10,800 matches
-
elevării spiritului. Din poziția sa de stareț-păstor se ocupă de instruirea monahilor, instaurând o tradiție a predicilor de seară. De la începutul postului Crăciunului (15 noiembrie) și până în sâmbăta lui Lazăr (adică, până la intrarea în Săptămâna Patimilor), Paisie îi cheamă pe călugări în trapeză și seară de seară, le citește fragmente din scrierile Sfinților Părinți, scrise de obicei în greacă, pe care apoi le tălmăcește pe loc, le explică, le exemplifică, le găsește un rost în viața de zi cu zi a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și hotărăște confruntarea lor direct cu originalele grecești. Nemulțumit și de aceasta, starețul începe să-și pună problema, dacă nu cumva soluția de limpezire a sensurilor din aceste texte ar fi o traducere cu totul nouă. În jurul lui se strâng călugări cultivați, copiști,eliniști, slavoniști de elită, o adevărată echipă de lingviști care avea să constituie nucleul Școlii de Traducători de mai târziu de la Neamț. Paisie însuși muncește enorm. Ziua și-o dedică ucenicilor, noaptea cărților. Urmează același program de asceză
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Secu și Neamț. La numai doi ani, însă, după stabilirea obștii paisiene la Neamț, în 1781, din porunca aceluiași Mitropolit Grigorie al II-lea, preia conducerea și refacerea mănăstirii Cernica (din apropierea Bucureștiului), părăsită până atunci timp de treizeci de ani. Călugărul Gheorghe creează în spațiul Cernica Căldărușani o vatră de isihaști de tip paisian, în care mai târziu avea să strălucească Sfântul Calinic de la Cernica. Alți ucenici ai Starețului Paisie ajung ierarhi de seamă. Între ei, Veniamin Costachi, ajuns Mitropolit al
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fuge în Basarabia (aparținând atunci Rusiei Țariste) și întemeiază, împreună cu părintele Teofan Cristea, mănăstirea Noul Neamț, pe malul Nistrului. În desaga pe care o poartă cu sine, în noaptea în care trece Prutul clandestin, într-o albie de spălat rufe, călugărul Andronic duce o parte din manuscrisele lui Paisie și scrisorile acestuia, pe care dorește să le scape de la foc și de la prigoana dezlănțuită asupra mănăstirilor pe vremea lui Cuza. Aceste prețioase documente rămân în biblioteca mănăstirii Noul Neamț, și ulterior
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și biografiile pe care i le-au scris adepții. Cele mai fidele dintre ele continuă să rămână cele semnate de ucenicii săi de primă generație, care i-au stat alături și l-au cunoscut îndeaproape. Prima dintre biografii, semnată de călugărul Vitalie, purtând titlul „Arătare în scurt pentru cuviosul părinte arhimandritul Paisie, ce au fost stareț al sfintelor mănăstiri Neamțului și Săcului”, a fost scrisă încă din timpul vieții Starețului Paisie. Redactată în românește cu litere kirilice, această biografie a fost
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
la mănăstirea Liubetski, în 1739, la doar șaptesprezece ani. Apoi, rasofor cu numele de Platon, la mănăstirea Medvedovski, aflată pe teritoriul ucrainean ocupat de polonezi. Închisă de autoritățile catolice stăpâne în dreapta Niprului, mănăstirea își pecetluiește în scurt timp porțile, iar călugării și frații săi iau calea pribegiei. După o scurtă ședere la Kiev, la Așezământul monahal Pecerskaia Lavra, Petru Velicikovski devenit acum rasoforul Platon, decide să fugă din calea urgiei bisericii catolice polone prăvălite peste jumătate de Ucraină și să plece
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
prăvălite peste jumătate de Ucraină și să plece în căutarea liniștii și a dreptei învățături în Țările Române. Avea doar douăzeci de ani când ajunge în Muntenia și se oprește în Vrancea. Timp de patru ani va învăța aici de la călugării români și slavi de la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnu despre valoarea isihiei și a convorbirii în tăcere cu Dumnezeu. Fascinat de povestirile acestora despre Sfântul Munte Athos, va părăsi și Muntenia, în 1746, pentru a se îndrepta spre Athos. Aici
