11,041 matches
-
și cea a mamei sale biologice, și una total absentă între copil și părinții săi adoptivi (Loehlin, Willerman și Horn, 1987). În schimb, s-a remarcat o corelație puternică (r = + 0,85) între tendința agresivă a copilului adoptat și tendințele agresive ale celorlalți copii din familia adoptivă (Rende, Slomkowski, Fulker și Plomin, 1992). Analiza comportamentului criminal la copiii adoptați ai căror părinți biologici erau criminali semnalează o concordanță relativ puternică între cei doi în cazul crimelor non violente și lipsa oricărei
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
al căror cariotip este definit de un cromozom Y suplimentar. Ființa umană are 46 de cromozomi dintre care doi (X și Y) sunt responsabili pentru sexul individului (XY pentru bărbat și XX pentru femeie). Pentru că bărbații par să fie mai agresivi decât femeile, prezența acestui cromozom Y suplimentar i-a făcut pe unii cercetători să creadă că ar exista un potențial de agresivitate mai important la bărbații prezentând sindromul XYY. În 1965, Jacob și colegii săi (Jacob, Brunton și Melville, 1965
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de Baron et al., 1994) asupra unui grup de bărbați născuți în Copenhaga între 1944 și 1947. Rezultatele acestui studiu au arătat că incidența mai ridicată a actelor criminale la subiecții codați XYY față de cei XY nu se datora predispozițiilor agresive preponderente, ci mai degrabă unor deficiențe de natură intelectuală. Examinarea psihologică mai amănunțită a confirmat că agresivitatea evaluată la populația XYY nu diferă de cea evaluată la populația XY. Constatând în schimb un nivel de inteligență mult mai scăzut la
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
există nici o demonstrație concludentă care să dovedească influența anomaliilor cromozomiale X sau Y asupra creșterii sau diminuării agresivității. Există de asemenea câteva ipoteze legate de cromozomul X suplimentar (XXX) sau sub-numeric (XO). Femeile codate XO se consideră a fi mai agresive decât cele având structura XXX sau XX. Analiza efectuată de Meyer-Bahlberg (1981) demonstrează contrariul, chiar dacă autorul constată că femeile XO sunt mai puțin pașnice, în timp ce numărul de femei cu un cromozom X în plus este mai mare în instituțiile psihiatrice
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cel puțin pentru ființele umane, putem respinge eventualitatea unei corelații între anomaliile cromozomiale sexuale și agresivitate. Asocierea acestor elemente scoate mai degrabă în evidență rolul deficiențelor mentale în încarcerarea mai frecventă a indivizilor marcați de anomalii genetice. Hormonii și comportamentul agresiv Pare la fel de simplistă și încercarea de transformare a testosteronului în hormon al agresivității, chiar dacă acesta pare să aibă un rol important în ceea ce privește sensibilitatea la amenințări și provocări. Cercetările asupra animalelor semnalează efectul hormonilor sexuali asupra comportamentului agresiv. Testosteronul are două
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Hormonii și comportamentul agresiv Pare la fel de simplistă și încercarea de transformare a testosteronului în hormon al agresivității, chiar dacă acesta pare să aibă un rol important în ceea ce privește sensibilitatea la amenințări și provocări. Cercetările asupra animalelor semnalează efectul hormonilor sexuali asupra comportamentului agresiv. Testosteronul are două efecte asupra animalelor de organizare și de activare efecte ce pot influența manifestarea agresivității. Efectele de organizare sunt asociate influențelor hormonale asupra dezvoltării fătului și a funcționării sistemului nervos în perioada prenatală și cea a nașterii propriu-zise
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
fost efectuate pentru studierea efectului administrării de progesteron în perioada prenatală asupra agresivității copiilor. Reinisch (1981) a urmărit 11 copii de ambele sexe ale căror mame luaseră progesteron sintetic în perioada prenatală. Rezultatele au arătat că acești copii reacționau mai agresiv decât frații sau surorile lor în situații ipotetic provocatoare. În schimb, Ehrhardt și colegii săi (Ehrhardt, Meyer-Bahlburg, Rosen, Feldman, Veridiano, Elkin și McEwen, 1989) n-au găsit nici o diferență, comparând tendințele agresive la femeile ale căror mame au fost tratate
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Rezultatele au arătat că acești copii reacționau mai agresiv decât frații sau surorile lor în situații ipotetic provocatoare. În schimb, Ehrhardt și colegii săi (Ehrhardt, Meyer-Bahlburg, Rosen, Feldman, Veridiano, Elkin și McEwen, 1989) n-au găsit nici o diferență, comparând tendințele agresive la femeile ale căror mame au fost tratate în perioada prenatală cu derivați ai hormonului sexual (dietilstilbestrol) cu tendințele agresive ale unui grup de control (femei fără antecedente de acest fel). Trebuie de specificat că în acest ultim studiu subiecții
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Ehrhardt și colegii săi (Ehrhardt, Meyer-Bahlburg, Rosen, Feldman, Veridiano, Elkin și McEwen, 1989) n-au găsit nici o diferență, comparând tendințele agresive la femeile ale căror mame au fost tratate în perioada prenatală cu derivați ai hormonului sexual (dietilstilbestrol) cu tendințele agresive ale unui grup de control (femei fără antecedente de acest fel). Trebuie de specificat că în acest ultim studiu subiecții și-au evaluat retrospectiv tendințele agresive, pe când în cercetarea lui Reinisch (1981) subiecții și-au evaluat eventualul comportament în situații
