8,505 matches
-
Unirea, devenit el însuși un imens cearșaf publicitar. Se mai văd ici și colo becurile economice ale tarabelor care vând suveniruri religioase, masate lângă fântânile arteziene. Marele oraș începe să se liniștească, văzduhul răsună de muzică religioasă ieșită din boxele atârnate pe stâlpi, aerul miroase a benzină arsă, ceară și tămâie. Iar rândul își continuă avansul inexorabil către racle, o scolopendră cu mii de picioare și mii de ochi plini de speranță. 29 octombrie 2012. Condiții meteo dificile : plouă apăsat, tenace
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
opinie separată, nu sunt satisfăcute îndeajuns nici importante interese generale, nici interese legitime de natură personală. ... (6.a) Astfel, ca urmare a soluției pe care nu o împărtășim, satisfacerea interesului general al clarificării caracterului constituțional ori neconstituțional al unei legi atârnă, până la urmă, de prezentarea sau neprezentarea fizică la proces a unui inculpat (și nici măcar de poziția adoptată de acesta, întrucât, în imensă majoritate a cazurilor, inculpatul prezent se mărginește să consimtă, prin tăcerea să, la apărările formulate de avocatul pe
DECIZIE nr. 34 din 4 martie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 lit. a) din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124698_a_126027]
-
bolnavă de febră tifoidă. A fost mizerie multă, a murit foarte multă lume. În fiecare dimineață vedeai căruțe pline cu oameni pe care Îi duceau spre, știu eu... a fost cimitir sau gropi comune, nu știu - oameni goi, cărora le atârna o mână, un picior din căruță. A fost cumplit. Oamenii nu au avut mijloace de subzistență, a fost foarte multă boală, a fost foarte mult frig, a fost foarte multă frică. Un mijloc de a procura câteva alimente a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lucruri, la 9.30 era, spre apus. Fanfara lagărului intona marșul triumfal. Și noi trebuia să mergem după ritmul marșului la baracă și să luăm supa. Și cum mergeam noi spre baracă și ne uitam așa În lături, vedeam oamenii atârnând și marșul care ne lua auzul. Mergeam să mâncăm. Vă dați seama, din punct de vedere psihologic, ce Însemna asta pentru un om gânditor și cu simțuri. Ăsta era lagărul... Dar peste tot era așa. În altă parte se Împușca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mâncare. Și am mâncat și carne de câine, că era cu păr, cu gheare... Dar nu puteai să nu mănânci, că mureai. Dar, vă spun, un coleg ne-a arătat: „Uite, bă, ce-i În farfurie”. Penisul era cu testicule - atârnau. Fiert, i-adevărat, dar se menținea, se vedea că nu era de animal, ci de om. Nu mai vorbesc că am găsit și degete de la picioare și de la mâini... Am găsit ochi În mâncare. Nu prea aruncau ei ochi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
găsim în China de acum trei-patru mii de ani, a căror formă este inspirată de teme cosmologice. Aromele taoiste produc o exaltare mistică ce contribuie la buna dispoziție; ele puteau fi purtate în vase de aur în cadrul ofrandelor. Vase perforate, atârnate de lanțuri sunt folosite și în ritualurile sintoiste sau budiste. În Egiptul pre-elenistic și în Ierusalim tămâia se ardea în boluri de aur cu mânere, lângă altar sau în afara templelor, iar în Mexic și Peru precolumbiene vasele erau din lut
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sintoiste sau budiste. În Egiptul pre-elenistic și în Ierusalim tămâia se ardea în boluri de aur cu mânere, lângă altar sau în afara templelor, iar în Mexic și Peru precolumbiene vasele erau din lut ars sau aur. Cădelnițele din metal prețios, atârnând cu lanțuri, sunt folosite și de creștini începând cu secolul patru, tămâierea bisericilor și templelor fiind folosite în ritualurile multor religii contemporane și în cele care păstrează tradiția, în special în masonerie; în rosicrucianism sunt predominant folosite metodele orientale. De
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
unitatea lumilor. Neputința noastră, ca și la Blaga, rezidă din imposibilitatea de a ne reproduce pe noi înșine precum Marele Anonim. Eminescu însă pătrunde în mecanismul atingerii divine, amintind de trecere, de marea trecere " Când mă atingi, eu mă cutremur/ Atârnă viața mea de veci". Ca și cum atingerea modifică calitățile intelectului "Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci/ Ca să mă faci să-mi ies din minți//...Viața -mi pare-o nebunie/ Sfârșită făr-a fi-nceput// În toată neagra vecinicie/ O clipă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și frunze, argintul crescând la lună și aurul la soare, o nuntă alchimică umanizată într-o armonie sacră. Alte exemple ale acestei lumi metafizice sunt: Imaginea Sfântului Petru crucificat cu capul în jos, cartea a douăsprezecea a tarotului, spânzuratul care atârnă de un picior, cu celălalt făcând cruce, cu mâinile la spate și din buzunar izvorând un uriaș râu de aur, feciorul de crai dus de calul înaripat cu picioarele pe soare, mâna pe lună și cu capul în norii ce