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
monah, păstor de suflete și lingvist, și se va face pregătirea în mintea și sufletul său pentru marea sa operă de mai târziu. Va învăța greacă bizantină, va descoperi texte ale tradiției patristice în bibliotecile mănăstirilor athonite și va deveni călugăr cu numele de Paisie și hirotonit preot, în 1758, având în jurul său o obște de șaizeci și patru de monahi. Aflat cu ucenicii săi în Schitul Sfântului Ilie, pe un teritoriu supus unor biruri uriașe de turci și văzându-și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Paisie găsește în sfârșit în ultimii cincisprezece ani de viață, (1779-1794), isihia, pacea și siguranța pe care le-a căutat toată viața, în zbuciumatul său pelerinaj. Mănăstirea își trăiește zi de zi viața sub ochiul atent al starețului, fiecare ieromonah, călugăr, rasofor sau frate cunoscându-și exact locul și îndeplinindu-și cu smerenie ascultarea rânduită cu grijă de întâi-stătătorul: la treburile mănăstirii, la casa de oaspeți, la spital, la ateliere, pe ogoarele, în viile și livezile mănăstirii sau în fața unui manuscris
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în 1905, ca manuscrisul cu numărul 58, din fondul colecției A. Iațimirski și a fost reținut în custodia bibliotecii Academiei de Științe din Sankt Petersburg, unde se află și astăzi. Chiar și asupra acestei locații există controverse actuale, în rândul călugărilor erudiți din România, existând ipoteza că originalul s-ar afla de fapt în colecția bibliotecii mănăstirii Secu, manuscrisul cu numărul 6, iar textul de la Sankt Petersburg nu ar fi decât o copie, extraordinar de reușită ce-i drept. Nu ne
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
celor două luni ale vacanței de vară. Înafara relației oficiale cu profesorii de gramatică, în planul secund al tabloului kievean, se insinuează o figură aparent ștearsă, a ieroschimonahului Pahomie, trăitor în mănăstirea Brațki. Este interesant că portretul acestui mult îmbunătățit călugăr se realizează nu prin descrierea sa ca persoană; el nu este nici înalt, nici scund, nici gras, nici slab, nici brunet, nici blond, ci este acea persoană „care trăise o vreme în străinătate și în pustie și avea la el
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
persoană „care trăise o vreme în străinătate și în pustie și avea la el și unele cărți ale Părinților”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.93. footnote>. Așadar, călugărul Pahomie se legitimează nu prin trăsături fizice sau morale, ci prin experiența necunoscutului, prin explorarea fizică dar și spirituală a depărtării. Este un negociator al distanțelor, care în mintea elevului de treisprezece, paisprezece și mai apoi cincisprezece ani, capătă o
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
călăuză, de ghid și sfătuitor, într-o polaritate care se conturează din ce în ce mai instabilă și divergentă: urmarea școlii și a traiului în lume și viața în monahism. Relația lor are loc prin cărți: elevul le împrumută de la monah, le citește, iar călugărul i le explică. Textul scris devine aici un mijloc de apropiere între oameni și între suflete, de mediere între diferite generații și moduri diverse de instruire. Este poate, interesant de remarcat faptul că, în amintirile sale legate de anii de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
scris devine aici un mijloc de apropiere între oameni și între suflete, de mediere între diferite generații și moduri diverse de instruire. Este poate, interesant de remarcat faptul că, în amintirile sale legate de anii de școală din Kiev, doar călugării trăitori în liniștea mănăstirii au nume. Profesorii din Academie sunt niște prezențe mai mult bănuite, deși preoți și ei, anonimi, formând un amalgam uman nedeslușit. Singurul care se desprinde deslușit este „mai marele peste școli”, Silvestr Kuleabț, ajuns ulterior episcop
