7,924 matches
-
la concluzia că pe o piață liberă nu ar putea exista un preț de monopol. De asemenea, el a anticipat o mare parte din punctul de vedere al așteptărilor raționale în economie. În conformitate cu opiniile sale privind piața liberă, Rothbard a argumentat că și protecția individuală și apărarea națională ar trebui oferite pieții, în loc să fie furnizate de către monopolul coercitiv al guvernului. Rothbard a fost un critic fervent al gândirii economice keynesiene, precum și al teoriei utilitariste a filosofului Jeremy Bentham. În cartea "Om
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
în eventualitatea unui divorț. Bazele căsătoriei, ale activității reproductive și ale vieții de familie devin nediferențiate de acelea ale altor asocieri de tip civil sau economic. Statul nu se amestecă în încheierea contractelor. Susținătorii ordinii contractuale a vieții de familie argumentează că aceasta este modalitatea prin care libertatea indivizilor este limitată doar de obligațiile autoasumate. Avantaje ale contractelor: manifestarea pluralismului și a diversității în viața de familie; contractul este privit ca o modalitate de detașare de stereotipurile de gen; contractele ar
Familie () [Corola-website/Science/308591_a_309920]
-
altă parte, dacă monarhul e numit de Dumnezeu să fie în fruntea Bisericii, atunci e intolerabil ca parohiile locale să își decidă singure doctrina. Hooker a pornit de la Thomas Aquinas, adaptând însă gândirea scolastică de o manieră latitudinară. El a argumentat că organizarea ecleziastică, la fel ca organizarea politică, e una din "chestiunile indiferente" lui Dumnezeu. Chestiunile doctrinare minore nu afectează mântuirea sufletului, ci sunt cadre care înfășoară viața morală și religioasă a credinciosului. Astfel, există monarhii bune și monarhii rele
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
investitură automată; ea trebuie ascultată, chiar când greșește, însă poate fi remediată prin rațiune și Duhul Sfânt. De remarcat afirmația lui Hooker că puterea și proprietățile episcopilor nu sunt absolute. O altă lucrare importantă e predica lui Hooker intitulată " Discurs argumentat despre justificare". În ea și-a apărat credința în doctrina protestantă a justificării prin credință, susținând însă că și aceia care nu o înțeleg sau acceptă pot fi mântuiți de Dumnezeu. Aceasta îi includea pe romano-catolici, subliniind opinia lui Hooker
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
complet teologia mileniului a lui Ioan, „golind-o de orice înțeles”. John Robinson în "Redating the New Testament" (1976) a criticat aspru poziția Charles și a acceptat autorul apostol, datând Evanghelia după Ioan înaintea asediului Ierusalimului din 70 e.n. El argumentează de asemenea că greaca „săracă” a lui Ioan este un procedeu literar datorită faptului că galileenii erau renumiți pentru greaca lor excelentă. El afirmă: „Greaca Apocalipsei nu este cea a unui începător ale cărui gramatică și vocabular s-ar putea
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
în primii ani ai mecanicii cuantice, și este repetată în unele discuții. Există o problemă similară în mecanica cuantică legată de întrebarea dacă sistemele au proprietăți anterior măsurării acestora. Presupunerea că au este în literatură denumită "realism", deși s-a argumentat că termenul "realism" este folosit într-un sens mai strict decât cel de realism filosofic. Un experiment recent din domeniul fizicii cuantice a fost interpretat prin obligativitatea de a renunța la ideea de realism, deși autorul lucrării afirmă doar că
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
asta nu înseamnă că întotdeauna noi ar trebui să evităm lucrurile care produc disconfort. Gândirea deziderativă se bazează pe apelul la emoție și de fapt este un hering roșu. De fapt președintele Thomas Jefferson chiar a avut sclavi. Unii atei argumentează că mare parte a teologiei, în particular argumentele pentru existența lui Dumnezeu, este bazată pe gândirea deziderativă deoarece se ia concluzia dorită (că divinitatea sau divinitățile există) și se încearcă demonstrarea adevărului ei pe baza unor premise și inferențe care
Gândire deziderativă () [Corola-website/Science/308012_a_309341]
-
concluzia dorită (că divinitatea sau divinitățile există) și se încearcă demonstrarea adevărului ei pe baza unor premise și inferențe care pot fi analizate ca fiind incorecte, dar care sunt dorite ca fiind corecte în mintea credinciosului. În schimb unii teologi argumentează că de fapt ateismul este un produs al gândirii deziderative, deoarece ateii sunt cei care nu vor să creadă în niciun fel de divinitate și doresc să nu existe niciun fel de Dumnezeu. Argumentele deziderative ar putea fi mai bine
Gândire deziderativă () [Corola-website/Science/308012_a_309341]
-
