9,827 matches
-
facă, este, de fapt, actant, își decide calea. Ambiguitățile, aparentele contracții trebuie să materializeze acest tărâm imaginar, "Cetățile albe sunt peste munții albi,/ Peste nourii albi, unde sunt?", interogațiile care cristalizează neputința de a oferi o imagine concretă unui spațiu abstract redau veșnica peregrinare a eului creator în căutarea unui ideal pe care intuiește că l-a cunoscut deja, dar nu are puterea de a-l conștientiza. Poemul reflectă o viziune tragică asupra creatorului, acesta are deja în inima sa imaginea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să privească dincolo de imaginea trupului cuprins de febră: "Erau flori roșii, galbene și ape/ Lângă mâinile, lângă sufletul ei;/ Toate păcatele erau aproape,/ Toate negurile tulburau munții febrei", Bolnava. Acumularea detaliilor, trecerea de la floral la acvatic, apoi de la material la abstract, accentuează tonul grav, deși e o suferință ce pare a face parte din universul cotidian, și ilustrează fluidizarea materiei, alunecarea spre moarte. Ecourile romantice au fost remarcate și titlul volumului Noaptea geniului se poate înscrie în această direcție. Noaptea geniului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-se de lirica interbelică, amintind de poezia lui Blaga sau Arghezi, fără însă a se îndepărta de stilul caracteristic al poetului. Repetițiile însă nu mai sunt dublate de rupturile semantice șocante. Nu lipsesc intervențiile neașteptate, ruperile de ritm, trecerile de la abstract la concret, frântura ingambamentului, "Iarăși și iarăși, sute de mâini întind/ scormonind cerul - rotunjimi arzătoare/ mângâi în treacăt, nevăzute astre, sfere tăcute,/ niciodată atât de fierbinți și de fragede/ ca sânii tăi." (Veșnicul joc). Construcția simetrică accentueză închiderea într-un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ambivalent, e iluzoriu, ispită a unei posibile bogății, dar, în egală măsură, poate fi și atribut al maleficului. Focul iubirii/ al inspirației/ al arderii interioare în căutarea sinelui are aceleași caracteristici, e o reunire a contrariilor, căutare în concret și abstract totodată, vâlvătaie și pierdere în cenușă, începutul și finalul par astfel a se confunda, e o imagine spre care eul nu poate decât să tindă, având conștiința că nu e cu putință să aibă decât întâlniri de o clipă cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
credem, este, mai degrabă, o influență a mișcărilor avangardiste, în general, și poate nu atât a manifestărilor acestora în domeniul literaturii, cât în cel al artelor plastice) limitele sunt transgresate, real și ideal, univers exterior și univers interior, concret și abstract, static și dinamic, spiritual și material, totul devine un amalgam din care conștiința artistică încearcă să desprindă felii de adevăr sufletesc. Poezia se deplasează spre reportaj, dar este un reportaj făcut pe meridianele imaginației. Poate de aceea poezia pare a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
timpi/ și poate o parte din puncte..." (s.n.). Schimbând registrul stilistic se menține căutarea centrului "bila-soare", dar într-un univers care pare să capete concretețe, eliberându-se de balastul abstractizărilor. Se creează însă o diferență față de tehnica argheziană a concretizării abstractului, în cazul lui Geo Dumitrescu lipsesc lanțurile metaforice și tendința spre narativ este evidentă. Tehnica este a gradării, a acumulării de elemente ca într-un ritual menit să obișnuiască cititorul cu acest tip de structurare a materialului poetic ("nu lovi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
E un continuu dialog cu lumea de care se distanțează ironic, marcând relația de opoziție prin titluri sau prin incipitul textelor ("Dar eu spun mereu", " Dar nu e preamărit", "Uite, melcul tăcerii înaintează..." etc). Amalgamul apărut prin contopirea concretului cu abstractul nu devine doar modalitate de creație, ci mod de a concepe lumea. În caruselul acestui univers care și-a pierdut reperele, granițele dintre real și imaginar s-au șters și uneori realitatea interioară e mai veritabilă decât universul exterior: Închid
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
noi pietrele, noi focul (...)// Noi pietrele durerii unanime (...)// ...noi lacrimile, vezi, și nebunia/ pe lângă-aceste lucruri în genunchi" (Lucruri în genunchi). Structurile nominale, eliptice accentuează senzația de claustrare, de închidere în limitele unui orizont al tragicului. Se trece brusc de la abstract la concret ("voi, gânduri aspre, pașteți", Carnet lapidar, " Ne colcăie alcoolul imensității-n vine", Jurnal de grupă... dubito) ca și cum frânturi de vis, de coșmar, invadează spațiul realității. Se estompează și aici granițele dintre imaginar și real. Această invadare a realității
