KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...288 289 290 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

repede de pe scaun și mă duc după tejghea. — Ai mai pus vreodată bere la draft ? Nathaniel mă urmează, amuzat. — Nu, zic, ridicând un pahar și punându-l sub robinet. Dar pot să învăț. — OK. Nathaniel vine și el după tejghea. Apleci puțin paharul așa... și acum tragi. Trag de manetă și izbucnește un jet de spumă. — Fir-ar să fie ! — Încet... Mă înconjoară cu brațele, ghidându-mă. Așa-i mai bine... Mmm, ce drăguț. Îmi spune ceva, dar nu aud nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să vândă unul dintre pub-uri. Ca să plătească pentru proces. Sunt complet șocată. Mă uit la Nathaniel care îl ascultă foarte încruntat pe un tip, în partea opusă a barului. — Ultimul avocat care a intrat în pubul ăsta... Eamonn se apleacă peste tejghea conspirativ. Nathaniel i-a tras un pumn în nas. — I-a tras un pumn în nas ? Glasul mi se transformă într-un scâncet împietrit. — S-a întâmplat să fie tocmai ziua înmormântării tatălui lui. Eamonn coboară vocea. Unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
lui Dumnezeu ! aud un glas prea binecunoscut. N-ai de gând s-o săruți odată ? Tresar și deschid ochii. Nathaniel pare la fel de șocat, și se trage instantaneu înapoi. Mă răsucesc pe călcâie - și, spre groaza mea, o văd pe Trish aplecată la o fereastră de la etaj, cu o țigară în mână și uitându-se fix la noi. Nu sunt o mironosiță, zice. Aveți voie să vă pupați ! O săgetez cu o privire mânioasă. Oare femeia asta n-a auzit în viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să-mi păstrez seriozitatea. M-am simțit senzațional. — Și eu. Umbra îi face ochii aproape indigo ; mustăcește amuzat. Deci. Îi facem pe plac doamnei Geiger ? Sau o lăsăm frustrată la maxim ? Ridicăm amândoi privirea spre Trish, care încă mai e aplecată cu ochi lacomi peste fereastră. De parcă am fi într-un local cu striptease, și din clipă-n clipă o să-i ofer lui Nathaniel un dans erotic. — Păi... cred că parcă ar merita să o lăsăm frustrată la maxim, spun cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să înceapă să mă furnice în scobitura genunchilor. Îi întâlnesc privirea și e ca și cum am juca jocul adevăr sau minciună. — La astea n-am reușit să ajung. Arăt spre un ciorchine de fructe de deasupra mea. — Te ajut eu. Se apleacă deasupra mea, lipindu-și pielea de a mea, și-i simt gura pe lobul urechii în clipa în care culege fructele. Trupul meu îi răspunde. Nu mai pot suporta ; trebuie să înceteze. Și să nu înceteze. Însă continuă. Ne plimbăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spre spate și mai ia o gură de cafea. Am să mă străduiesc, răspund politicoasă. Mai doriți ceva, doamnă Geiger ? — Stai ! Eddie își lasă ceașca jos. Am ceva pentru tine. Să știi că n-am uitat discuția noastră recentă ! Se apleacă și ia de sub scaun o pungă de hârtie maro. Văd ieșind colțurile câtorva cărți cu coperte lucioase. Să știi că nu te las să scapi așa ușor, Samantha ! Ăsta o să fie proiectul nostru comun ! Am o presimțire rea. O, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mai firesc din lume pe coapsa mea. În viața mea nu m-am simțit atât de mulțumită. Cadourile ! spune Trish din senin. Nu i-am dat cadourile ! Sunt destul de sigură că a băut mai multă șampanie decât oricine altcineva. Se apleacă nesigură pe picioare deasupra mesei, caută în geantă și scoate un plic. — Ăsta e un mic bonus, Samantha, spune, înmânându-mi-l. Să-l cheltuiești pe ceva care să te facă să te simți bine. — Mulțumesc ! zic, uimită. E foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ne privește cu ochi avizi și ne depărtăm. — E foarte limpede ce te-a atras la Samantha, îi zice lui Nathaniel. Talentul ei culinar, nu-i așa ? Mazărea fină, încuviințează Nathaniel serios. Eamonn a fost sus pe terasă. Acum se apleacă spre mine coborând scările și-mi întinde o sticlă de vin. — Ăsta-i de la mine, zice. Nu e mult, dar... — Vai, ce frumos ! spun, mișcată. Mersi, Eamonn. — Și voiam să te întreb dacă te-ar interesa cumva să te angajezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Registrul Comerțului. De ce nu era menționat Nicholas Hanford Jones ca director ? Din câte știu, e ilegal. Mă frec pe frunte, apoi, din pură curiozitate, tastez „Nicholas Hanford Jones”. O clipă mai târziu, îmi apar tot felul de pagini, și mă aplec în față curioasă. Of, pentru numele lui Dumnezeu. Internetul ăsta e o mare porcărie. Mă uit la alți Nicholași și alți Hanforzi și alți Joneși, menționați în tot felul de contexte diferite. Îi trec în revistă cu maximă frustrare. Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