filozof american, eseist, scriitor, naturalist, transcendentalist, critic al taxelor și al progresului. Este cunoscut în primul rând pentru cartea sa "Walden", în care meditează asupra unei vieți simple în mijlocul naturii, și pentru eseul său "Nesupunerea civila" ("Civil Disobedience"), în care argumentează în favoarea rezistenței individuale, bazată pe principii morale și îndreptată împotriva injustiției guvernamentale. Cărțile, articolele, eseurile, jurnalele și poeziile lui Thoreau pot fi grupate în nu mai puțin de douăzeci de volume. Printre cele mai influente scrieri ale sale se numără
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
căror siluete se desenau clar în noapte pe fundalul luminii orașelor de coastă. Mai mult, comandantul-șef al flotei Atlanticului, amiralul Ernest King, a respins la început propunerile britanice pentru organizarea transporturilor americane în sistemul convoaielor. Apărătorii lui King au argumentat că SUA nu dispuneau de suficiente distrugătoare, în parte datorită vânzării celor 50 de nave vechi la începutul războiului. Aceasta nu explica totuși refuzul americanilor să procedeze la camuflajul de coastă sau să răspundă la orice sfat dat de Royal
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Credință reprezintă convingerea existenței unuia sau a mai multor zei, în funcție de religia la care se referă. Utilizarea informală a credinței este destul de răspândită, incluzând încrederea sau credință fără dovezi. Anumiți critici au argumentat că aceasta se opune rațiunii. Credință poate fi o atitudine dinamică, conceptuală, religioasă sau afectiva, în raport cu un ansamblu de obiecte, situații sau persoane, trecute, prezente, sau viitoare. În sens rațional 'a crede' înseamnă a face o estimare de probabilitate sau
Credință religioasă () [Corola-website/Science/308199_a_309528]
-
a construit o ideologie în jurul conceptului de unicitate a civilizației rurale românești, pe care o exaltă ca fiind autentică, organică, în opoziție cu civilizația urbană considerată a fi străină de realitatea românească, fiind o civilizație de import, deci inorganică. Stere argumentează că singura formă socială și politică viabilă în România sfârșitului de secol XIX nu putea fi decât viața rurală, în care țăranul și satul tradițional trebuiau să fie actorii principali ai dezvoltării. De fapt, Constantin Stere s-a inspirat din
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
din 1945. Asocierea cu fascismul nu a ajutat reputației lui Carlyle în anii postbelici, dar de curând „"Sartor Resartus"” a fost recunoscută ca o capodoperă unică, care a anticipat numeroase curente filozofice și culturale, de la existențialism la postmodernism. S-a argumentat de asemenea despre critica formulelor ideologice din „"Revoluția franceză"” că a trecut bine în revistă modalitățile prin care culturile revoluționare se pot transforma în dogmatisme represive. În esență un gânditor romantic, Carlyle a încercat să reconcilieze afirmarea romantică a libertății
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
poeziei" ("A Defence of Poetry"), eseu conceput ca o replică la un articol publicat de prietenul său Thomas Love Peacock în almanahul londonez "Literary Miscellany". În acest articol, intitulat " Cele patru vârste ale poeziei" ("The Four Ages of Poetry"), Peacock argumenta că poezia, ajunsă în ultima ei fază ("epoca de bronz", reprezentată de "poeții lacului"), e sortită să dispară. Shelley se ridică în apărarea poeziei, subliniind rolul ei revoluționar. Pe la jumătatea lui aprilie, Shelley află de moartea compratiotului său John Keats
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
mai mari companii din Kiruna până în prezent. Germania a solicitat Suediei să le permită utilizarea rețelei de căi ferate pentru transportarea echipamentului militar, dar guvernul suedez a acceptat doar tranzitul cu caracter umanitar, nu și a soldaților combatanți. Germanii au argumentat că Norvegia se află în întregime sub ocupație, iar soldații nu mai erau implicați în lupte sau operațiuni militare. Astfel un volum mare de echipament militar, muniții, dar în secret și de trupe a fost transportat din sudul Norvegiei spre
Kiruna () [Corola-website/Science/307706_a_309035]
-
în politică, atunci când unii îi critică pe colegii lor ca nefiind adevărați comuniști, liberali, democrați etc. din cauză că ocazional nu se cade de acord asupra unei politici de urmat. Vine și în multe alte forme - spre exemplu de multe ori este argumentat că "nicio persoana decentă" nu ar susține moartea prin spânzurare, uitatul la filme pentru adulți, fumatul în public etc. Vorbitorul în aceste cazuri nu-și dă seama că de fapt constrânge redefinirea a ceea ce înseamnă "persoană decentă" pentru a include
Niciun scoțian adevărat () [Corola-website/Science/307722_a_309051]
-
exclude ceea ce vrea și NU folosește ceea ce deja este acceptat ca semnificație a frazei. Argumentul schimbă/mută discuția despre spânzurare/pornografie/fumat și încearcă să facă să pară că toți cei care nu sunt de acord cu vorbitorul de fapt argumentează pentru indecență.
