13,186 matches
-
aflați la reciclare! Trecînd de la haz la îngrețoșare, mi-a venit să strig cu vorbele lui Goga: „Țară de secături, țară minoră...” * Cînd își pune căciula și paltonul cu guler de nurcă, șoferul de la scara vecină, lucrător la miliție, străbate aleea pășind cu mîinile la spate și bătînd ușor cu palmele, așa cum a văzut el la televizor că fac, în filme, boierii. E cineva... * Uneori „un pahar în plus”, în loc să-i apropie pe oameni, îi desparte. Numai un intrigant, un amator
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce constă răul? într-o senzație de uscăciune („parcă m-ar arde în suflet”) și de anxietate („tremur toată”). Înțeleg cam despre ce e vorba, căci și mie „îmi vine să urlu”, dar din pricini ceva mai clare. *Mergea pe alee cu ochii în pămînt, balansîndu-și sacoșele pline. Cînd m-am apropiat de el, s-a oprit. M-a întrebat blînd ce mai fac, apoi m-a rugat apăsat să-i transmit „escrocului de Sp.” următorul avertisment: „Să nu fie el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care sînt produse ale civilizației), insecuritatea persoanelor (mai pot întîrzia la un spectacol de teatru sau la un concert?), lipsa reflexelor ecologice (dacă astea ar exista, n-ar mai fi nevoie de patru plăcuțe cu inscripția „Nu rupeți florile!” pe aleea de la poarta școlii pînă la intrare), lipsa spiritului cetățenesc, a răspunderii față de „urmașii urmașilor noștri” etc. După amiază am citit, în „Steaua”, nr. 9/1988, interviul acordat de Augustin Buzura lui Viorel Cacoveanu și m-am simțit confirmat în felul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
enumerate au venit alții și l-au acoperit. *Nevroza impune privirii urîțenia lumii. Pe ea o vezi întîi. Degeaba se străduiește mintea să-ți arate că totuși frumosul există, de la floare și fluture la cuplul tandru care se plimbă pe alee. Nevroza îți arată că floarea a și pierdut cîteva petale, că fluturele e un fost vierme care pînă diseară va muri, că femeia și bărbatul din cuplul admirat odată ajunși acasă se vor certa în modul cel mai vulgar. Îndărătnică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe cît de direcți, pe atît de loiali. Ăsta e mai curînd din familia „sudistului” G.: dă mîna cu tine, e surîzător, dar la o adică te „luxează”. *Furtuna de aseară a curățat parcul de uscături. Azi dimineață, pe fiecare alee erau zeci de bucăți de lemne groase și sumedenie de vreascuri. Existența lor era, pînă acum, necunoscută. Stăteau ascunse în coroanele arborilor. Au căzut și ramuri verzi, dar puține, ciocnindu-se cu cele vecine sau rupte, în cădere, de cele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai adesea, ca să înjure ori să replice: „Iaca sula!”. Am încercat să citesc, dar nu mă puteam concentra. Priveam în carte fără să înțeleg mare lucru. Zgomotele clădirii aveau ecouri suspecte. Cineva a încercat să forțeze poarta ce dă în Aleea Parcului. Am mers la geam să văd cine-i, însă n-am zărit pe nimeni. Pe la zece s au răcit caloriferele. Treptat, m-a cuprins o stare de amorțeală. Aproape de miezul nopții, mi-am făcut un pat din scaune, în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
soarta lui. Dacă editura JUNIMEA nu vrea să-l publice pentru că nu este roman, aș vrea să-l am Înapoi. Poate mi-l aduceți personal, dacă veniți În București În luna septembrie. Vă rog scrieți mi un cuvânt la Constanța, (...) Aleea Tataia nr. 1, cod. 7800. Sunt foarte curioasă de a ști dacă mai este ceva nou. Stau aici până la 1 septembrie. Pe curând, cu toată prietenia, Ella Istratty 31 Până la această misivă, doamna Istratty nu mi-a spus că manuscrisul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În special faptul că o D-nă care locuiește În Izrael, a venit la mine și mi-a spus că a văzut acolo, la cineva, două tablouri ale mele și dorește să aibă ceva la fel. și-a ales, aceleași creații, aleile acele, cu aromă de toamnă târzie, care văd că sunt În prim planul lucrărilor mele. Asta mi-a făcut plăcere, oarecum. Mă gândesc că poate o fi În concediu Tov. Paranici, sau că o fi congresul care Îl absoarbe, dar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fost repartizat, proaspăt absolvent plin de speranțe, la Complexul Intercooperatist pentru îngrășarea Tineretului Taurin de la Sascut-Târg județul Bacău. Complexul fusese dat în folosință cu mare tam-tam cu circa trei ani înainte. Se mai vedeau, în lucerniera de lângă intrare, cercul și aleea în care aterizase elicopterul prezidențial aducând persoana cu mâna de aur care a tăiat panglica de inaugurare. Chestiunea a fost de rău augur. Ca tot ceea ce se face dictat de la centru, situația pe care am găsit-o era dezastruoasă. În