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mod normal, dinspre lumină spre întuneric, dinspre însemnul purității, al divinității spre cel al abisului ("Stăpânul Cetății a închis porțile albe/ Când cântecul luminilor s-a sfârșit", "Să mergem prieteni înfrânți/ Spre împărăția sumbră a lui Hell", Lumina întunericului). Concretizarea abstractului face, de asemenea, parte din acest joc al creării unui univers fantomatic în care oamenii devin umbre Cerul s-a încins cu neguri/ Și soarele ne-a încețoșat zalele;/ Să mergem că-n urma noastră,/ Sunt stelele, bocitoarele.// "vom fi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
categoric, din titlu. Textul se construiește ca o incantație, ca un text legendar, aspectul este al unui text epic, dar nicio acțiune nu e prezentată, totul se reduce la o acumulare de elemente din care se încheagă un tablou aproape abstract, foarte aproape de maniera avangardiștilor, într-un stil care frizează aproape absurdul. Totuși textul beneficiază de o coeziune aparte care-i împiedică dezmembrarea. Se conturează un tablou ezitant, în care imaginile se succed somnambulesc, "prin deșertul marilor tăceri eram trecător adormit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca divinitate nocturnă atotstâpânitoare, totul este supus trecerii, degradării, și luna nu face excepție. Semnele maleficului proliferează ("logodnica delirului", "răsărind demonic") și devin semne ale nebuniei, ale nevrozei. Totul pare încetinit ca prins în ceață sau supus fascinației morții. Proiectarea abstractului în concret pe care o practicase și Arghezi, dar și scriitorii de avangardă, se regăsește și aici: "fructele întunericului". E o încercare de plasticizare, de reprezentare picturală a tabloului descris, tușele sunt violente. Metafora căutată are drept scop concretizarea viziunii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o minge de ping-pong". Se întrevăd și aici contururile unui posibil tablou, redimensionarea se realizează prin prisma unui posibil colaj. Peisajul interior ridicat la rang de lume absolută se reflectă și în Demonul sângelui. Se realizează și aici o geografie abstractă: "Apele Mării de Safir într-o noapte/ urcau răzvrătite spre inima de vântură-lume,/ plutea numai Vasul-Fantomă și o stea exilată/ din constelații somptuoase, străluciri și renume". Din Demonul sângelui pare să lipsească burlescul, luarea-n derâdere a propriilor sentimente. Spunem
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trezire la realitate dintr-o lamentație a singuraticului, a inacceptatului. Alunecările spre un astfel de lirism al confesiunii sunt rapid amendate. Un alt text construit pe temele comune ale singurătății și ale lipsei de inspirație este Insomnie. Asocierea concretului cu abstractul e și aici prezentă, "creionul și gândul, inerte. Foaia e totuși albă". Textul se constituie din fraze scurte, în cazul cărora conectorii logici sunt reduși la minimum. Derutant e tocmai acest "totuși" care ar trebui să marcheze o acțiune realizată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Și aici totul se aplatizează, nici universul interior nu reușește să scape de bidimensionalitatea lumii exterioare. A treia dimensiune a spațiului, cea lipsă, pare a fi tocmai aceea care ar fi asigurat lumii un anumit grad de spiritualitate. Elementele universului abstract sau ale celui spiritual nu au dispărut, dar și-au pierdut caracteristicile fundamentale, tocmai acelea care le-ar fi asigurat nota definitorie și le-ar fi separat de lumea comună, materială. "Sufletul meu era senin ca dimineața/ dar când mâna
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
realitatea însăși, de aici amalgamarea imaginilor care corespunde confuziei interioare. Viziunea este însă una deformatoare, de aici impresia de peisaj învăluit în umbre ale cărui contururi se disting cu greu. Impresia creată este aceea că avem în față un desen abstract ale cărui forme fantomatice pot fi încărcate de simboluri diverse, numitorul comun fiind dat de dinamismul sub semnul căruia e pus tabloul prezentat: "Negre ca niște cutii pentru viori/ se simt străine forțe călătoare,/ păsări de țiglă trec chemându-se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cunoașterea adevărată este imposibilă nu este foarte departe de mitul platonic al peșterii. Alteori reducerea lumii la o suprafață plană pe care se pliază și eul poetic este anunțată încă din titlu ca în Ierbar. Se regăsește și aici peisajul abstract, care sfidează legile universului: În privirea ta albastră am urmărit bricuri -/ rada, orașul le primeau la balcoane cu covoare colorate;/ pretutindeni peste crengi, nicăieri lângă spicuri,/ dintr-un ochi într-altul acum trec pești zburători". Reflectarea nu se mai face
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
