7,814 matches
-
războiul; afară de asta, când li se Îngă duie, repede ajung crude, ambițioase și lacome după putere. Creaturi adorabile, desigur, dar care-ți batjocoresc adorațiile tale; ființe delicios de inconsecvente, dar care-ți pretind a fi neapărat consecvent cu ele; neam, bietul de el, al femeilor, veș nic nemulțumit de el Însuși, de toți și de tot ce-l Înconjoară, dar care-ți respinge tot ce faci sau poți face ca să-i fie pe plac. Din această luptă inegală te alegi, până la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mari abandonuri, posesiunea ta reală asupra acestor ființe, pline până atunci de contradicții și rezistențe neînțelese, Începe din chiar acest moment precis, de la acest avant-goût mai prețios chiar decât posesiunea ta deplină peste tot ce le-a mai rămas din biata lor mândrie și fărâmă de virtute. Legenda mis tică a fecioarei rămase grea dintr-o privire sau cuvânt capătă sens și valabilitate aproape fiziologică. Parafrazând Însă o glumă de o banalitate profundă: toate mij loacele spre a cuceri o femeie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
infamante, depra vante și degradante. Le patronează, le depozitează, le instigă și le pro pagă. Iar dacă nu iei seama din timp la tine și la capcana lor dulce, te de-vas-tea-ză! Sufletește! Fiziologicește. Organicește. Mai mult decât o sclavie pentru bietul neam al bărbaților, mai mult decât cum scrie Tacit: Virile servitium. Au totuși o moralitate a lor, pe care bărbații o cunosc și o practică rar de tot, și atunci fără ipocrizie. Aceea de a se lăsa cuprinse uneori, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mine și ca alții; chimă sau sămânță neghioabă a tot ce-i rău pe lumea asta; diavol cu fesul roșu, noptos și hulpav, cățărat pe toartele cerului, după Îndătinarea și orânda dată lui de ăl de sus, fără bai de biet român obidos de felul lui și de toate marazurile tristeții omenești.) Spectacolul, dacă poate fi numit așa, nu era deloc comic, cum s-ar crede și cum aș vrea să mi-l reamintesc aci, din rușine și din teamă de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cu negi pe obraz, sau cu nenea lor cel negricios și păros ca un câine sub cămașa lui cu arnici roșu la gât, pe care l-am văzut odată, prin gaura cheii, cum pru băluia la pat pe o biată fată fugită de rușine sau de foame din cine știe ce fund de provincie și picată de curând, „tr ufanda“ sau „prospătură“, pe pavajul Bucureștilor și de acolo În bordel. O lăudabilă inițiativă a unor cucoane cu dispozițiuni largi sufletești, filantropice, instalase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
clienții de pe stradă. Cum fu acea vânzătoare de iluzii dibăcită cu ochii miopi ai vechiului meu prieten Ioa chim Botez, recrutat și el de pe stradă ca toți masculii În criză de copulație - și care, intrând cu clientul ei În odaie, biata femeie, cu vezica ei urinară șubrezită de cistite netratate și plină până aproape să crape din treapădul ei nocturn pe bulevard, s-a așe zat, de cum a intrat, pe țucal, de unde țipa și ocăra după muște riul prea susceptibil, fugit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fi cine știe ce, că de ispite nu scapă nimeni, dar produce ilaritate și În afara ei. Nu mai departe, la una din vizitele făcute În zilele Crăciunului, jucându-se cu băiețelul gazdei, l-a transformat la un moment dat În morișcă, Încât biata femeie s-a făcut albă la față. Și asta după ce, cu puține minute Înainte, Îl ținuse pe bietul copil cu capul În jos, suspendându-l În aer, Încât i s-o fi Întors toate măruntaiele pe dos. Deși scrie, la
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
una din vizitele făcute În zilele Crăciunului, jucându-se cu băiețelul gazdei, l-a transformat la un moment dat În morișcă, Încât biata femeie s-a făcut albă la față. Și asta după ce, cu puține minute Înainte, Îl ținuse pe bietul copil cu capul În jos, suspendându-l În aer, Încât i s-o fi Întors toate măruntaiele pe dos. Deși scrie, la rândul lui, poezie, publicând chiar o carte, dă senzația că nu e copt de-a binelea la minte
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
