8,109 matches
-
590, unchiul și nepotul franci au condus armatele peste Alpi, respectiv peste Mont Cenis și pasul Brenner către Milano și Verona. Cu toate că Authari s-a baricadat în Pavia, francii nu au reușit să își îndeplinească obiectivul, dat fiind că trupele bizantine ale exarhului de Ravenna nu au reușit să facă joncțiunea cu ei și mai ales pentru că o epidemie s-a răspândit. Authari a extins stăpânirea longobardă pe seama Bizanțului. El a cucerit fortăreața de la Comacchio și a tăiat calea de comunicație
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
în secolul al VI-lea. După înfrângerea sa în lupta împotriva longobarzilor și avarilor, formațiunea statală a gepizilor s-a destrămat. Gepizii dețineau importantul oraș Sirmium (astăzi, Sremska Mitrovica, în Serbia) încă din anul 536, când îl cuceriseră de la Imperiul Bizantin, condus de împăratul Iustinian I. Începând din 549, ei s-au aflat în conflict deschis cu longobarzii, aflați sub comanda regelui Audoin. Longobarzii au solicitat și au primit sprijin din partea împăratului Iustinian, materializat în trimitere de circa 15.000 de
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
sub comanda regelui Audoin. Longobarzii au solicitat și au primit sprijin din partea împăratului Iustinian, materializat în trimitere de circa 15.000 de soldați. În fața unei asemenea forțe, gepizii au încheiat rapid un armistițiu cu longobarzii, însă aceasta abia după ce trupele bizantine au pătruns în regiune. S-a creat astfel un larg teritoriu care îi separa pe gepizii regelui Thurisind de longobarzii lui Audoin. a succedat ca rege al gepizilor lui Thurisind. În conformitate cu mai multe surse, fostul rege fusese tatăl lui Cunimund
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
urmă ar fi decurs și din uciderea de către fiul lui Audoin, regele longobard Alboin a fratelui lui Cunimund, Turismod. Războiul dintre gepizi și longobarzi a reizbucnit în 565. Cunimund, trecut între timp la conducerea gepizilor, a făcut apel la împăratul bizantin Iustin al II-lea, promițând ca, în schimbul sprijinului militar, Bizanțului să i se restituie Sirmium. Iustin a acceptat, drept pentru care gepizii au avut pentru moment un ascendent asupra longobarzilor, chiar dacă regele Cunimund nu a retrocedat Sirmium bizantinilor. Ulterior, longobarzii
Cunimund () [Corola-website/Science/325030_a_326359]
-
sau Asan a condus Țaratul Vlaho-Bulgar între 1189 și 1196. Anul nașterii sale nu este cunoscut. De la numele său provine denumirea întregii dinastii a Asanizilor. În anul 1185, frații Petru (inițial numit Teodor) și Asan () s-au prezentat în fața împăratului bizantin Isaac al II-lea Angelos la Kypsela pentru a solicita pronoia. Cererea lor a fost respinsă de către bizantini, iar când Asan a cerut explicații, a fost pălmuit de către reprezentanții puterii bizantine. Iritați de acest deznodământ, cei doi frați s-au
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
numit Teodor) și Asan () s-au prezentat în fața împăratului bizantin Isaac al II-lea Angelos la Kypsela pentru a solicita pronoia. Cererea lor a fost respinsă de către bizantini, iar când Asan a cerut explicații, a fost pălmuit de către reprezentanții puterii bizantine. Iritați de acest deznodământ, cei doi frați s-au întors acasă și, profitând de nemulțumirea față de grelele taxe impuse de împăratul Isaac (motivul acestora îl constituia finanțarea războaielor sale împotriva regelui Guillaume al II-lea al Sicilei și a căsătoriei
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
pornise pe drumul de întoarcere către Constantinopol, mulțumindu-se cu promisiunile de supunere venite din partea lui Petru. Însă, cu noua sa armată, Asan a trecut la jefuirea din nou a Traciei, reușind să evite cu grijă confruntările directe cu trupele bizantine, superioare numeric. O nouă expediție întreprinsă de Isaac al II-lea a făcut ca trupele bizantine să avanseze până la Sredec (Sofia) în 1186, dar ea nu s-a soldat cu readucerea sub ascultarea Imperiului a teritoriilor noului stat bulgaro-vlah. Împăratul
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
Petru. Însă, cu noua sa armată, Asan a trecut la jefuirea din nou a Traciei, reușind să evite cu grijă confruntările directe cu trupele bizantine, superioare numeric. O nouă expediție întreprinsă de Isaac al II-lea a făcut ca trupele bizantine să avanseze până la Sredec (Sofia) în 1186, dar ea nu s-a soldat cu readucerea sub ascultarea Imperiului a teritoriilor noului stat bulgaro-vlah. Împăratul de la Constantinopol a atacat din nou în 1187, de această dată amenințând direct Târnovo și asediind