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care o păstrăm în noi, nu pentru că ni s-ar impune ci pentru că ea vine ca un secret ce trebuie păstrat, o întrezărim, o cunoaștem, dar ca și lui Dumnezeu, nu-i puterm vedea fața și nici pronunța numele. M-atârn de tine poesie/ ca un copil de poala mumii./ Să trec cu tine puntea lumii/ Spre insula de veșnicie 650. Dă-ne, Doamne, mintea să înțelegem dorințele care ne frământă, apa băută din fântâna înțelepciunii Tale, cu rouă prelinsă din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
opium) crează o trecere spre paradisul pierdut, cu șansă mare de a deveni infern, experiențe când de reverie, când grotești și bizare. Dorm, resemnate sub tării,/ Mări vaste de melancolii,/ Și-n turle umbrele străbat/ Și totu-n goluri e-atârnat,/ Și dintr-un turn înalt, trufaș,/ Veghează moartea peste-oraș697. Viziunile din stările hipnagogice în care ochiul și mintea, primul arc reflex de conexiune cu realitatea și cel noetic se întrepătrund prin prelucrarea într-o procesiune somn-veghe a metamorfozelor de referință
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poeți. Neputința noastră, ca și la Blaga, rezidă din imposibilitatea de a ne reproduce pe noi înșine precum Marele Anonim. Eminescu, de exemplu, pătrunde în mecanismul atingerii divine, amintind de trecere, de marea trecere " Când mă atingi, eu mă cutremur/ Atârnă viața mea de veci". Ca și cum atingerea modifică calitățile intelectului "Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci/ Ca să mă faci să-mi ies din minți//... Viața-mi pare-o nebunie/ Sfârșită făr-a fi-nceput// În toată neagra vecinicie/ O clipă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și a unui spațiu primordial. Amintiri nu are decât clipa de-acum. Ce-a fost într-adevăr nu se știe. Morții își schimbă tot timpul între ei numele, numerele, unu, doi, trei... Există numaiu ceea ce va fi, numai întâmplările neîntâmplate, atârnând de ramura unui copac nenăscut, stafie pe jumătate... Există numai trupul meu înlemnit, ultimul, de bătrân, de piatră. Tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră. O, numai ei vor fi într-adevăr! Noi, locuitorii acestei secunde
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care o păstrăm în noi, nu pentru că ni s-ar impune ci pentru că ea vine ca un secret ce trebuie păstrat, o întrezărim, o cunoaștem, dar ca și lui Dumnezeu, nu-i puterm vedea fața și nici pronunța numele. "M-atârn de tine poesie/ ca un copil de poala mumii./ Să trec cu tine puntea lumii/ Spre insula de veșnicie"934. Dă-ne, Doamne, mintea să înțelegem dorințele care ne frământă, apa băută din fântâna înțelepciunii Tale, cu rouă prelinsă din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Bridges, Symbolism in Liturgical Art, 1959. 75 În devoțiunea hindușilor pentru Shiva și în tantrism se folosește toba dublă cu timpan de piele, capabilă să realizeze legătura cu lumea divină care are forma de clepsidră prevăzută cu două cozi ce atârnă și bat atunci când tobele se răsucesc. 76 În China ele puteau fi din piatră sau jad. 77 Compus dintr-un mâner, o ramă cu biele metalice transverse și discuri mobile, avea sunete ascuțite a căror sacralitate era întărită de faptul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dinspre est, punct cardinal de care politicienii noștri fac abstracție, folosind formula țiganului, de alungare a iernii, „f-mart”, zic ei grăbiți: „E-vest, nord și sud”; de acolo, din estul neluat în seamă, ne-au venit câteva „cadouri”care vor atârna greu peste poverile așezate pe umerii României. Ca o completare la interdicția forței de muncă românești pe piețele vestice, Rusia a luat măsura de a opri importurile de carne și lapte din România; nu că nu-i trebuie - pe vremuri
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
are nimic „național” și este produs, exclusiv, de export, adus și venit bucată cu bucată. Suntem noi, cei de dincoace de Prut, mult prea ocupați cu cazuri grele (cazul mult prea mediatizat al unuia Voicu) de care ai crede că atârnă soarta lumii, încât să rămână timp să ne gândim la cei care se gândesc la noi și așteaptă o încurajare, o mână de ajutor. Dezamăgirea va fi cu atât mai mare dincolo de Prut, cu cât, cel puțin o parte dintre