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
au fost tratate în perioada prenatală cu derivați ai hormonului sexual (dietilstilbestrol) cu tendințele agresive ale unui grup de control (femei fără antecedente de acest fel). Trebuie de specificat că în acest ultim studiu subiecții și-au evaluat retrospectiv tendințele agresive, pe când în cercetarea lui Reinisch (1981) subiecții și-au evaluat eventualul comportament în situații de provocare fictivă. Din această cauză nu putem trage concluzii solide, chiar dacă rezultatele sugerează că expunerea prenatală la hormoni poate influența dezvoltarea unei sensibilități agresive sporite
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
tendințele agresive, pe când în cercetarea lui Reinisch (1981) subiecții și-au evaluat eventualul comportament în situații de provocare fictivă. Din această cauză nu putem trage concluzii solide, chiar dacă rezultatele sugerează că expunerea prenatală la hormoni poate influența dezvoltarea unei sensibilități agresive sporite în situații de provocare. Activitatea hormonală mai poate corela pozitiv cu percepția sinelui și a celorlalți. O corelație pozitivă între nivelul testosteronului și evaluarea sinelui pe scala agresivității a fost observată la subiecții de sex masculin. Corelația este însă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și Van de Poll, 1994; 1995) în cazul subiecților care trebuiau să fie supuși unor transformări sexuale. Autorii au constatat că administrarea de testosteron subiecților transsexuali "de la femelă la mascul" (FM) nu modifică deloc nivelul de evaluare al propriului comportament agresiv. În schimb, la aceeași subiecți s-a observat o creștere a tendinței de a reacționa agresiv în situații de provocare fictivă. Aceeași tendință a fost verificată pe un grup de subiecți transsexuali "de la mascul la femelă" (MF), înregistrându-se o
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
sexuale. Autorii au constatat că administrarea de testosteron subiecților transsexuali "de la femelă la mascul" (FM) nu modifică deloc nivelul de evaluare al propriului comportament agresiv. În schimb, la aceeași subiecți s-a observat o creștere a tendinței de a reacționa agresiv în situații de provocare fictivă. Aceeași tendință a fost verificată pe un grup de subiecți transsexuali "de la mascul la femelă" (MF), înregistrându-se o agresivitate mai puțin pronunțată. Unele studii au semnalat corelații între nivelul testosteronului și comportamentul agresiv doar
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
reacționa agresiv în situații de provocare fictivă. Aceeași tendință a fost verificată pe un grup de subiecți transsexuali "de la mascul la femelă" (MF), înregistrându-se o agresivitate mai puțin pronunțată. Unele studii au semnalat corelații între nivelul testosteronului și comportamentul agresiv doar în cazul unor populații și condiții specifice. Dabbs, Frady, Carr și Besch (1987 citat de Dabbs și Morris, 1990) au constatat un nivel mai ridicat de testosteron liber la deținuții declarați vinovați de crime violente decât la cei care
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pare să influențeze declanșarea agresivității în situații de relații interpersonale conflictuale. În acest caz este mai corect să spunem că activitățile hormonale constituie variabilele personale sau "background-ul" unei situații "ostile" ce declanșează agresivitatea (Geen, 1998). Sistemul nervos și comportamentul agresiv Recentele lucrări de neurofiziologie susțin că comportamentul agresiv este un comportament instrumental al cărui scop este fie afirmarea și / sau satisfacerea nevoilor sau dorințelor, fie apărarea împotriva amenințărilor. Organizarea acestui comportament conține trei niveluri de funcționare: un nivel de reacții
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
relații interpersonale conflictuale. În acest caz este mai corect să spunem că activitățile hormonale constituie variabilele personale sau "background-ul" unei situații "ostile" ce declanșează agresivitatea (Geen, 1998). Sistemul nervos și comportamentul agresiv Recentele lucrări de neurofiziologie susțin că comportamentul agresiv este un comportament instrumental al cărui scop este fie afirmarea și / sau satisfacerea nevoilor sau dorințelor, fie apărarea împotriva amenințărilor. Organizarea acestui comportament conține trei niveluri de funcționare: un nivel de reacții automate sau automatizate, programate sau nu genetic, un
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
luat în calcul, dincolo de experiențele personale, contextul sociocultural și de mediu al individului. Ipoteza existenței unui centru nervos al agresivității a fost pusă la îndoială și totalmente refuzată. Totuși unele structuri cerebrale pot avea un rol esențial în declanșarea reacțiilor agresive ca răspuns la stimuli "ostili". Două părți ale sistemului nervos se pare că sunt responsabile de acest lucru: cortexul cerebral și sistemul limbic. Cortexul cerebral este implicat în funcționarea proceselor cognitive complexe necesare învățării, emiterii de judecăți și luării deciziilor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