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
pe care l-a supus unui asediu prelungit. Între timp, Petru îl încoronase pe Asan drept co-împărat în 1189 și, fără să abdice, se retrăsese la Preslav. Rămas la Târnovo, Ioan Asan I a reușit să îl atragă pe împăratul bizantin în cursă, prin răspândirea de zvonuri privitoare la sosirea unui număr ridicat de forțe ale cumanilor în ajutorul capitalei asediate. Armata bizantină s-a retras și, pe drumul de întoarcere, a fost atrasă într-o ambuscadă într-unul din pasurile
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
abdice, se retrăsese la Preslav. Rămas la Târnovo, Ioan Asan I a reușit să îl atragă pe împăratul bizantin în cursă, prin răspândirea de zvonuri privitoare la sosirea unui număr ridicat de forțe ale cumanilor în ajutorul capitalei asediate. Armata bizantină s-a retras și, pe drumul de întoarcere, a fost atrasă într-o ambuscadă într-unul din pasurile din Balcani (bătălia de la Tryavna), basileul reușind cu greutate să scape cu viață în 1190. Din acel moment, inițiativa a trecut definitiv
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
(d. 1205?) a fost un participant la Cruciada a patra și, în urma împărțirii Imperiului Bizantin, a devenit primul duce latin de Philippopolis (astăzi Plovdiv, în Bulgaria), de la 1204 la 1205. Ca origine, Renier a fost un cavaler din Trith-Saint Léger, localitate din Comitatul Hainaut. După participarea la Cruciada a patra, noul împărat latin de Constantinopol
Renier de Trit () [Corola-website/Science/324405_a_325734]
-
rege pe fiul său, Henric Berengar, rezolvând astfel și problema succesiunii, în cazul unor evenimente nefericite în timpul cruciadei. Armata sa număra 20.000 de oameni și a pornit pe ruta de uscat, traversînd Ungaria și provocând unele tulburări în teritoriile bizantine străbătute. Trupele au ajuns până la urmă la Constantinopol către septembrie 1147, înaintea celor venite din Franța. Conrad nu a urmat drumul de-a lungul coastei Asiei Mici prin teritoriul deținut de creștini (și pe unde trimisese pe cei mai mulți dintre non-combatanți
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
Calochir (Kalokyros) Delphinas (în limba greacă, Καλοκυρός Δελφινάς) (a doua jumătate a secolului al X-lea, fl. cca. 982-989) a fost un general bizantin, devenit Catepan de Italia, care a sfârșit prin a se răscula împotriva împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul și a fi executat. Având titlurile de "anthypatos" și de "patrikios", a fost un aderent al puternicei familii Focas din Anatolia și
Calochir Delphinas () [Corola-website/Science/324452_a_325781]
-
din Anatolia și al puternicului ministru "parakoimomenos"-ul Vasile Lekapenos, care i-a asigurat numirea în funcția de "katepano" (guvernator militar) în sudul Italiei în anul 982. Delphinas a deținut această importantp funcție până în 985 și a organizat îmbunătățirea pozițiilor bizantine din peninsulă, într-un context favorabil pentru Bizanț: împăratul occidental Otto al II-lea fusese înfrânt în bătălia de la Stilo și murise în anul îmediat următor (983), în vreme ce sarazinii din sudul Italiei se confruntau cu dispute interne. Astfel, Delphinas a
Calochir Delphinas () [Corola-website/Science/324452_a_325781]
-
favorabil pentru Bizanț: împăratul occidental Otto al II-lea fusese înfrânt în bătălia de la Stilo și murise în anul îmediat următor (983), în vreme ce sarazinii din sudul Italiei se confruntau cu dispute interne. Astfel, Delphinas a fost capabil să consolideze controlul bizantin asupra regiunii numite Longobardia, cucerind Ascoli în decembrie 982. Câțiva ani mai târziu, Delphinas s-a raliat revoltei conduse de Bardas Focas cel Tânăr împotriva împăratului Vasile al II-lea și a condus armata răsculată până la Chrysopolis, pe malul Bosforului
Calochir Delphinas () [Corola-website/Science/324452_a_325781]
-
de trupele mercenare ale varegilor și au fost înfrânți. Delphinas a fost capturat și executat fie prin crucificare fie prin tragere în țeapă, o pedeapsă neobișnuită, executată cu intenția de a-i avertiza pe alți posibili răsculați din rândul generalilor bizantini; se spune că, în afară de Delphinas, doar un alt oficial răsculat ar mai fi fost executat. O coloană în memoria lui Delphinas a fost construită pe locul execuției sale, supraviețuind până în secolul al XI-lea.