țipetele și de amenințările tovarășului Cameniță. Lui Fanache îi venea să pufnească în râs când vedea ce spectacol caraghios oferă Gârmoci, dar se abținea: știa prea bine că nu e cazul să-și bată joc de șeful raionului, dacă pică biata căpățână a lui Gârmoci, automat cade și capul său, așa că tre să fie una cu șeful său, sunt legați unul de altul, precum clanța de ușă... Fanache l-a încurajat pe Gârmoci dând din mâini și zicând pe muțește: rezolvăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tovarășul n-are niciodată insomnii. Milițianul a bătut călcâiele zelos și a luat poziție de drepți, a salutat și a dat raportul: În timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit... Tovarășul Cameniță l-a oprit din turuială: chiar și bietul milițian se pare că nu era capabil să constate prezența îngerului, se uita la înger care va să zică și nu-l vedea pe înger, milițianul se comporta ca și cum acolo, pe treptele de marmură, n-ar fi fost decât tovarășul Cameniță, nu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
atât de aspre, de neiertătoare erau manifestele lui Cameniță. Securitatea era enervată de aceste gesturi de cutezanță, de răzmeriță, Securitatea îi căuta pe autorii mizerabilelor fițuici, se presupunea că sunt mai mulți autori, o întreagă rețea, nu unul singur, un biet pensionar, îi căuta înfuriată, dar, oricâte forțe aruncase în joc, nu izbutea să-i descopere. Da, Cameniță le scăpa printre degete, parcă ar fi fost de fum, parcă ar fi fost invizibil și mai peste tot prin țară răsăreau ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-i zbuciumul și chipul îndurerat, transfigurat de atâta plâns, de atâta durere. Cineva din grup îi oferă ceva de încălțat, la care măicuța Natalia răspunde: “Poate or fi de înmormântare. N-aveam cu ce-l îmbrăca pe moșneag, au adus bieții oameni din România. Dar nu mi-o adus Transnistria nimic. Nam avut nici negru (haine de doliu). Floarea mamei, băiatul mamei! Ca la o babă, baba strânge tot, nu poate, osaiul trebuie tăiet, trebuie lucrat, n-are cine te ajuta
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
bani nici de mâncare, de haine pentru copii, de cărți, de caiete, manuale. Părinții n-au cu ce-și încălța copii, să-i trimită la școală. Pe dreapta Prutului, la țară, este la fel. Guvernanții de la București au blocat pe bietul român basarabean, care trecea Prutul în disperarea sa, venind în orașele apropiate, unde putea să-și vândă din produsele sale, fructe, legume, lapte, brânzeturi. Dar strategii de la București i-au interzis să-și mai vadă țara, împingându-l, criminal, către
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
oală cu supă, și uite că n-am nimic. Dar de la patru“, a zis cu multă înțelegere inginerul Vrabie. De la zece e altceva. Unii cam exagerează cu cărucioarele astea. Susurul izvoarelor din piscină Carlotei i-a murit iarăși o mătușă. Biata fată, cum vrea să plece și ea undeva, la Agigea sau la Bușteni, să se odihnească un pic, cum îi moare o mătușă bogată la Viena sau la Stockholm. De zece ani nu face altceva decât să vândă sau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ieșire într-o țară bogată, în Olanda, am sesizat imediat o absență. Nu vedeam moși și babe. Femei și bărbați în etate da, însă nu moși și babe ca la noi. Nu vedeam nici un om despre care să pot spune: „Bietul de el, e terminat!“. Întâlneam rar cerșetori, dar nici la ei nu mă interesa anii, ci faptul că erau puțini. Un tânăr drogat care cerșea nu era un milog, ci doar un drogat. La Haga, am locuit o lună întreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ceapă, ca și cum caviaru’ le-ar sta-n gât. La caviar nu sunt câștiguri. A umblat unul cu un talon magic fals, l-au prins și a încasat opt ani de pușcărie. O să se sature mâncând opt ani numai caviar. Iar bieții proprietari de malluri se uită ca proștii la magazinele goale și dau unul după altul faliment. Să se învețe minte, să nu ne mai tâmpească economia cu atâtea câștiguri! Turnătorul nostru În Liceul Militar, aveam un turnător pe care-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nimeni. N-o să știm nici dacă în toleranța pe care cititorii o arată față de autorii oportuniști cu stil și metodă nu încape și o porție bună din admirația aceea profund românească pentru descurcăreții cu un luciu de paranoia în priviri. Bietul poet, se ascunde ca japonezul căruia vreme de treizeci de ani nu i s-a spus că războiul