9,641 matches
-
ca un buldozer, sfidând-o, de sub pătura de nea. Sub razele de soare, sigur, am să reînnoiesc și-n suflet, primăvara, o nouă iubire o să-mi plămădească... Poveste simplă de iarnă Simt cum fuge timpul și stelele dispar; vine iarna, anotimpul static și cuminte. Voi sta la gura sobei, sorbind din pahar, visuri șiamintiri de-o viață, prin vinul fierbinte. Simt cum clocotește sângele prin vene, aidoma văpăilor focului din sobă. Ca prin vis, când somnul vine pe sub gene, aud un
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
drum cu dus...” Și mai era ceva... O lacrimă de rouă căzuse pe ultimile cuvinte scrise c-un marker roșu, rămânând nedeslușite... Metamorfoză cu zâmbete Simt cum mi se multiplică sufletul ca o cocă de pâine pusă la dospit, în anotimpuri; îi aud freamătul. Azi, anii și timpul cu el s-au contopit! Primăvara mă simt ca renăscută și inima se logodește în secret, pulsând dintr-o arteră nevăzută, multă iubire. Spun: ce suflet amdiscret! Vara mă prinde-ntr-o văpaie
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe care îl căutăm exact atunci când nu mai avem lumină să-l vedem. Dar, în planul secund, în „jocul secund” al poeziei, Vasilica Ilie rămâne o însingurată. Asta pentru că vrea să iubească lumea aceasta deodată. Oare de ce ne plimbăm prin anotimpuri, oare de ce, iarna ca și vara, primăvara ca și toamna, sunt proiecții ale iubirii? Oare de ce peisaje pline de pictural ne invită la un sentiment... Drumul pe care suntem chemați, odată ce deschidem paginile acestei cărți, e un drum al răbdării
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
să țâșnească precum cele din cutia Pandorei. Dintre toate acestea: foame de dragoste, setea neostoită de îmblânzire a curgerii timpului, dorul de lumină, sunt printre cele mai pregnante. Erosul liric este potolit, tandru, liniștea abisală a sufletului alternând perpetuu culorile anotimpurilor: verdele înmuguririi, galbenul-auriu al pârguirii, arămiul vârstelor bogate ori albul pur al senectuții - elemente spectrale ale luminii descompuse în versuri de iubire: „m-am gândit să construiesc un turn/ din primăvara care se apropie,/ să pun pe fiecare nivel câte
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un tăiș fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei. Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren leneș și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în zori : povara e a somnului neîmplinit. Am puterea să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
văzut degetele tremurând pe gât, ca niște șerpi subțiri, gălbui. Voiam să-i spun, într- adevăr, că am ajuns unul dintre cei ce cântă puterea ploii, dar nu-i știe binefacerile. Un neroditor care nu-și mai măsoară izbânzile după anotimpurile ei, dar care nu s-a lepădat de bucurie. „Cei care seamănă cu lacrimi secera-vor cu bucurie.“ Mult m-au strâmtorat iscoadele și paznicii și temnicierii, dar nu m-au biruit cu totul. Încerc să mă ridic, să-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mult mai fericită. - Ia-mă la tine, mamă! De ce m-ai lăsat singură între rechini și fiare sălbatice? Ia-mă la tine! Simt că acolo e liniștea mea !... - Ding! Dong! Ding! Dong! Clopotul, răgușit parcă, venise a mă anunța că anotimpul călătoriei nu sosise încă. Rătăceam înțepenită, cu fața la troița unde Hristos atậrna simbolic pe cruce. Profunzimea cerului mă copleșea, iar limpezimea lui mă scotea din fire; coborậsem obosită cu privirea către automobilul meu alb pregătit de plecare. Pe contrasens, oprise un
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mișcări... Că ea și-a luat tinichigiu, nu pensular, așa a spus, pensular, n-o mai auzisem pe-asta, dar femeile sunt Întotdeauna o mare surpriză, trebuie să recunoașteți... Gicu, prea puțin atras de partea tomnatecă a lucrurilor, zisese că anotimpul acesta Îmi provoacă frisoane În portofel, că trebuie aia, ailaltă, mama lu’ ailaltă și Întreaga lor familie. Tot scoți și la loc nu mai bagi nimic. Nu e În regulă, deloc, da’ se poate și mai rău. Și se aprinsese
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