chiar urmau să vină după ea. Guy o să râdă pur și simplu. Parcă-l și văd. Arnold Saville escroc ? Pare total aberant. Poate că eu sunt aberantă. E doar o teorie. Nu am nici o probă. Nu am nimic concret. Mă aplec în față și-mi las capul, fără speranță, pe mâini. N-o să mă creadă nimeni. Și nici măcar n-o să stea să mă asculte. Dacă aș avea o dovadă cât de mică. Dar de unde s-o iau ? Dinspre mobil se aude

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sus, parcelele cu legume arată ca o cuvertură din petice regulate ce se întinde până departe spre pajiștea verde. Dedesubt se vede o mică terasă și o grădiniță de flori, cu clematite și trandafiri agățători. — E un loc frumos, spun, aplecându-mă pe marginea ferestrei. Îmi place. Cum stau așa și mă uit la priveliștea din fața mea, Londra mi se pare că e pe o altă planetă. Și, brusc, Arnold și Carter Spink și toți ceilalți par să aparțină unei alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
continuă să-mi dea atac la tavă. Știi cumva, mai sunt tarte cu căpșune ? mă întreabă un tip cu ochelari fără ramă. — Îhm... nu știu, murmur, cu ochii în jos. Shit. Acum tipul se uită la mine mai atent. Se apleacă ușor, ca să mă vadă mai bine. Și nu pot să-mi trag părul mai bine peste față, fiindcă țin tava cu ambele mâini... — Ești cumva... Samantha Sweeting ? Pare de-a dreptul siderat. Tu ești? — Samantha Sweeting ? Una dintre fete își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
tub de Pledge aflate pe o servantă. Probabil că tocmai ștergea praful când am sunat. În locul dumneavoastră, n-aș folosi pămătuful ăsta, adaug politicoasă. Vă pot recomanda eu altele mult mai bune. Doamna Farley își lasă jos ceașca și se apleacă în față. Are fruntea încruntată și preocupată. — Samantha, ai intrat cumva într-o sectă religioasă ? — Nu ! Nu mă pot abține să nu râd când îi văd fața. Doar că... am făcut cu totul altceva decât până acum. Mai vreți puțină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
persoană. Ca o frunză uscată. Ca o păstaie. Ca o frunză uscată ? Repet în minte indignată. Ca o păstaie ? — Dar acum ai înflorit pur și simplu ! Arăți mai în formă, mai sănătoasă... arăți fericită... Își lasă ceașca jos și se apleacă iar în față. Nu știu ce-ai făcut, draga mea, dar îți priește de minune. — A. Păi, vă mulțumesc. Zâmbesc rușinată. Adevărul ăsta e, chiar mă simt altfel. Cred că în ultima vreme am fost mult mai relaxată. Iau o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fi trebuit să vi-l spun.. Nimeni nu-mi acordă nici cea mai mică atenție. Toată lumea e cu ochii la Melissa. — Cum arăt ? Melissa își netezește părul spre spate, foarte conștientă de fiece gest. — Foarte bine, draga mea ! Trish se apleacă în față. Încă un pic de ruj... ca să fii și mai apetisantă... — E gata de interviu ? se aude un glas necunoscut de femeie dinspre ușă și toată lumea încremenește de emoție. — Aici ! Eddie deschide larg ușa, în pragul căreia se află

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
din City, te-ai fi purtat cu mine la fel ? Nu răspunde. Știu că e prea cinstit ca să-mi răspundă în doi peri. Știe la fel de bine ca și mine, răspunsul lui sincer ar fi că nu. — Sunt aceeași persoană. Mă aplec în față și-i iau mâna. Chiar dacă am fost avocată... sunt tot eu ! O vreme Nathaniel nu spune nimic, se uită doar țintă în pământ. Îmi țin respirația, disperată și totuși plină de speranță. Apoi ridică privirea cu o jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