Calochir Delphinas () [Corola-website/Science/324452_a_325781]
-
a secolului al XII-lea, pe când se afla în Regatul Ierusalimului. Această traducere în franceză a ajuns să fie cunoscută sub numele de "Estoire de Eracles", din simplul motiv că Guillaume de Tyr își începe cronica pornind de la domnia împăratului bizantin Heraclius I. Unul dintre manuscrisele mai importante este cunoscut sub numele de "Lyon Eracles", care constituie baza pentru edițiile moderne. El a fost editat de către M. R. Morgan sub denumirea de"La Continuation de Guillaume de Tyr (1183-1197)". Manuscrisul continuă
Ernoul () [Corola-website/Science/324434_a_325763]
-
Ioan Curcuas (în limba greacă: Ἰωάννης Κουρκούας, în limba italiană: Giovanni Antipati da Cusira) a fost catepan bizantin de Italia de la anul 1008 până la moarte. Originile sale sunt armenești. A fost martorul primei revolte a longobarzilor împotriva stăpânirii bizantine din Apulia. După ce fusese "strategos" al themei Samos, Curcuas a sosit la Bari în luna mai 1008, ca înlocuitor
Ioan Curcuas (catepan) () [Corola-website/Science/324453_a_325782]
-
Ioan Curcuas (în limba greacă: Ἰωάννης Κουρκούας, în limba italiană: Giovanni Antipati da Cusira) a fost catepan bizantin de Italia de la anul 1008 până la moarte. Originile sale sunt armenești. A fost martorul primei revolte a longobarzilor împotriva stăpânirii bizantine din Apulia. După ce fusese "strategos" al themei Samos, Curcuas a sosit la Bari în luna mai 1008, ca înlocuitor al lui Alexios Xiphias, care fusese ucis în luptă cu un an înainte. La puțină vreme, la 9 mai 1009, o
Ioan Curcuas (catepan) () [Corola-website/Science/324453_a_325782]
-
(în limba greacă: Βασίλειος Βοϊωάννης, în limba italiană: Bugiano) a fost catepan bizantin de Italia din anul 1017 până în 1027) și unul dintre cei mai mari generali bizantini ai vremii sale. Victoriile sale pe câmpul de luptă au permis Imperiului Bizantin să își revină pentru o perioadă și să reocupe poziția de forță
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
(în limba greacă: Βασίλειος Βοϊωάννης, în limba italiană: Bugiano) a fost catepan bizantin de Italia din anul 1017 până în 1027) și unul dintre cei mai mari generali bizantini ai vremii sale. Victoriile sale pe câmpul de luptă au permis Imperiului Bizantin să își revină pentru o perioadă și să reocupe poziția de forță majoră în sudul Italiei. Îndată după numirea sa în funcția de catepan de către împăratul Vasile
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
în limba greacă: Βασίλειος Βοϊωάννης, în limba italiană: Bugiano) a fost catepan bizantin de Italia din anul 1017 până în 1027) și unul dintre cei mai mari generali bizantini ai vremii sale. Victoriile sale pe câmpul de luptă au permis Imperiului Bizantin să își revină pentru o perioadă și să reocupe poziția de forță majoră în sudul Italiei. Îndată după numirea sa în funcția de catepan de către împăratul Vasile al II-lea al Bizanțului în decembrie 1017, a adresat solicitarea de a
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
chiar la intrarea în câmpia Apuliei. Orașul Troia din regiunea Foggia a fost de asemenea fortificat, prin introducerea acolo a unei gărzi de mercenari normanzi fideli lui în anul 1019. În curând, întregul sud al Italiei s-a supus autorității bizantine, cu excepția ducatului de Benevento, care a rămas fidel papalității. Înspăimântat de întărirea puterii bizantine în sudul Italiei, papa Benedict al VIII-lea s-a deplasat în 1020 în Germania, la Bamberg pentru a solicita intervenția împăratului Henric al II-lea
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
asemenea fortificat, prin introducerea acolo a unei gărzi de mercenari normanzi fideli lui în anul 1019. În curând, întregul sud al Italiei s-a supus autorității bizantine, cu excepția ducatului de Benevento, care a rămas fidel papalității. Înspăimântat de întărirea puterii bizantine în sudul Italiei, papa Benedict al VIII-lea s-a deplasat în 1020 în Germania, la Bamberg pentru a solicita intervenția împăratului Henric al II-lea. Împăratul occidental nu a reacționat imediat, însă evenimentele din anul următor l-au convins
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
zonă este icoana „Mesei de Rai”, înfățișând o masă în formă de romb la care se așază de obicei Maria, Iisus și doi Sfinți. Valea Mureșului: Icoanele pictate pe Valea Mureșului se caracterizează printr-o îmbinare unică între influența tradiției bizantine, tipică icoanelor pe lemn și motivele inspirate de obiceiurile locale. Printre cele prezente în colecția din Sibiel se remarcă „Fecioara cu Pruncul” și „Sfântul Nicolae”, ambele de Sandu Popa: fondul aurit și o oarecare monumentalitate în reprezentarea personajelor amintesc, împreună cu
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]