monotonia, iubirea devine oțet. Iubirea stă să cadă de pe harta sentimentelor umane. Epoca noastră i-a mai pus un bemol iubirii. Iubirea arde. Dar, uneori, mai și fumegă. Marea ambiție a omului e să transforme dragostea pură în amor „ghebos”. Anotimpul iubirii apare când vioiciunea sevelor provoacă plesnirea mugurilor. Misoginii spun că femeia este un medicament, cu foarte multe contraindicații. Căsătoria este un angajament dinaintea punerii sub acuzare. După căsătorie, devii ori fericit, ori filozof. Au rezistat până la nunta de aur
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se varsă în ea. Nimic nou sub soare : toate imperiile au făcut globalizare. De când cultura tinde sa devina gumă de mestecat, omul a dobândit viza pentru reîntoarcerea în copaci. În curând, vom folosi și pamperși microsoft. Globalizarea e ca rotația anotimpurilor. Nu poate fi oprită. Doar ușor îmblânzită. În globalism, acasă poate fi pretutindeni. Adică - nicăieri. Omul contemporan tinde să devina o anexa a butoanelor. Ne apropiem de etapa în care vom fi doctori în știința și analfabeți în cultură. Marele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sentimentalismul și vestejește aroganța. Nu știu dacă mai trăiește marele umorist. Constat însă că scrie mereu. Dacă viața e scurtă, măcar să o facem ... lată! Simțul umorului ar putea ridiculiza orice fanatism. Cărțile de memorii provoacă umorul, pentru că sunt scrise în anotimpul amneziilor. Umorul impune un important grad de risc. El te poate ajuta să pierzi : iubire, prietenie, funcții și chiar libertatea. Crește pofta de râs? Înseamnă că oamenii nu mai au ce pierde. Ironia se infiltrează în amabilități. Zeflemeaua este ruda
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prisos și nu prețuim clipa care trece”. Aici aș adăuga eu că multe clipe prețioase au fost smulse din drumul lor fără întoarcere și prinse, spre binele oamenilor, în coșul autorului, plin ochi. „Ori de câte ori pleacă cocorii, intră în casele noastre anotimpul tristeții...” Pentru că „asemenea trenurilor ce trec prin gări nepăsătoare, trec peste noi anotimpurile.” Constantin Clisu este obsedat de trecerea ireversibilă, ca orice om, este viscolit de întrebări și le recită: „Când o căciulă oarecare nu răspunde la binețe, înseamnă că
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
clipe prețioase au fost smulse din drumul lor fără întoarcere și prinse, spre binele oamenilor, în coșul autorului, plin ochi. „Ori de câte ori pleacă cocorii, intră în casele noastre anotimpul tristeții...” Pentru că „asemenea trenurilor ce trec prin gări nepăsătoare, trec peste noi anotimpurile.” Constantin Clisu este obsedat de trecerea ireversibilă, ca orice om, este viscolit de întrebări și le recită: „Când o căciulă oarecare nu răspunde la binețe, înseamnă că nu e nimeni sub ea?” „E neînțeles de ce, dacă jocul de șah are
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
încercat de mulți confrați, dar nici unul ajuns la o subtilitate atât de cameleonică și sugestivă în același timp, încât să surprindă o istorie în cele mai intime meandre cu mijloace lexicale pașnice și dezvăluiri zguduitoare. De altfel natura satului, a anotimpurilor, a colbului și nisipului de pe ulițe, a viespelor, a prășitului, a mușuroitului, a dezlănțuirii omului în empatia obiceiurilor de Anul Nou, cred de origine păgână sau primitivă, sunt înălțate dincolo de limita fantasticului, creându-ne iluzia unei proze halucinogene. Fiecare capitol
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
tremurător: “Ești chiar tu, băiatul pe care l-am așteptat cu atâta dor” Fericiți, ei își zâmbesc și se sărută atât de fierbinte, Nici focul făcut cu lemne, atât de tare nu s-ar aprinde. ... Trec zilele și lunile, și anotimpurile zboară din calendar, Tinerii sunt reci și nici nu e iarna afară măcar, Nu se mai privesc, nu își vorbesc ca la început, Tot ce își spun sunt doar reproșuri și de promisiuni uit. Ce repede a trecut totul, dragostea
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
deseori abrupte, întrerupte de cascade și rădăcinile copacilor groase, seculare, ieșite tainic la iveală ținând stânca să nu se irosească și parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut în mărturisiri amestecase spuza moleșelilor cadențate din frumusețea așternută a anotimpurilor fragile. Ce roade singurătatea ori viitorul incert? Ce mecanism le împrejmuiește fruntea? Ce rod al imaginației își cerne nehotărârile? Îi fulgeră pe amândoi verdictul dat umanității: ’’Prietene, de vei dispărea, un altul îți va lua locul‛! Partide pierdute, regrete de-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate din jurul său și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a naturii dezordonate din parc... castani, iarbă, molizi și un autobuz în agonie care acum își îndeplinea ultima misiune nobilă adică... ascundea elevii să fumeze în voie! În
