7,971 matches
-
Deja pot fi solicitate cu ora sau cu partida, vor putea fi solicitate la minut, iar atunci vom fi ajuns la o stare de haos suprem, de degringoladă generală, de adevărată revoluție". Și mai notează, cu profundă deznădăjduire: "Suntem pierduți. Alunecăm pe o pantă pe care o vom urma până când umanitatea va fi coborât cu totul în mormânt. În zadar se sforțează unii să meargă împotriva curentului, cei care vin în urma lor îi vor împinge în genune". În sfârșit, între optimiștii
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Maud de Rouvre ținea, să ne-amintim, de egoismul său, de venalitatea și de viclenia care o caracterizau. Corpul îi rămăsese nestricat, neprihănit, însă cugetul ei era pe de-a-ntregul corupt. Dimpotrivă, Monique Lerbier ascunde o "fire esențialmente integră". Dacă alunecase pe panta depravării, cauza era disperarea, căci fusese ea însăși trădată, pentru că fusese decepționată în setea ei de ideal. Cu cincisprezece zile înainte de a se căsători, Monique Lerbier descoperise că bărbatul de care era îndrăgostită, Lucien Vigneret, își bătuse joc
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
câte o fărâmă de educație sexuală. Cum putea să rămână pe de-a-ntregul inocentă într-o lume dezorganizată? Prietenele ei, mai bine informate, îi mai scapă câteva secrete șoptite la ureche. Și ea însăși își mai lasă ochii să-i alunece pe câte un roman-foileton, "în care eroul își așeza buzele arzătoare pe sânii dalbi ai eroinei", înainte de a începe să devoreze pe furiș cărțile interzise din bibliotecă. În ciuda acestor lecturi, Simone de Beauvoir recunoaște că tânăra fată pe care o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
multiplele încrucișări care avuseseră loc între balurile populare și bordelurile din Buenos Aires. Tangoul, această expresie tangibilă, latină, arzătoare a dorinței. În timpul acestui dans, trupurile fac mai mult decât să se atingă ușor. Se înlănțuie, se cuprind, se încleștează. Picioarele femeilor alunecă, cu iuțeala fulgerului, între cele ale partenerului. Iar privirea, departe de a fi coborâtă sau fugară, este neabătută, incandescentă... Așa stând lucrurile, nu este deloc surprinzător că moraliștii anilor '20 vociferau care mai de care, considerând tangoul un "simulacru evocând
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
replică, nu mai vreau nimic, vreau să mă lase toată lumea în pace, să fiu singură, să dorm Ba, Doamne iartă-mă, parcă-mi vine să plîng. Nu-i prietena mea. Nu-mi pasă unde stau, șoptesc și mă las să alunec pe banchetă, într-un colț. De unde vii, domnișoară? Mă întreabă rîzînd un tînăr cu barbă blondă și ochi senini. Din România, dar am trecut întîi prin Italia. Oho! Vezi, papa, se adresează celui mai vîrstnic din grup, dumneata nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să intre, tăcută și pestriță, de parcă o uriașă Arcă ar aduna toate tipurile umane, între zidurile ei seculare. De undeva, din înălțimi, primul acord se prăvălește peste sufletele noastre. Pădurea de trupuri încremenește într-o nemișcare de vrajă. Ochii îmi alunecă, drept în fața mea, spre o admirabilă coloană vie, alăturată coloanelor de piatră cenușii: doi tineri înalți, frumoși și supli ea cu părul pînă la brîu, el cu chip prerafaelit n-au mai găsit loc pe jos și au înlemnit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
unul singur, este neînchipuit de grea. Aveam de mânuit câteodată panouri de dimensiuni foarte mari. Când greșeam ceva mai mult, panoul de 4-5 metri lungime trebuia coborât în curte, legat cu frânghia, dat pe fereastră și încet, încet lăsat să alunece până jos la cișmea unde, cu perii mari, era spălat de vopsele apoi din nou ridicat, tras cu frânghia la loc în sală. Pentru un copilandru de 14 ani, singur, treabă mai mult decât grea. Am pictat acolo tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
bătrân din marginea pădurii. Ai acolo tot ce-ți trebuie... și apa de izvor este tot acolo, sub frunzele de brusture. Alături, pe sub coasta văii înguste, locul era abrupt și pietros, prelungindu-se până la celălalt capăt al pădurii. Câmpul cosit alunecă parcă în valuri către zidul de copaci al pădurii, prinzându-se pe furiș într-o poiana cu fagi mulți. Coasele care intraseră dis-de-dimineață în iarbă plină de roua, treceau una cate una la odihnă, sprijinite de fagii pădurii, alături de ulciorul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Din nou făcură sex sălbatic ore în șir... -Da capo ! Apoi se priveau tăcuți în ochi, se sărutau pasional căci misterul dragostei lor, al atracției nu putea fi descifrat de nimeni. Prudent, el își lasă din nou mâna să-i alunece către sexul ei. Lăură închise ochii. Cu un deget el înainta mângâindu-i fiecare labie...Lăură gemea ușor, dar nu deschidea ochii. Mângâierile lui o făceau să înnebunească de plăcere. În cele din urmă ea deschise ochii și-i zise
