barieră naturală. Nu se trece în ea prin niște nuanțe imperceptibile; la fiecare pas dai peste contraste, și unitatea dispare." El adaugă puțin mai încolo: "Ar fi periculos să folosești, în aceeași compoziție, nuanțe ale genului comic și ale genului tragic. Cunoașteți bine panta pe care o vor lua subiectul și caracterele, și urmați-o." Este "un gen prost" după cum scrie Louis-Sébastien Mercier, cu privire la tragi-comedie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
numai să îndrăznești să te încrezi în acest frumos firesc; îndrăznesc să afirm că vei fi mai tragică"." Voltaire, pentru care ea a creat în Electra rolul-titlu, a fost uluit de îndrăzneala ei. El a exclamat, după cum povestește puțin mai încolo Marmontel, scăldat în lacrimi și plin de admirație: Acest lucru nu-i creat de mine, ci de ea; ea și-a creat rolul." Un nou tip de joc se năștea datorită ei pe scenele franceze 33. În afara faptului că drama
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
țări ale Europei, Goldoni face să cadă măștile, dând astfel o densitate personajelor sale care nu mai sunt stereotipurile lipsite de consistență ale commedia, ci ființe din carne cu reacții viscerale, uneori neașteptate. "Astăzi se dorește, adaugă el puțin mai încolo, ca actorul să aibă suflet, iar sufletul sub mască este precum focul sub cenușă." Suprimând masca, Goldoni își desprinde personajele din tipologia strâmtă care le reducea la rangul de paiațe. Pantalone, în mod tradițional un bătrân avar libidinos, devine, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
păstrată." El se refugiază în spatele autorității lui Aristotel și a lui Horațiu, care nu au decis o asemenea regulă, pentru a se reabilita în fața detractorilor săi care îi reproșează o asemenea iregularitate. În ceea ce mă privește, adaugă el puțin mai încolo, negăsind în Poetica lui Aristotel, nici în cea a lui Horațiu preceptul clar, absolut și rațional al viguroasei unități de loc, mi-am făcut o plăcere să mă comformez lui ori de câte ori am crezut subiectul meu susceptibil; dar nu am sacrificat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apleacă către ucenicul de lângă el să-i strige, cu glasul întinerit, de altă dată: " Așteptarea s-a împlinit! Ca un șarpe flămând, Apa care Curge înghite acum ca pe o broască umflată Apa Mare care Dă Nori. Și o duce încolo, către Soare-Răsare, cine știe până unde! Ce zici, n-ar fi bine să cercetați cum e pe acolo, dacă mai sunt și alți oameni și cum trăiesc? Sunteți acum destui tineri, care pot s-o apuce la vale, cu Apa
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
persoane de foarte puține ori pe an. Mormintele apar În două sau trei locuri În lume, aproximativ acum 100 000 de ani, deși există un exemplu anterior, scheletul incomplet de la Kibish-1 (Etiopia), vechi de 130 000 de ani. De aici Încolo, arheologia consemnează un fapt nou: numărul de schelete umane găsite Înregistrează o creștere vertiginoasă, ceea ce denotă că au apărut practicile de Îngropare a morților. Mai interesant pentru scopul nostru este faptul că, aproape Încă de la Început, În unele cazuri, sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că după ce Îl ucide pe Osiris, Îi taie trupul În bucăți și Îl Împrăștie În tot Egiptul. Soția sa, Isis, Îi recuperează cadavrul, Îl reconstituie și obține un fiu postum, pe Horusxe "Horus", care va moști legitim tronul. De acum Încolo, Osiris nu va mai aparține acestei lumi, ci se va regenera În lumea de dincolo. Horus este nepotul care trebuie să-l alunge de pe tron pe unchiul uzurpator pentru a-și „răzbuna” (este termenul folosit de greci, verbul egiptean fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Rege al zeilor” (cunoscut deja din Regatul de Mijloc) și ocupă o poziție nu atât mitologică, cât mai ales politică. Amon este o divinitatea care Întră târziu În scenă, la fel ca cetatea al cărei patron este, dar de acum Încolo Își va Îmbogăți figura, Își va spori importanța și iși va răspândi cultul și În alte localități. Dar, dacă În acest cadru, Amon este protectorul regelui și dublura sa celestă, care mai târziu va pune În lumină o mitologie complexă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
respectiv a limitelor. După acest eveniment, existența zeilor nu va mai fi amenințată de Mot, care-și va vedea puterile reduse (dar nu anulate). Acesta va putea În continuare să devoreze cu măsură oamenii, a căror soartă pare de-acum Încolo mai puțin disperată. Datorită exemplului lui Baal, reîntors din infern, morții care se Încred În el (În primul rând suveranii) vor putea aspira dacă nu la o viață eternă cel puțin la o formă de supraviețuire În calitate de strămoși. Aceștia, numiți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorbește și Herodot, la răspândirea cultului unei zeițe de origine străină, reprezentată plastic, nu putea fi nici scurt, nici ușor, după cum a demonstrat clar M. Boyce (1975c; cf. Gnoli, 1985, p. 70). Faptul că ahemenizii, cel puțin de la Darius I Încolo, au fost zoroastrieni este foarte verosimil și pare să fie confirmat de informații atestate În izvoarele iraniene, cum ar fi terminologia religioasă din inscripțiile lui Darius și Xerxes (Gnoli, 1989a, pp. 88 sqq.), sau grecești, cum ar fi Alcibiade (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru că, În epoca anterioară cucerii romane, după cum atestă documentația epigrafică, cele două au avut o coexistență pacifică, astfel Încât cucerirea romană a fost instrumentul care a promovat involuntar cultul Matroanelor prin efectele sale devastatoare asupra Întregii culturi galice: dar de acum Încolo suntem În perioada romanizării. Dimpotrivă, În perioada anterioară cultul Matroanelor era limitat la dimensiuni care nu ar fi putut niciodată să pună la Îndoială importanța enormă a religiei oficiale administrată de druizi, astfel Încât, În cadrul religiei galice prezentate de Cezar, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
