7,830 matches
-
iluzii vizibile, ca în vis, și încearcă impresii puternice în raport cu ideile sugerate. În plus, iar cele ce urmează le explică pe cele de mai sus, memoria unei persoane adormite este foarte bogată și foarte întinsă, mult mai bogată și mai întinsă decît cea a unei persoane în stare de veghe. Spre marea mirare a tuturor, și a ei în primul rînd, ea-și amintește în timpul transei locuri, fraze sau melodii de obicei uitate. Hipnoza eliberează amintirile, exaltă memoria pînă la a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de la Marea Revoluție și pînă la Comuna din Paris, ce șanse are Franța de a se bucura de o democrație care să mențină ordinea socială? Nici unul, nici celălalt, nu considerau posibilă, nici măcar dezirabilă întoarcerea la vechiul regim despotic. Doar durata întinsă a acestui regim le mai putea inspira nostalgii. Ca răspuns la întrebare, și Tarde, și Le Bon schițează cîte un sistem politic în conformitate cu natura umană și, în principiu, stabil. Ei își caută temeiurile în psihologie, așa cum Durkheim și Michelet și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
într-un număr rațional. în perioada de început, exersările să fie mai apropiate în timp și de mai scurtă durată; cu timpul și pe măsură ce elevul se familiarizează, distanța între exersări poate fi mai mare, iar durata exersării de asemenea mai întinsă. - Să se sigurare elementele de noutate și diversitate, așa încât exercițiile să trezească interesul, spiritul creativ. - Asigurarea utilității exercițiilor, în sensul contribuției lor la consolidarea cunoștințelor și la dezvoltarea deprinderilor și a caracterului activ-participativ. Utilitatea, ca finalitate a exercițiilor, dinamizează, dă
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
și supinație. La nivelul pumnului, al mâinii și degetelor, se recurge la aceleași procedee, cu unele observații asupra policelui. Practic, pacientul este solicitat să se opună mișcărilor pasive de flexie și extensie a policelui executate de către KT sau, cu palma întinsă și cu policele lipit de index, să încerce prinderea unei coli de hârtie între police și marginea radială a indexului. La nivelul degetelor, abducția este dată de îndepărtarea degetelor, iar adducția - de apropierea lor, raportate la poziția mediusului. La nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cădea în față, în spate sau în lateral. La această vârstă intră în discuție și coordonarea brațelor în acțiuni complexe de apucare, ridicare și manevrare a unor obiecte uzuale, poziția brațelor în ortostatism (cu ambele brațe pe lângă corp; un braț întins, celălalt flectat din cot cu mâna în pronație, degetele flectate, policele între index și median), dacă poate sau nu să stea în picioare; amețește; flectează genunchii; cade în față, în spate sau în lateral și dacă poate să se deplaseze
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
urmărit, membrele superioare ale pacientului pot fi poziționate astfel: • cu brațele încrucișate în față - este poziția care permite o manevrare corectă a bolnavului pentru a fi ridicat, întors sau transportat din poziția de decubit dorsal; Fig. VI.1 • cu brațele întinse și cu degetele încleștate - este utilizată pentru ridicarea și transportul pacientului; această poziție a mâinilor este utilizată pentru cuprinderea KT pe după gât, pentru a facilita ridicarea de pe suprafața patului, fie pentru transport, fie pentru deplasare pe planul patului; Fig. VI
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
coloanei vertebrale; - posibilități mai bune de folosire a brațelor; - dispunerea simetrică a greutății corporale; - posibilitatea menținerii capului și trunchiului pe verticală cu mai multă ușurință. Poziția fundamentală în așezat poate fi utilizată în următoarele derivate: a) Poziția așezat cu picioarele întinse Poziția este frecvent utilizată în activitatea de recuperare a copiilor, întrucât oferă condiții pentru dezvoltarea echilibrului și a controlului asupra trunchiului. Pentru menținerea trunchiului în rectitudine, se așază sub bazin o pernă, care să-l ridice la 5-7 cm de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
plasat paralel cu bancheta, cu roțile blocate. υ Pacientul: așezat pe banchetă, cât mai aproape de marginea acesteia, duce brațul dinspre fotoliu în lateral și apucă sprijinitoarea externă; celălalt braț este plasat prin spate, cât mai aproape de marginea banchetei, cu palma întinsă. Acțiunea: la comanda „și” pacientul, cu forțe proprii, ridică trunchiul de pe planul banchetei și îl transferă în fotoliul rulant, KT ridică picioarele pacientului și le plasează pe sprijinitoarele de jos. Fig. VI.17 a, b, c Φ INDICAȚII METODICE: procedeul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a presiunii hidrostatice astfel induse (Obrașcu, 1986). - În tulburările cardiovasculare hipokinetice se recomandă ca, înainte de provocarea reacției de adaptare circulatorie la ortostatism, să se faciliteze drenarea circulației venoase de la nivelul membrelor inferioare prin posturarea pacientului în decubit dorsal cu picioarele întinse, călcâiele sprijinite pe un perete, coapsele flectate la 90° față de trunchi. Această postură este menținută timp de 3 min. - În cazul flebitelor, posturarea este în decubit dorsal, cu picioarele plasate la 20-30 cm mai sus decât planul patului. Premisele posturării