o cantitate uriașă de informații vizând funcționarea altor sisteme cerebrale. O leziune la nivelul cortexului cerebral îi potențează individului o sensibilitate extremă la caracteristicile temporare ale mediului. Stimuli mai puțin semnificativi ar putea astfel să declanșeze o serie de reacții agresive, care în mod normal ar fi fost precedate de un lung proces de reflecție și gândire (Weiger et al., 1988). Indivizii cu leziuni la nivelul neocortexului frontal își pierd capacitățile decizionale (în termeni de timp, spațiu și strategie), reacționând la
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
sensibilitate la pedepse și precipitării acestora pentru obținerea cât mai rapidă a recompenselor. Unele cercetări au analizat interdependența dintre lobul frontal și manifestarea agresivității prin măsurarea indirectă a disfuncționalităților creierului. Studiile care au constatat coexistența disfuncționalității cerebrale și a comportamentului agresiv semnalează că această disfuncționalitate este responsabilă de gestionarea defectuoasă a comportamentelor agresive. Manifestări în acest sens s-au semnalat la deținuții cu leziuni cerebrale. Spellacy (1977) a efectuat două studii ale căror rezultate surprind o corelație între violența impulsivă și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
recompenselor. Unele cercetări au analizat interdependența dintre lobul frontal și manifestarea agresivității prin măsurarea indirectă a disfuncționalităților creierului. Studiile care au constatat coexistența disfuncționalității cerebrale și a comportamentului agresiv semnalează că această disfuncționalitate este responsabilă de gestionarea defectuoasă a comportamentelor agresive. Manifestări în acest sens s-au semnalat la deținuții cu leziuni cerebrale. Spellacy (1977) a efectuat două studii ale căror rezultate surprind o corelație între violența impulsivă și funcționarea cortexului. Astfel evaluarea capacităților cognitive, motrice și perceptive permite o mai
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și hipotalamusul, de exemplu, trimit informații direct neocortexului, partea creierului responsabilă de procesele cognitive superioare. Aceste nuclee ale creierului înserează cea mai mare parte a neuronilor cu serotonină. Un deficit al acestor neuro-transmițători a fost observat în cazul unor manifestări agresive. Hipofiza, cea care primește semnale de la neuroni, ar fi deci structura centrală responsabilă de declanșarea comportamentului agresiv. Existența unei legături certe dintre sistemul limbic și comportamentul agresiv a fost demonstrată prin două tipuri de cercetări. Primele se referă la rezultatele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ale creierului înserează cea mai mare parte a neuronilor cu serotonină. Un deficit al acestor neuro-transmițători a fost observat în cazul unor manifestări agresive. Hipofiza, cea care primește semnale de la neuroni, ar fi deci structura centrală responsabilă de declanșarea comportamentului agresiv. Existența unei legături certe dintre sistemul limbic și comportamentul agresiv a fost demonstrată prin două tipuri de cercetări. Primele se referă la rezultatele obținute în urma observației pacienților de epilepsie. Leziunile de pe amigdală pot reduce manifestările violente la acești pacienți. Admițând
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
serotonină. Un deficit al acestor neuro-transmițători a fost observat în cazul unor manifestări agresive. Hipofiza, cea care primește semnale de la neuroni, ar fi deci structura centrală responsabilă de declanșarea comportamentului agresiv. Existența unei legături certe dintre sistemul limbic și comportamentul agresiv a fost demonstrată prin două tipuri de cercetări. Primele se referă la rezultatele obținute în urma observației pacienților de epilepsie. Leziunile de pe amigdală pot reduce manifestările violente la acești pacienți. Admițând această presupoziție, unii cercetători propun chiar efectuarea de leziuni la
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
în vederea ameliorării semnificative a stării lor, pe când alții afirmă că această ameliorare n-ar fi foarte însemnată și că nu există încă o bază teoretică clară pentru efectuarea unor astfel de intervenții. Celelalte cercetări au studiat rolul neuro-transmițătorilor asupra comportamentului agresiv în calitatea lor de elemente responsabile pentru transmiterea informațiilor de la cortex către diferitele structuri ale sistemului limbic. De exemplu, în cazul în care se remarcă o insuficiență a neuro-transmițătorilor asociați cu inhibarea agresivității, informațiile nu ajung la cortex, iar probabilitatea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
vulnerabil la stimuli "ostili" și reacționând mai violent. Prin urmare, cortexul prefrontal joacă un rol important în declanșarea și controlul agresivității. * Sistemul nervos și mediul înconjurător Cortexul frontal permite stabilirea de strategii comportamentale minuțios elaborate, inhibă agresivitatea și împiedică reacțiile agresive sistematice. Atunci când la acest nivel se remarcă o leziune, este posibil ca mecanismele de control sau de manifestare a agresivității să nu mai funcționeze. Mark și Ervin (1970) explică absența controlului fie prin existența unei leziuni la nivelul sistemului limbic
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]