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ora de geografie, atunci când s-a desprins Africa de America de Sud. Și capetele de oameni desenate de rugină sau de straturile sărite de vopsea sufereau modificări, ba crescîndu-le barbă sau coarne, ba transformîndu-se în elefanți sau balene, în funcție de lumină sau de anotimp. Acum, în dimineața asta, ușor amețit de șampanie, chipurile și hărțile mă interesau mai puțin, deși îmi făcusem un obicei din a observa ce schimbări mai apar, de fiecare dată când mă găseam din nou în fața porții. Acum fixam zăvorul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
vină a doua zi, când EA m-a sărutat prima și m-a lăsat să-i deschid nasturii de la paltonașul ăla lung și prea modern pentru vremea aia, și mă refer la anul în care se întîmpla povestea, nu la anotimp, pentru că sper că v-ați prins că-i vorba tot de un sfârșit de martie ca și acum când mă lupt cu nămeții ăștia anormal de mari, rămași aiurea în mijlocul câmpiei, gîndindu-mă la sânii Valeriei. Crezi că sânt sănătos la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lămurire suplimentară. Opincile pentru copii erau făcute în casă, din piele de porc neprelucrată (un fel de șorici uscat) care erau puțin rezistente la purtat, dar cu mare atracție pentru pisici. Problemele privitoare la încălțăminte se rezolvau complet în celelalte anotimpuri, începând de primăvara timpuriu, când ieșeau gâzele la soare, toată vara și toamna până ce da înghețul, umblam desculți. Tălpile bătătorite și îngroșate suplineau, în toate situațiile, încălțările. La școala primară am mers tot desculți, la fel ca ceilalți copii care
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
după desele scumpiri, e tot mai ocolit. Partida de fotbal Dinamo-F.C. National Într-un meci dinamoviștii-s acuzați Că nu gândesc, că nu sunt inspirați. Mărturisesc că - deși-mi știrbesc „amorul” - N-am știut că se gândește cu... piciorul. Anotimp furat De când e lumea, și își aduce-aminte, Anotimpurile se succed prestabilite. Anul acesta, chiar și altă dată, Primăvara ne-a fost, efectiv, furată. Dor de primăvară Iarna urâcioasă atât ne-a îndrăgit, Încât de șapte luni nu ne-a părăsit
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
de fotbal Dinamo-F.C. National Într-un meci dinamoviștii-s acuzați Că nu gândesc, că nu sunt inspirați. Mărturisesc că - deși-mi știrbesc „amorul” - N-am știut că se gândește cu... piciorul. Anotimp furat De când e lumea, și își aduce-aminte, Anotimpurile se succed prestabilite. Anul acesta, chiar și altă dată, Primăvara ne-a fost, efectiv, furată. Dor de primăvară Iarna urâcioasă atât ne-a îndrăgit, Încât de șapte luni nu ne-a părăsit. Iar așteptata Primăvară e capricioasă, Ca o amantă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
sentiment confuz, care amestecă adânca tristețe a terminării vacanței cu un fel de nerăbdare pentru ce va veni. Se încheie, mereu, o perioadă de hoinăreală și visare, care unește parcă toate verile, din toți anii vieții mele, într-un singur anotimp generic, mereu același, și care exprimă într-un fel singurătatea ființei mele. Vară și singurătate, sau introspecție, sau meditație fără obiect au fost mereu cuvinte echivalente pentru mine. Rareori scriu vara, dar, într-un fel, atunci prescriu totul, atunci se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
printre rânduri, arată un fel de capăt al răbdării. Sânt curios cum își va rezolva revista cea mai longevivă de la noi aceste neașteptate și previzibile, totuși, probleme. 191 O divagație "Chiriași ai casei, Gânduri ale unui creier uscat într-un anotimp secetos." T.S. ELIOT Mijloc de iulie bucureștean, căldură insuportabilă zi și noapte, somn chinuitor, întrerupt de douăzeci de ori, neputință a minții de a porni. Anotimp mort, pe care l-am așteptat cu spaimă întreaga viață. Ce să faci în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]