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
folosit un concept denumit facilitare grafică, cu ajutorul căruia, când oamenii au dat grai viselor și aspirațiilor lor, un artist grafician, adus de HP din Statele Unite, a desenat imagini ale acelor aspirații pe planșe de hârtie cretată, care au fost apoi atârnate pe pereții sălii. „Când oamenii, În special cei care sunt analfabeți, spun ceva, iar acest ceva apare imediat desenat pe perete, ajung să se simtă băgați În seamă și, astfel, devin mult mai animați și mai implicați În discuție“, afirmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
între noi, am hotărât să fixăm un program de rugăciuni, până în ziua procesului. Când eram pe punctul de a îngenunchea au intrat primul și un gardian cu tablourile regelui Mihai și al lui Antonescu. Gardianul, suit pe capacul tinetei, a atârnat pe peretele dinspre răsărit tabloul lui Antonescu. Pe peretele opus l-a așezat pe al regelui și au ieșit. Vrând să îngenunchem, în loc să avem în față o icoană, aveam chipul unui idol. De pe tinetă, am smuls cuiul și l-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a înțelegere. Apoi adresându-se „ostașilor” într-un jargon din care nu am înțeles nimic, s-au așezat liniștiți pe dușumele și în câteva minute au adormit buștean, chircindu-se unul în altul de frig. La trântiturile ușii, cuiul ce atârna tabloul lui Antonescu a ieșit. În cădere, tabloul a răsturnat cana cu apă și poza s-a udat, așa că am pus tabloul la soare. A venit directorul închisorii se numea Ionescu în inspecție. Se sprijinea în bastonul gros; era însoțit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nopții, când afară se răcorea mai mult și în cameră se strecura o trâmbă de răcoare, o toropeală de 15-20 minute cuprindea toate trupurile în poziții greu de închipuit: strâmbe, cocoșate, cu capetele căzute într-o parte, cu mâinile ințepenite, atârnând ca aripile rupte, cu genunchii ghemuiți ca într-o căzătură de gheață. Părea o cameră de tortură în infern, unde fiecare păcătos își trăiește în chip singular supliciul. Țipătul sfâșietor sau urletul de groază al unuia dintre ei, retrăind coșmarul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
14) Într-o seară au fost aduși din alte camere 40-50 de studenți. Am aflat mai târziu că trecuseră prin Pitești, dar nu realizaseră stadiul de reeducare scontat de Țurcanu et comp. Au urmat câteva zile de suplicii: bătăi la tălpi, atârnați pe răngi sau ținuți cu picioarele în sus de alții, lovituri peste cap, noaptea îmbrăcați cu mai multe zeghe, cu rucsacuri pline cu cărămizi și alergați prin camera de 10/6 metri până la epuizare, când ne prăbușeam sub lovituri de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de tabloul apărut în fața ochilor. În celulă erau doi oameni. Unul era nenea Vasile Socaciu, paralizat, în lanțuri, jos pe dușumea. Pe al doilea, nu l-am putut recunoaște din cauza înfățișării sale hidoase. Avea barba crescută foarte mare, părul îi atârna în lațe murdare, în dezordine. Era și el în lanțuri, în plus era legat cu un lanț încolăcit pe după calorifer și avea cătușe la mâini. Milițianul mi-a dat dispoziție să nu-l tund și să nu-l bărbieresc pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
trecutului ideologic, înfierarea lui, chiar lepădarea de credință; apoi subordonarea totală față de dispozițiile administrației. Aceleași obiective în fond ca și cele cerute prin formula Țurcanu. Unii o dădeau formal, încercând să-și salveze bruma de viață ce le mai rămăsese atârnată de ciolane. Și credeau că este suficient ca să-i mulțumească pe adversari. Se înșelau. Aproape zilnic participau la ședințe în care fiecare era constrâns să își facă public demascarea, acceptând integral formula administrației, sau să suporte consecințele, ceea ce se întâmpla
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu izolare în secția specială, la camera rece sau la cea caldă, cu lanțuri la picioare și cu cătușe la mâini, cel puțin șapte zile, cu o cană de terci de 250-300 de grame la trei zile. Lanțului i se atârna și o bilă de fier, între 10 și 20 de kilograme, care îngreuna mișcările și producea frecarea brățării pe picior, provocând răni care se infectau, și nu erau puține cazuri. În perioada 1943-1944, în timpul dictaturii antonesciene, fuseseră aplicate aceleași metode
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]