s-a terminat. Zilele trecute, unul dintre anticarii de la Universitate mi-a strecurat, printre cărțile pe care i le-am cumpărat, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scurgă o zeamă murdară, cu miros de closet. Fapt care nu mă împiedică să-mi amintesc cu o nostalgie crescândă de „corcodușul nostru“, de pomul acela uriaș, dar bătrân și bolnav de la care atâta lume aștepta ceva ce nu putea, bietul de el, să dea. Horvath și Pațulea A fost odată ca niciodată un institut de proiectat bascule hidrodinamice de asalt, iar în Atelierul nr. 2 lucrau Horvath și Pațulea. Horvath era ordonat, dar nu fiindcă-l chema Attila Horvath, pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bagă viguros mâna sub fustă. Doamna Potcoavă a mai avut de-a face cu colonei obraznici. Strânge tare picioarele - e de speriat ce forță au unele femei când e să strângă - și țipă: „Atenție, vine bărbatu-miu. Auleo, ne căsăpește!“. Bietul colonel! De unde să știe că e doar o provocare? Pe ușă nu poate să iasă, pe fereastră nu poate să sară. Soluția se impune de la sine: șifonierul. Acum, înăuntru sunt opt. Cititorul, desigur, vrea să știe ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
te-ai mai calmat.“ Deși nu modificasem un cuvânt, l-am aprobat ipocrit: „La rece, toate se judecă altfel“. Mai târziu, mi-am dat seama că toată povestea avea o rațiune paralelă, pe care nici eu pe vremea aceea, nici bietul slujbaș cu ifose de stăpân și minte puțină al editurii nu o realizam. Copiat, cum s-ar spune, „pe curat“, romanul avea o cu totul altă prestație emoțională decât în condiția dintâi de manuscris cu sute de intervenții de toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cea mai durabilă dezamăgire din copilărie și chiar din prima jumătate a vieții i se părea exagerat și cu dinadins. Bătrână, buhăită și îngălată, Rodica își merita cu prisosință porecla de odinioară și lui Rășcanu i s-a făcut milă. „Bieții oameni - și-a spus academicianul prefăcându-se c-a greșit adresa -, ce vină au ei că s-au născut fără noroc? Măcar să se fi bucurat de premiul ăla, că altceva viața nu i-a mai dat.“ „Vă cunosc de undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de hodoronc-tronc se găsesc frecvent în fața unor rezolvări de scenariu și mai absurde. Ca să nu pățiți ce pățesc mulți dintre cei care se învârtesc sub rafalele de erudiție ale scrierilor lui Nietzsche și Heidegger, vă spunem noi ce necaz are biata fată: „Gândurile ei abstracte devin reale în mod brutal când o mușcătură la gât îi trezește setea de sânge“. Unde dai și unde crapă! Cititorul se așteaptă ca Kathleen - scuzați cakofonia - să se ocupe de Holocaust și, când colo, oricât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de migdale, cărora Florinel le-a zis de la început midgale și a ținut-o așa până ce a trebuit tratat pentru exces de magneziu. „Cu ce naiba îl îndopați - l-a întrebat pe sculptor medicul nutriționist -, că l-ați albit de tot? Bietul copil, e o bombă cu magneziu.“ „Ce-i ăla magzeniu?, a întrebat Florinel. Că mă mănâncă tot timpul pulpele de la picioare.“ „Nu magzeniu - l-a corectat Floricel pe Florinel -, ci gamneziu.“ Întors acasă, sculptorul nu și-a mai găsit nevasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai multă teamă de necunoscut, deoarece, la numai o săptămână de la discretul incident între spionii blocului, domnul Coteț s-a trezit cu un control fiscal la sânge, care l-a și băgat doi ani la pușcărie. De unde să fi știut bietul domn Coteț că, așa cum la civili există contabili turnători, și la spioni există civili contabili. Zidul fără porți La Brăila, pe o stradă mai puțin frecventată, care pleacă din centrul orașului, se ridică un soi de movilă misterioasă, înconjurată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
picați astăzi din lună, neștiind de am mai fost și mai înainte, cum și cine am fost, cum am ajuns până astăzi, și ce am ajuns, și ce am putea spera și dori de a ajunge în viitoriu”. „Oare acest biet popor - se întreba Alexandru Hurmuzaki - nu merită din partea celor care pretind a se îngriji de el să afle măcar pe scurt, unde, pe ce pământ, în ce parte a lumii trăiește și cine l-a născut?” Cărturarul bucovinean era convins
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]