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
rigidității cerebrale este caracterizat prin membre inferioare în extensie, în hipertonie lemnoasă și relaxare extrem de dificilă, iar atunci când se realizează, are formă de „lamă de briceag”. Se manifestă sub două forme: una gravă, care prezintă un fond anatomopatologic de leziune întinsă, cu puține șanse de supraviețuire, și o formă relativ ușoară, în care elementele piramidale ale membrelor inferioare pot fi rezolvate terapeutic, dar, la nivelul membrelor superioare, deficitul motor rămâne în limite mai mult sau mai puțin grave. III. Sindroamele ataxice
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în cvadrupedietc "Poziția în cvadrupedie" Este poziția care se dobândește după consolidarea reflexului „pregătire pentru săritură”. Este indicat să se experimenteze această poziție mai devreme, încă înainte de consolidarea reflexului de săritură. Accentul trebuie pus pe sprijinul pe brațe cu coatele întinse, chiar dacă nu poate menține tot timpul capul în extensie. Se recomandă ca la început copilul să fie susținut de sub torace. Deplasarea va fi identică cu rostogolirea, cu deosebirea că partea ventrală a trunchiului este ridicată de la sol. În timpul deplasării, KT
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ușoară presiune pe coate și pe coloana vertebrală. Fig. VIII.11 a, b, c Φ INDICAȚII METODICE: acțiunea începe cu extensia alternativă a câte unui membru inferior, apoi flectarea simultană a membrelor inferioare, se trece la ridicarea coapsei cu gamba întinsă, după care se execută ridicarea ambelor membre inferioare; se urmărește ca regiunea lombară să fie menținută dreaptă; exercițiul are un dublu efect: asupra regiunii dorsale, prin presiunea asupra coatelor și coloanei, efectuate de către genunchii KT; și asupra regiunii lombare, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
degetele 2-5 în spațiul popliteu al piciorului opus, CP pe gât. Acțiunea: KT imprimă flexia coapselor pe trunchi concomitent cu flexia capului și cu ridicarea omoplaților de pe suprafața mesei. Fig. VIII.19 υ Pacientul: în așezat, genunchii în abducție, brațele întinse așezate pe fața anterioară a gambelor. ω KT este plasat în spate, P și CP pe umerii pacientului, cu degetele 2-5 pe omoplați, policele pe claviculă. Acțiunea: îndreptarea regiunii cefalo-dorso-scapulare, timp în care pacientul alunecă palmele pe sol. Fig. VIII
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
conducerii exercițiului, regiunea lombară și cea dorsală joasă trebuie să se mențină în contact cu solul; se acordă atenție mișcărilor de respirație; se inspiră profund înainte de începerea exercițiului, se expiră prelung în timpul exercițiului. υ Pacientul: în decubit dorsal, membrele inferioare întinse, sprijinite de perete, bazinul la 20-30 cm de perete. ω KT este plasat în lateral, P și CP pe suprafața plantară a picioarelor; acționeazăprin: - flexii alternative a membrelor inferioare pe abdomen; - abducția și adducția membrelor inferioare; - forfecări ale membrelor inferioare
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
prima bară, mâinile apucă bara la nivelul umerilor, trunchiul flectat pe coapse. ω KT este plasat în spate, P și CP pe bazin, pe crestele iliace. Acțiunea: KT execută tracțiune pe bazin, pacientul alunecă pe role până ce membrele inferioare ajung întinse; se revine la poziția inițială prin presiune asupra bazinului. Fig. VIII.32 a, b Φ INDICAȚII METODICE: în timpul execuției, coloana lombară să fie menținută în rectitudine; atenție asupra armonizării respirației cu mișcarea; se trece apoi la alunecarea pe fese. υ
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mai potrivite posturi corective pentru această afecțiune sunt: • decubit dorsal pe pat tare, fără pernă sub cap, dar cu o pernă mică sub torace, mâinile pe occiput, coatele și ceafa să se apropie de planul patului; • decubit ventral, membrele inferioare întinse, o pernă sub abdomen, mâinile pe creștet; • decubit ventral, picioarele întinse, coatele sprijinite pe sol, palmele pe sol (un unghi de 90° între braț și antebraț); • decubit ventral, picioarele întinse, brațele pe lângă corp, capul sprijinit pe un săculeț cu nisip
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pat tare, fără pernă sub cap, dar cu o pernă mică sub torace, mâinile pe occiput, coatele și ceafa să se apropie de planul patului; • decubit ventral, membrele inferioare întinse, o pernă sub abdomen, mâinile pe creștet; • decubit ventral, picioarele întinse, coatele sprijinite pe sol, palmele pe sol (un unghi de 90° între braț și antebraț); • decubit ventral, picioarele întinse, brațele pe lângă corp, capul sprijinit pe un săculeț cu nisip, la nivelul sternului se plasează un alt săculeț cu nisip (de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