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
un punct de echilibru În suflet. Iar lumea, lumea să fie o roată ce strivește sub ea destinele noastre și pierde din când În când câte un fir. Sufletul tău, iubite... sufletul tău să fie o sferă, iar eu să alunec când pe stânga, când pe dreapta, niciodată spre centru, niciodată În colț”... O proza a...poeziei. O filosofie de viață. Proprie tineretului nostru, de astăzi... Juriul Concursului Național „Lumea ca metaforă și culoare. Autori: copiii. ” - ediția a XXIX-a a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
este consolidată prin conflicte, sursa lor fiind anticipările politice și dezbaterile. * Monarhia și republica sunt forme de guvernare la fel de valabile, fiecare pentru condițiile care-i favorizează manifestarea. Ambele sunt deopotrivă pândite de o singură primejdie, derapajul: cea dintâi de a aluneca pe panta democrației, iar cea de-a doua de a aluneca pe panta absolutismului. Bibliografie Berlin Isaiah, Adevăratul studiu al omenirii. Antologie de eseuri, Editura Meridiane, București, 2001 Machiavelli Niccolo, Principele, Editura Antet, București, f.a Machiavelli Niccolo, Arta războiului
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Monarhia și republica sunt forme de guvernare la fel de valabile, fiecare pentru condițiile care-i favorizează manifestarea. Ambele sunt deopotrivă pândite de o singură primejdie, derapajul: cea dintâi de a aluneca pe panta democrației, iar cea de-a doua de a aluneca pe panta absolutismului. Bibliografie Berlin Isaiah, Adevăratul studiu al omenirii. Antologie de eseuri, Editura Meridiane, București, 2001 Machiavelli Niccolo, Principele, Editura Antet, București, f.a Machiavelli Niccolo, Arta războiului, Editura Antet, București, 2007 Pantazi Radu, "Nicolo Machiavelli filozofia politică", în
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
brațelor și a mâinilor, relaxarea picioarelor. Este necesară atenție la respirație (în special expirație), atenție la ritmul mișcărilor respiratorii, în așa fel ca destinderea să 294 se facă cu mișcarea de expirație. La fiecare expirație pacientul trebuie să se lase alunecat ca în somnolență, să se legene până la nivelul somnului. Această destindere profundă este primul nivel de atins. 2. Sugestiile de bază în trainingul autogen sunt: senzația plăcută de greutate la nivelul întregului corp, senzația confortabilă de căldură la nivelul întregului
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
stare să nu doarmă o săptămână, să tune și să fulgere, să-și ruineze sănătatea, să se distrugă, câștigând ceva derizoriu (II, p. 625). Amenințarea morții se face tot mai mult simțită o dată cu aceea a izolării în ospiciu. După ce a alunecat în mod inexplicabil în râpă, cea mereu acuzată că bate câmpii (III, p. 638) spune că simte prin fereastra deschisă un aer amar, care vine din cimitir [...] un aer uscat, fără oxigen, fad [...] care vine din altă lume (III, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vrea/ Să scape de pedeapsa caselor regești. Medeea își face ultima apariție pe acoperișul palatului într-un car tras de doi șerpi înaripați ducând leșurile copiilor, mașinărie divină uzuală la Euripide. În universul lui Dumitru Radu Popescu în care eroicul alunecă mereu în derizoriu, Marghioala e ridicată încet de baloane colorate, ornamente pregătite pentru nunta Didei cu Ionel (V, p. 687). În Ca frunza dudului din rai, există și referințe mitologice incidentale, de pildă, în cazul orbului Cristofor dus în cărucior
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
suporta viața. Fiecare pagină cuprindea o lume de cunoștințe; fiecare cuvânt căutat îmi deschidea orizonturi nebănuite. Uitam că voiam să caut tălmăcirea unui termen; uitam că timpul îmi era măsurat, ca slugă. Uitam de lume și de ticăloșiile ei și alunecam de la un cuvânt la altul, de la o pagină la alta, de la o știință la altă știință, de la un univers de gânduri la alt univers de gânduri, mă îndopam în chip inconștient și nu ajungeam să mă mai satur.” Panait Istrati
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
destul de ciudată, ca și cum soarele ar răsări a doua oară chiar în clipa când se pregătește să dispară." Peste zi, casa pare goală, spune doamna Segal, încercând să-și stăpânească îngrijorarea, dar într-o noapte am văzut cum o umbră albă alunecă prin camerele neluminate. Altă dată am văzut-o rătăcind prin grădină, parcă ar fi căutat pe cineva sau ceva... El surâde: "O fi închiriat cineva casa?" În vremurile de azi, domnule locotenent? Nu, nu, de altfel am recunoscut fantoma. Era