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în acest joc descreierat de-a economia, factorul uman nu a contat și nu va conta, după cum veți vedea. Pentru ceea ce a făcut regimul lui Ceaușescu românilor în această iarnă stau martore cimitirele: practic, în niciun cimitir nu mai există alei, toate sunt ocupate cu mormintele acestei ierni. De exemplu, dintr-un azil cu 24 de bătrâne nu a supraviețuit decât una. La crematoriul uman, incinerările s-au făcut pe ascuns, în sensul că rudelor li s-a dat o urnă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
al străinătăților ar fi vorba. Apariția noului volum Îmi fusese semnalată Într-o notiță anodină de ziar românesc, parvenită la New York. Am găsit, curând după aceea, Într-un vechi carnet cu coperți albe și tari, expresiva adresă socialistă a poetei (Aleea Barajul Bistriței 10, blocul J7, et. 7, apart. 24, sector 3, București) și, fără să știu În ce măsură tulburatele vremuri postcomuniste au operat Înnoirea vechilor denumiri stradale, dacă nu și a realității Înseși, i-am scris câteva rânduri Marianei Marin, rugând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poarta În urma sa. Ciudată neglijență la un om atât de corect și atent. L-am urmărit În toate zilele, Încordat să verific dacă nu cumva mă Înșel. Nu, nu mă Înșelam. Deschidea vioi poarta, intra În curte, străbătea fără grabă aleea pavată, intra În clădire, ieșea. Poarta rămânea, invariabil, În urma sa, larg deschisă. Mă Întreb cine este acest domn, dacă misiunea cu care l-a Învestit hazardul nu se servește de o prea simplă și anodină travestire. * Îl văd ieșind din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de stat a lui Antonescu (Ianuarie 1941), legionarii refugiați în Germania, cam până în aprilie 1941, erau grupați în trei centre, astfel: Un prim grup era chiar în Berlin, într-un cartier de vile, foarte pitoresc, pe o stradă numită Ahornalee (aleea arțarilor). Aici fuseseră strânși toți cei care avuseseră funcții de răspundere în scurta „așa-zisa” Guvernare Legionară, în București. Ei se adăpostiseră la serviciul german S.D. (Sicherheit Dienst), fiind transportați apoi peste graniță, pe la Arad, într-un tren militar german
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ecou al goarnei. Apoi, deodată, au pornit în aceeași direcție de parcă le-ar fi făcut cineva un semn. Vraja s-a risipit și străzile răsunau de copite. Îmi imaginam șuvoaie de spumă ce răzbăteau la suprafață din rărunchii pământului, inundând aleile, invadând gardurile și înecând chiar turnul cu ceas. Dar nu a fost decât o iluzie a crepusculului. Când am deschis ochii, spuma dispăruse. Copitele erau doar copite obișnuite, iar orașul neschimbat. Animalele se scurgeau, asemenea unui râu, pe străzile pavate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unul dintre ei era solid? am întrebat. — Da, foarte. Celălalt avea doar vreun metru cincizeci. Erau bine îmbrăcați... la costum. Dar amândoi inspiră teamă. Par foarte duri. L-am sfătuit să părăsească clădirea prin parcarea subterană. În spate era o alee mai greu de detectat. Cu puțin noroc, putea să scape de urmărire. — Vă mulțumesc din suflet! zise el ușurat. Vă rog să nu-mi faceți reclamație. L-am asigurat că n-am să spun nimănui nimic și l-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
toate astea, în preajma Zidului sunt tufișuri dese, crânguri și pante abrupte la tot pasul, făcând drumul inaccesibil. Casele sunt toate concentrate în centrul orașului, de-a lungul râului. Așa că e suficient să mă îndepărtez puțin și mă și rătăcesc. Sau aleea se termină brusc, având în capăt doar tufișuri spinoase, gata să mă înghită. Nu-mi rămâne, în asemenea cazuri, decât să încerc să le înfrunt sau să fac cale-ntoarsă. Mi-am început investigațiile cu partea de vest, adică cu poarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de sud. Partea estică a dealului de sud devine stâncoasă și merge de-a lungul zidului. La est de oraș se întinde o pădure mai deasă și mai întunecată decât pădurea de nord. Porțiunea aceasta este străbătută de foarte puține alei, cu excepția celei de pe malul râului, care duce până la poarta de est și care leagă câteva secțiuni ale orașului. Aici am reușit cât de cât să estimez calitatea zidului, deși poarta de est - după cum îmi spusese de fapt Paznicul - e cimentată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Voi ilustra această categorie de soluții prin exemplul clasic al parcului. Astfel, să presupunem că se pune problema construcției unui parc Într-o comunitate oarecare. Arhitectul chemat să realizeze lucrarea are de ales Între trei procedee: 1. El poate proiecta aleile astfel Încât să descrie cele mai frumoase forme geometrice. Se va observa, Însă, că, odată parcul terminat și dat În folosință, oamenii care trec prin el În drum spre serviciu sau pentru relaxare („consumatorii”) vor Înceta În câteva zile să respecte