Niciun scoțian adevărat () [Corola-website/Science/307722_a_309051]
-
Spaniole, Emilio Castelar y Ripoll și Francisco Pi y Margall, și dramaturgul Manuel Tamayo y Baus. În deceniul următor călătorește în Grecia, Elveția, Italia și Imperiul German. În anul 1858, la Madrid, Urechia încerca, în paginele gazetei La Discusion, să argumenteze necesitatea unității popoarelor neolatine din orientul și occidentul Europei, formarea unui curent panlatin, în contrapondere cu cel pangerman și panslav, concurente pentru dominația Europei. Se întoarce la Iași la începutul anului 1858 unde este numit asesor la secția a doua
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
atrage atenția asupra României, Urechia subliniid roululei de "„santinelă a lumii latine la poarta invaziilor barbare”". În intervențiile lui, combate cu argumente afirmațiile aberante ale lui Gauthier Claubry, demonstrând că românii nu sunt slavi și albanezi, explică sensul etnonimului valah, argumentând că "„există români, valahi, până la Atena, Epir, Tesalia”". Un martor la lucările Congresului, B. Vinesiu, scria lui Iosif Vulcan despre locul ce l-a ocupat Urechia în lumea științifică prezentă: "„Chiar de a doua zi fu ales președinte. Nu a
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
circumstanțial ("argumentum ad hominem circumstantiae"), un atac care este bazat pe circumstanțele sau pe situația interlocutorului; la fel argumentul "tu quoque" (și tu) a cărui obiecție la argument constă în caracterizarea acestuia ca fiind vinovat de același lucru împotriva căruia argumentează. Argumentele ad hominem sunt întotdeauna invalide în logica silogistică, date fiind valoarea de adevăr a premiselor și validitatea inferenței logice ca independente de persoana care face inferența. Oricum, argumentele ad hominem sunt rar prezentate ca silogisme formale, iar forma lor
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]
-
maniheiste originale au dispărut astăzi, există totuși și în prezent o formă renăscută a acestuia, cunoscută sub denumirea de „Neo-maniheism”. În orice caz, majoritatea mențiunilor scrise de către fondatorul acestui curent religios s-au pierdut cu trecerea secolelor. Câțiva învățați au argumentat că anumite influențe subtile ale maniheismului s-au infiltrat în doctrinele creștinismului catolic, prin intermediul lui Augustin de Hipona, care, înainte de a fi creștin, fusese maniheist. Maniheismul a luat naștere în secolul III d.Hr., iar în următorul mileniu a cunoscut
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
lume, potrivit unui sondaj realizat anual de Expedia. 28% din nemți și la fel de mulți austrieci nu au nicio problemă să facă plajă fără costum de baie când merg în vacanță. Nudiștii nu consideră că nuditatea este degradantă, imorală sau indecentă, argumentînd că nudismul este o stare naturală, deoarece omul se naște în stare nudă. Filosofia naturistă promovează respectul pentru propriul corp, grija pentru sănătatea proprie și prețuirea contactului cu elementele naturii. Naturiștii au convingerea că expunerea corpului nud oferă numeroase beneficii
Nudism () [Corola-website/Science/306636_a_307965]
-
superstiție, dar ea era alimentată de dorința tinerei generații de a se emancipa de tutela prea grea a părinților, de a avea dreptul să-și decidă propriile acte, propriul destin. De aceea superstiția a fost întreținută cu grijă, ea fiind argumentată cu noi fapte ce păreau nu mai puțin miraculoase. Abatele Medard de Soissons scria cum unii afirmă că înainte de a se produce această plecare ciudată a copiilor, din zece în zece ani, pești, broaște, păsări au plecat în același fel
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
septembrie 2005. Apoi în noiembrie 2005, artista pop a lansat primul ei album de remixuri intitulat „”, care a constat dintr-o colecție de 11 piese remixate. În iunie 2006 a afirmat public că nu mai este o adeptă a Kabblah argumentând ca „copilul meu este religia mea acum”. Ea a dat naștere la cel de-al doilea copil al ei pe nume Jayden James Federline, la 12 septembrie 2006. La data de 7 noiembrie 2006, Spears a intentat divorț de Kevin
Britney Spears () [Corola-website/Science/306654_a_307983]
-
literare, sociale și artistice ale vremii. În timp ce Sanudo scria în limbajul dialectal de fiecare zi, cardinalul Pietro Bembo (1470-1547), cunoscător al limbilor clasice și cu o vastă cultură filosofică, s-a străduit să dezvolte și să șlefuiască limba italiană literară, argumentând necesitatea folosirii limbi italiene în literatură în locul celei latine în eseul "Della volgar lingua". În "Gli Asolani" (1505) tratează sub forma unui dialog tema iubirii platonice. Pietro Bembo este autorul unui mare număr de elegii, idile, epitafuri și ode, unele
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]