poală o frunză de dafin și o ridic. Încep s-o frec automat între palme și dinspre frunză vine un miros plăcut. — Și acum ? Ce se întâmplă ? spune Nathaniel. — Nimic. Presa o să-și piardă curând interesul. O să se plictisească. Mă aplec în față și-mi las capul pe umărul lui, și-i simt brațele strânse în jurul meu. Sunt fericită cu serviciul meu. Sunt fericită să mă aflu în satul ăsta. Și sunt fericită cu tine. Vreau pur și simplu ca lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Când mă trezesc a doua zi dimineață, găsesc de două ori mai mulți jurnaliști campați afară ca ieri, plus două care de transmisiuni TV. Când cobor la parter, cu o tavă de cești de cafea folosite, o văd pe Melissa aplecată peste pervaz, privind scena. — Bună, zice. Ai văzut câți ziariști sunt ? — Da. Nu mă pot abține și mă opresc lângă ea, ca să mai arunc o privire. Sunt total demenți. Cred că trebuie să fie destul de copleșitor. Își flutură părul spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o cunoaște pe Samantha, menajera noastră... și, de asemenea, avocat de elită ! Spre jena mea, urmează un ropot de aplauze. — Te-ai văzut în ziare ! spune o femeie în bej. — Trebuie să vorbesc cu tine. O femeie în albastru se apleacă în față cu o privire foarte intensă. Despre partaj. O să mă fac că n-am auzit-o. — El este Guy, care o să mă ajute astăzi, spun, începând să servesc tartele cu ciuperci. Și, de asemenea, partener la Carter Spink, adaugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
reală decât viața mea de dinainte. Guy clatină din cap. — Anul trecut, am fost cu Charlotte în Toscania și am învățat să pictăm acuarele. Ne-a plăcut la nebunie. Uleiul de măsline... asfințitul.. totul. Mă fixează un moment, apoi se apleacă ușor în față. Dar asta nu înseamnă c-o să devin un nenorocit de acuarelist toscan. — Nu e același lucru ! Îmi feresc privirea. Guy, n-am de gând să mă întorc la munca aia epuizantă. N-am de gând să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de ea. Iris aprobă din cap, dar fără prea mare entuziasm. — Mi-a spus Nathaniel. Sunt sigură că ai luat decizia cea mai corectă. Tace. Păi... la revedere atunci, puișor. Și noroc. O să ne fie dor de tine. Când mă aplec ca s-o iau în brațe, simt deodată lacrimile împânzindu-mi ochii. — Iris... nu știu cum să-ți mulțumesc, îi șoptesc. Pentru tot ce ai făcut. — Tu ai făcut totul singură. Mă strânge tare. Sunt foarte mândră de tine. — Și să știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

se aude muzică clasică, și În fața lui, pe jos, sînt vreo șase cutii de carton pline cu tot felul de chestii. — Bună, bunicule, zic. — Emma ! Ridică privirea și i se luminează fața. Fata mea, scumpă și dragă. Vino-ncoa’ ! Mă aplec și Îl pup, iar el mă strînge tare de mînă. Are pielea uscată și rece, și părul chiar mai alb decît Îl avea ultima oară cînd l-am văzut. — Ți-am mai adus niște batoane de ciocolată Panther, spun, arătînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Încîntată. O zi Întreagă, În care să fiu răsfățată. — O idee foarte bună, spune bunicul și mă bate ușor pe mînă. Tu ai mereu idei foarte bune pentru cadouri, Emma. Îți mulțumesc mult, draga mea. Foarte frumos din partea ta ! Se apleacă și mă pupă și simt că mi se Încălzește sufletul. Ideea mi-a venit acum cîteva luni. E un pachet de servicii Întinse pe durata Întregii zile, cu tratamente gratuite și toate astea. — Evident, cu masa de prînz inclusă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
aduce aminte Katie. Poate că se simte mai bine acum. Mai curînd, poate vrea să vîndă, spune Jane pe un ton lugubru. — Și de ce mă rog ar face asta ? — Nu se știe niciodată. — Teoria mea, spune Dave, și cu toții ne aplecăm capetele, atenți la ce are de spus, e că vrea să vadă dacă plantele astea lucesc destul de tare. Arată din cap către Cyril, și izbucnim cu toții În rîs. — Ai grijă, se răstește Cyril. Să nu distrugi tulpinele. Ridică privirea. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
imediat. Nu pot. Katie țopăie deja de nerăbdare de pe un picior pe celălalt. — Dar, Emma, sînt... niște cifre foarte importante. Trebuie neapărat... să le vezi... — Emma. La auzul glasului lui Jack Harper, tresar de parcă m-ar fi Înțepat cineva. Se apleacă spre mine confidențial. Poate c-ar trebui totuși să te duci să vezi ce e cu cifrele alea. Mă uit la el preț de cîteva clipe, incapabilă să rostesc vreun cuvînt, și simt că mi s-a urcat tot sîngele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]