economia occidentală. Generalul Alan Brooke, șef al Marelui Stat-Major Imperial, nota la 27 iulie 1944 În jurnalul său: „Marea putere În Europa nu mai este Germania. E Rusia... Ea.... nu are cum să nu devină, În cincisprezece ani de acum Încolo, principala amenințare. De aceea, Germania trebuie Încurajată, remontată treptat și inclusă Într-o Federație a Europei de Vest. Din păcate, toate astea trebuie să se Întâmple În umbra sfintei alianțe dintre Rusia, Anglia și America”. Mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
maximă insecuritate; se vorbea mult despre război. Chiar generalul Clay, care nu era defel panicard, Împărtășea frica generalizată: „Vreme de multe luni, bazându-mă pe analiza logică a situației, am crezut și susținut că cel puțin zece ani de acum Încolo nu se Întrevede nici un război. De câteva săptămâni simt o schimbare subtilă În atitudinea sovieticilor: nu pot să o definesc, dar mă face să cred că războiul ar putea Începe fulgerător”. Aceasta e atmosfera În care Congresul american a promulgat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deși numai Camus participase personal la Rezistență - Aron era la Londra cu Francezii Liberi, iar alții s-au eschivat cum au putut În timpul ocupației). Potrivit lui Merleau-Ponty, Încleștarea războiului tranșase pentru intelectualii francezi dilema „a fi sau a face”. De acum Încolo erau În Istorie și trebuiau să participe din plin. Intelectualii nu-și mai puteau permite luxul de a refuza să aleagă politic: adevărata libertate consta În acceptarea acestei realități. În cuvintele lui Sartre, „a fi liber nu Înseamnă să faci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acum inseparabile. „În epoca noastră”, scria el În iulie 1947, „pentru indivizi, ca și pentru națiuni, alegerea-cheie este una globală, mai exact, una geografică. Fie În universul țărilor libere, fie Într-un teritoriu aflat sub aspra stăpânire sovietică. De acum Încolo, În Franța, fiecare va trebui să-și exprime alegerea”. Sau, cum a spus cu altă ocazie, „lupta nu e niciodată Între bine și rău, ci Între preferabil și detestabil”. Intelectualii liberali, În varianta continentală (Aron sau Luigi Einaudi) sau britanică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În câteva săptămâni, zvonurile despre acuzele lui Hrușciov la adresa lui Stalin se răspândiseră peste tot. Efectul a fost euforic. Printre comuniști, condamnarea publică a lui Stalin și a faptelor sale aducea confuzie și Îndoială, dar și o mare ușurare. De-acum Încolo, credeau cei mai mulți, comuniștii nu mai trebuiau să conteste sau să se apere de acuzele teribile ale criticilor lor. Unii dintre membrii și simpatizanții partidelor comuniste occidentale le-au părăsit, Însă convingerile celor rămași au fost reînnoite. În Europa de Est, lepădarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
textul aparținându-i lui Lucien Boyer: Madelon, umple ulciorul Și cântă-alături de soldați Azi am câștigat războiul Să nu zic i-am lăsat lați ! Nu îndoi vinul cel roș Izbânda noi azi o slăvim Joffre, Clemenceau și Foch ! De acum încolo, acele vii în care se oglindește Rinul plăcut tulburat, cântate de Guillaume Apollinaire în ale sale Alcooluri din 1913, puteau primi înapoi podgoriile Franței, iar alsacienii "care disprețuiau berea grea" puteau să guste din "vinul alb cel nou" în cramele
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
iar el apare În curte și nu le dă nici o atenție. Când lucrurile se precipită, iar agenții vor să intre În casă ca să-i ia ce găsesc, după o Întreagă fierbere, zice: „Ia aici o mie de lei și mai Încolo așa, mai discutăm noi.” Din banii obținuți din vânzarea salcâmului, Moromete Își mai oprește două sute de lei, pentru a se lăuda În chip naiv că „i-a păcălit” pe agenți. Se află aici o anumită psihologie a personajului ajunsă la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
rezultat din tranziția coordonată de acesta. Altfel spus, comunismul este un regim politic, în vreme ce socialismul e o formă de organizare a societății. Ignorarea acestei diferențe a produs până acum destule confuzii ca să nu ținem seama de ea măcar de acum încolo. Este nedrept pentru mulți intelectuali est-europeni să îl considere pe Kornai drept purtătorul de cuvânt al întregii categorii sociale. Dar ideile sale au fost împărtășite de mulți economiști și intelectuali est-europeni (și occidentali), chiar dacă nu au fost neapărat inspirate din
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asemenea, responsabilă pentru calmarea durerii și poate fi stimulată prin apăsare. Apăsarea constantă stimulează eliberarea unor analgezice naturale numite endorfine. Pentru că există câteva puncte miraculoase de presiune în această zonă a palmei în formă de V, vom numi de-acum încolo această „V-ul magic”. Pentru a acționa asupra acestei părți deosebit de importante, vom folosi degetul mare și arătătorul. Cu grijă, apăsați și stimulați zona în întregime, începând cu partea mai subțire și terminând cu partea mai groasă. Schimbați mâna, folosind
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]