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
să descrie cele mai frumoase forme geometrice. Se va observa, Însă, că, odată parcul terminat și dat În folosință, oamenii care trec prin el În drum spre serviciu sau pentru relaxare („consumatorii”) vor Înceta În câteva zile să respecte traseul aleilor și vor bate cărări sau scurtături peste gazon, alegând trasee mai convenabile decât cele descrise geometric. 2. Pentru a evita acest rezultat, arhitectul poate Încerca să studieze atent situația, Încercând să estimeze comportamentul așteptat, și să prevadă dinainte patternurile care
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
trasee mai convenabile decât cele descrise geometric. 2. Pentru a evita acest rezultat, arhitectul poate Încerca să studieze atent situația, Încercând să estimeze comportamentul așteptat, și să prevadă dinainte patternurile care vor fi alese de trecători, proiectând În așa fel aleile Încât trecătorii să nu mai simtă nevoia de a crea sau de a alege scurtături. Aici este vorba deja despre un progres, În sensul că există o disponibilitate din partea arhitectului de a-și conforma creația instituțiilor informale care descriu nevoile
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ale oamenilor. Problemele legate de capacitatea redusă de predicție vor anula rezultatul așteptat, În majoritatea cazurilor cu un nivel non-trivial de complexitate. 3. Un al treilea procedeu este Însă și mai inteligent decât al doilea. Astfel, arhitectul poate amâna construcția aleilor pentru o fază ulterioară a procesului de construcție. El va inaugura parcul fără nici o alee, permițând consumatorilor să circule liber peste gazon. După o săptămână sau două, el va urmări pe unde s-au stabilizat cărările și traseele trecătorilor și
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cazurilor cu un nivel non-trivial de complexitate. 3. Un al treilea procedeu este Însă și mai inteligent decât al doilea. Astfel, arhitectul poate amâna construcția aleilor pentru o fază ulterioară a procesului de construcție. El va inaugura parcul fără nici o alee, permițând consumatorilor să circule liber peste gazon. După o săptămână sau două, el va urmări pe unde s-au stabilizat cărările și traseele trecătorilor și le va betona, ridicându-le la „rangul” de alei oficiale. Rezultatul acestei a treia alegeri
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
El va inaugura parcul fără nici o alee, permițând consumatorilor să circule liber peste gazon. După o săptămână sau două, el va urmări pe unde s-au stabilizat cărările și traseele trecătorilor și le va betona, ridicându-le la „rangul” de alei oficiale. Rezultatul acestei a treia alegeri va fi un parc curat, cu gazonul intact și În care oamenii au pe unde merge fără să treacă prin noroi. Logica descrisă de acest exemplu este universală pentru modul În care poate fi
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Logica descrisă de acest exemplu este universală pentru modul În care poate fi gândit orice design instituțional. Mulți pot Încerca să argumenteze că, uneori, există rațiuni mai Înalte care pot cere arhitectului să Îi oblige pe oameni să circule pe aleile geometrice și să-i pedepsească dacă nu o fac. Însă Întemeierea oricăror rațiuni pentru acțiuni colective, inclusiv a acțiunii colective Întreprinse prin autorități publice, nu poate avea loc decât pe baza nevoilor celor care beneficiază și plătesc pentru ele, adică
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de cîteva minute În cercul templului doric peripteral al lui Esculap, mîngîindu-i cu degetele șerpuitoarele proeminențe, pironit asupra vestigiilor criselefantine ale statuii succesorului lui Apollo Maleatas, turistul zilelor noastre face inevitabil imprudența de a-și privi În răstimpuri vecinii de alee plimbîndu-se cu aparatul digital de fotografiat atîrnat la gît și cu PET-ul de apă minerală la subsuoară; sau, poate, pe aceea de a Înainta pînă la gardul de sîrmă, spart din loc În loc, care decupează situl arheologic Într-o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]