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
primește ca stăpână a casei, iar căpitanul destupă câteva sticle cu un excelent vin local, provenind din pivnițele de la Șaba, o localitate mică, situată pe țărmul estuarului, unde s-a stabilit de câțiva luștri o colonie de podgoreni nemți. Conversația alunecă mai întâi spre consecințele pactului, și câțiva ofițeri sunt de părere că asta ne privește îndeaproape. Căpitanul povestește cum a capturat doi inși care încercau să treacă frontiera cu hărți pe care erau marcate amplasamentele sectoarelor pe teren. Și, apoi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
serii. "Răcoare, ce răcoare? Nu simt nicio răcoare. Dar poate că asta îți face plăcere, ceea ce e altceva." Dumitale nu?... O strânse lângă el, cuprinzând-o cu brațele și sărutând-o pe gură. Era goală sub rochie. Simți, amețit, țesătura alunecându-i pe pielea netedă. Ea se desprinse și-și recăpătă răsuflarea. Spuse, după o clipă: "Sper că o să fie bine." Ah, da, vorbea despre puștiul care trebuia operat a doua zi... Realitatea, Filip, realitatea! Abia la următoarea întâlnire, ea s-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
netedă. Ea se desprinse și-și recăpătă răsuflarea. Spuse, după o clipă: "Sper că o să fie bine." Ah, da, vorbea despre puștiul care trebuia operat a doua zi... Realitatea, Filip, realitatea! Abia la următoarea întâlnire, ea s-a lăsat să alunece pe nisip, în vreme ce o săruta pe gură, mângâindu-i coapsa și pântecul pe sub rochia cu bretele. O simțea nerăbdătoare și, totodată, voluptuos obosită, când, din vârful dunei, cineva începu să strige cu mâinile făcute pâlnie: "Domnule locotenent, sunteți acolo?" Da
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ducă. Se despărțiră animate una față de alta de o ostilitate pe care o hrănea sentimentul obscur al unei afinități secrete. Gabriela se duse drept în grădină și începu să citească. Din când în când, își înălța capul. Imaginea doamnei Dunin aluneca peste frunziș cu lucirea argintie a unei icoane, iar îndărătul ei apărea în filigran fața palidă, cu surâs profan, a tânărului preot. Un vânticel răcoros ridică frunzele moarte și împrăștie câteva picături. Gabriela închise cartea și se ridică. Prin ușa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unul de altul. Ea se ridică. El îi înlănțui picioarele și își lipi fruntea de genunchii ei. Ea se clătină. Prin țesătura subțire a fustei, buzele lui Ahile îi frigeau coapsele. Un nor îi învălui ochii și se lăsă să alunece. Sleiți și goi, rămaseră mult timp îmbrățișați pe pardoseală. Ahile se ridică cel dintâi, șchiopătând, piciorul continua să-l doară: "Știam eu că sunt vulnerabil la călcâi!" Sprâncenele Margaretei, împreunate deasupra nasului, începură să palpite ca o pasăre prinsă de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe Petöfi!" A fost rândul lui Arcadi să-și manifeste adeziunea: da, să-l salutăm cu respect pe acest ungur pașoptist, fratele nostru de suflet, contemporanul nostru! Băură până la fund pentru frăția între popoare. Arcadi puse paharul jos. Umbra norilor, alunecând după voia reflecției pe chipul lui rotund, invită hotărât la întâlnirea cu alți poeți ai libertății: "Paul Eluard!" "Pentru Paul Eluard!" "Rafael Alberti!" "Pentru Rafael Alberti!" Socotind selecția prea partizană, Ahile lărgi cercul: "Faulkner!" "Hemingway, mare scriitor progresist!" Nu reintegraseră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
La fel cu hazardate omisiuni ale reperelor temporare, au loc încălcări ale granițelor spațiale. Cea care narează întâmplările zace între pernele de acasă (în suburbia pariziană Gennevilliers străbătută vag de ecouri ale răzmerițelor locale din 2005-06), pe când gândurile ei mai alunecă retrospectiv, animate de ultime resurse, spre ținuturile copilăriei bântuite de spectrul războiului pe coasta basarabeană a Mării Negre sau evocă un București al anilor năpăstuiți de înscăunarea puterii totalitare. E de necrezut câte fire dintre scrierile anterioare ale Georgetei Horodincă se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pînă atunci ținute în frîu, începînd cu naționalismul ceh și slovac. Dubcek este un comunist sincer dar ar dori ca și mulți dintre tovarășii săi să împace socialismul cu libertatea, și să canalizeze mișcarea în așa fel încît să nu alunece pe panta care în Ungaria, în 1956 l-a dus pe Imre Nagy la o ruptură și la eșec. În ianuarie și în februarie 1968 el se întîlnește de două ori cu Brejnev și încearcă să frîneze procesul contestatar, dar
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]