avangardei istorice. Dacă raportăm realismul pe care îl promovează Geo Dumitrescu în articolele sale la propriile poezii, înțelegem că acest realism se referă la depășirea clișeelor vetuste și căutarea unor modalități lirice noi, printr-o permanentă oscilare între concret și abstract. Mai târziu poetul va manifesta o oarecare reticență în folosirea termenului, poate datorită denaturării sensului de către tot ce a însemnat poezie proletcultistă. Deși păstrează o serie din tehnicile literaturii de avangardă, poeții aceștia îi refuză caracterul demolator specific, încercând să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poezie implicată, model de acțiune și comportare în cadrul acestei lumi, soluție existențială individuală, dar și colectivă; construcții deviante, compensatorii, disjuncte, izolatoare/ imaginar al realității contingente și colective; specializare restrictivă a limbajelor/ asumare deliberată a lipsei de specializare; construct conceptual, intelectual, abstract, egocentrist, monologic și impersonal/discurs sentimental (fără sentimentalism), natural, sincer (fără gafe estetice și platitudini), individual (fără anecdotică), etic fără eticism; analogia de tip metaforic, care obscurizează și ocultează/ analogia de tip simbolic, structural, emblematic, implicând întregul; lirismul ca exacerbare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
monologic și impersonal/discurs sentimental (fără sentimentalism), natural, sincer (fără gafe estetice și platitudini), individual (fără anecdotică), etic fără eticism; analogia de tip metaforic, care obscurizează și ocultează/ analogia de tip simbolic, structural, emblematic, implicând întregul; lirismul ca exacerbare impersonală, abstractă, a ființei/poezia ca mod al sincerității; subiectivitatea ca manifestare narcisiacă/subiectivitatea ca model total al ființei, cu toate laturile ei, inclusiv cea socială (...)"240. Chiar dacă uneori opozițiile sunt oarecum forțate, tabloul comparativ este relevant pentru mutațiile estetice pe care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fiind integrat în contextele cele mai neașteptate, este cel al lunii. Acestuia i se adaugă simbolurile biblice, adesea reevaluate, pentru a ilustra pierderea legăturii cu sacru. O notă definitorie este dată, în cazul acestor poeme, și de permanenta concretizare a abstractului. Ca modalitate de construcție a textului, observăm o preferință, în cazul acestor poeți, pentru acumulările de termeni, pentru reluarea unor termeni, fapt ce amintește de poezia extatică în care sonorizarea este mai importantă uneori decât sensul. La Tonegaru, dialogarea cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
54 Vremea războiului, 54 Vulcănescu, Mircea, 28 W Whitman, Walt, 56, 75, 76, 81, 112, 154 Y Yeats, William Butler, 76 Z Zaciu, Mircea, 58, 243 Zalis, Henri, 34 Zamfir, Mihai, 28 Zarathustra, 109 Zare, Alin, 70 Zarifopol, Paul, 92 Abstract We begin our study on the premise that literature, as the rest of arts, is characterized by fluctuations arising from social changes, changes in vision or even political changes of different periods. There are periods that are meant to encourage
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trezește în minți fabulosul, mai ales într-o țară cu populație săracă, dar și cu destui ,,nababi’’. în imaginarul colectiv, poate și într-al autorului, ,,decorul miliardar’’ era palatul unuia dintre aceștia. în fine, după război, „miliardar” părea mai puțin abstract ca înainte; un fel de nouă dimensiune, atît în tranzacții, cît și în evaluările de altă natură. De aceea nu-i surprinzător că se întîlnește sub condeiul a diverși publiciști și scriitori. Cineva, de pildă, probabil și sub influența bibliografiei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e precedată de afirmarea sentimentului inutilității și al eșecului: „în van peste foi, singur, un condei/ Frec./ Lampa plînge... anii tăi, anii mei/ Trec”. Vidul existenței, care îndeamnă la somn, uitare, abandonul conștiinței, e unul și același cu vidul morții. Abstract, termenul pare mai potrivit în proză decît în poezie. Unii dintre autorii de la în-ceputul secolului XX mizează pe impresia produsă de el. Naratorul din nuvela „în drumul spre păcat”, de Gala Galaction, „iubește în vid”, adică fără nici o atingere, pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
doar două căi de analiză, ambele înoielnice: fie populismul este ceva omniprezent, fie orice element care nu este populist nu poate fi considerat ca politic. Pentru a rezuma, teoria lui Laclau privind populismul este, pe de-o parte mult prea abstractă și, de cealaltă parte, propune un concept de populism prea vag și maleabil, astfel încât acesta își pierde orice utilitate analitică (Mouzelis, 1978). 1.1.2 Către o definiție minimală a populismului În mod evident, populismul nu este singurul concept disputat
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
capitol ridică problema naturii "cu două tăișuri" a populismului, susținând ideea că, în America Latină, noțiunea de populism înțeles ca remediu adus democrației funcționează mai bine în teorie decât în practică. Ipoteza "populismului văzut ca remediu" se bazează pe o definiție abstractă a democrației, înțeleasă ca "o combinație între suveranitate populară și regula majorității" (Capitolul I), în care drepturile liberale nu sunt o trăsătură definitorie. Cu toate acestea, în practică, democrația fără liberalism este întotdeauna efemeră. În absența drepturilor liberale, cei aduși
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]