să se apropie de planul patului; • decubit ventral, membrele inferioare întinse, o pernă sub abdomen, mâinile pe creștet; • decubit ventral, picioarele întinse, coatele sprijinite pe sol, palmele pe sol (un unghi de 90° între braț și antebraț); • decubit ventral, picioarele întinse, brațele pe lângă corp, capul sprijinit pe un săculeț cu nisip, la nivelul sternului se plasează un alt săculeț cu nisip (de aceeași dimensiune cu primul), pe coloana dorsală și pe bazin se plasează săculeți cu nisip de dimensiuni duble față de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mișcărilor; alternarea corectă a membrelor solicitate, armonizarea respirației cu execuția mișcării; menținerea capului în poziția corespunzătoare, cu predilecție în extensie. υ Pacientul: în atârnat la scara fixă (sau pe banca de gimnastică plasată într-un unghi de 30-45°), membrele inferioare întinse. ω KT este plasat în funcție de direcția de deplasare a membrelor inferioare: în lateral, în față sau în spate; P și CP adaptate direcției de deplasare a membrelor inferioare. Acțiunea: - balansarea membrelor inferioare înainte și înapoi; P și CP - pe gambe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
0 - nu se simte contracție; 1 - prin palpare se simte contracția musculară; 2 - umărul drept (sau stâng) se desprinde de pe planul mesei; 3 - trunchiul este ridicat până la nivelul vârfului omoplatului; 4 - trunchiul este ridicat cu rotație spre stânga, cu brațele întinse; 5 - trunchiul este ridicat cu rotație spre stânga și cu mâinile încleștate la ceafă (Sdic, 1980). Capitolul IXtc "Capitolul IX" Educarea și reeducarea abilităților manualetc "Educarea și reeducarea abilităților manuale" Funcțiile mâiniitc "Funcțiile mâinii" Evoluția omului este legată de perfecționarea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
treimea distală a antebrațului, CP pe treimea proximală a brațului. Acțiunea: extensia antebrațului concomitent cu mișcarea de supinație. Fig. IX.34 a, b Pronosupinația υ Pacientul: în așezat, brațul în abducție, cu cotul sprijinit pe un săculeț cu nisip, antebrațul întins, palma în pronație. ω KT este plasat lateral, P pe treimea distală a antebrațului, CP pe treimea distală a brațului. Acțiunea: flexia antebrațului în supinație, urmată de extensia antebrațului în pronație. Fig. IX.35 a Fig. IX.35 b, c
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a antebrațului, CP pe treimea distală a brațului. Acțiunea: flexia antebrațului în supinație, urmată de extensia antebrațului în pronație. Fig. IX.35 a Fig. IX.35 b, c Mobilizarea izokinetică υ Pacientul: în decubit dorsal, cu brațul în abducție, antebrațul întins și palma în supinație. ω KT este plasat lateral, P pe treimea distală a antebrațului, CP pe treimea distală a brațului. Acțiunea: KT inițiază mișcarea până în punctul la care pacientul poate prelua și conduce singur mișcarea de flexie. Fig. IX
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
șiarticulație; se pot executa aceleași mișcări și grupând câte două degete: index-median, median-inelar, inelar-auricular, în final trecându-se la mobilizarea celor patru degete în același timp. Flexia pasivă a degetelor υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație, sprijinit pe masă, palma întinsă. ω KT este plasat în față, P cu vârful degetelor 2-5 plasate pe prima falangă a degetelor 2-5 ale pacientului, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: flexia degetelor la nivelul primei falange a degetelor 2-5. Fig. IX.41 a
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cele de decubit dorsal și lateral, precum și din așezat, câteve exemple fiind prezentate în continuare. υ Pacientul: în decubit dorsal, cu genunchiul flectat. ω KT este în lateral, P pe mijlocul gambei, antebrațul pe genunchiul flectat, CP pe genunchiul valid întins. Acțiunea: flexia progresivă a coapsei, cu apăsarea antebrațului pe gambă. Fig. X.4 Φ INDICAȚII METODICE: pacientul trebuie să păstreze bazinul pe orizontală, să nu ridice celălalt picior, să inspire înainte de începerea acțiunii și să expire în timpul efectuării exercițiului (Basmajian
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
sol oferă o gamă largă de posibilități pentru a efectua un program recuperator. În aceste condiții, KT se poate plasa în lateral sau în spatele pacientului, iar prizele și contraprizele sunt în funcție de scopul urmărit. υ Pacientul: așezat pe sol, cu picioarele întinse și în ușoară abducție, palmele înapoi sprijinit, brațele întinse. ω KT este plasat lateral, P la nivelul lombar cu palma deschisă, CP pe ceafă. Acțiunea: ridicarea bazinului cu sprijin pe palme și pe călcâi. Fig. X.23 υ Pacientul: așezat
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]