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
colegii deja fugiți din Academie la mănăstire, îi apare ca un lăcaș de slujire a adevărului unde, într-adevăr, fără a se clama în mod declarat căutarea Împărăției lui Dumnezeu, Ea este mai degrabă adusă pe pământ de traiul unor călugări, extrem de diferiți de preoții-profesori de la Academie. De altfel, pentru a sublinia în mod limpede acestă diferență, autorul, își găsește pentru prima oară răgazul să caracterizeze fizic, un loc și oamenii trăitori acolo: biserica schitului este de lemn, scundă, umbrită de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
diferență, autorul, își găsește pentru prima oară răgazul să caracterizeze fizic, un loc și oamenii trăitori acolo: biserica schitului este de lemn, scundă, umbrită de pomi roditori sădiți de jur-împrejur, iar înăuntru plină cu icoane reprezentând pe sfinții Rusiei Mari. Călugării au capetele cărunte, fețele galbene și supte, iar tăcerea în care își îndeplinesc toate sarcinile e întreruptă doar de cântarea dulce, bisericească. Între două vizite la schitul Kitaev, este intercalată zugrăvirea Lavrei Peșterilor din Kiev, în care, aflăm din text
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
par a desemna Divinitatea ca protagonistă absolută a tabloului kievean, pășind prima în întâmpinarea omului și operând schimbări în sufletul său, în care coboară automat liniștea, în timp ce la schitul Kitaev este vorba nu de liniște, ci de tăcerea autoimpusă de către călugări, ca o ieșire în întâmpinarea Divinității și o ascultare interioară a glasului acesteia în om. La Lavra Peșterilor din Kiev, liniștirea este darul lui Dumnezeu pentru om, în timp ce în micul schit Kitaev, tăcerea este o jertfă de laudă adusă lui
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
prin intrarea în monahism a tânărului la mănăstirea Medvedovski, este doar iluzoriu. Curând după aceea, mănăstirea este închisă și literalmente sigilată de autoritățile polone, care îi inventariază și îi confiscă bunurile, îi bat porțile în cuie și îi aruncă pe călugări în stradă. Fără a fi avut răgazul să asimileze experiențele deja trăite, sau să-și găsească părintele duhovnicesc atât de dorit, rasoforul Platon, pleacă din nou la drum și se întoarce la Kiev, unde intră în ascultare la Marea Lavră
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
o posibilă oprire temporară pe drumul spre desăvârșire al personajului și nu o stație terminus, așa cum o vede personajul însuși. De altfel, acest ieroschimonah și aspru critic al propriului lăcaș de viețuire, Ioan, deschide o serie de portrete literare ale călugărilor și preoților întâlniți de Platon la Lavra Pecerska, ce ocupă un loc bine stabilit și de ample dimensiuni în organizarea textului. Se oprește asupra a șapte chipuri de monahi, trăitori cu toții în peșterile mai îndepărtate de la Marea Lavră, pe care
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și reîntors acasă, cu forța. Rămas singur, fără prietenul său, pe teritoriul Ucrainei ocupat de poloni, Platon caută adăpost la schitul Motreanski, unde rămâne din iarnă și până la sărbătoarea Paștelui acelui an, 1742. Imediat după Paști, însoțit de Alți trei călugări doritori să treacă în Țările Române, trece Nistrul cu barca și coboară în Țara Românescă pe traseul Orhei, Nicorești, Siret, Odobești, Dălhăuți. Este interesant de remarcat că după o relatare pe multe pagini și abundând de detalii a trecerii dintr-
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
s-a făcut traversarea, ci ni se spune doar că totul s-a făcut „acoperiți de ajutorul lui Dumnezeu” și „fără vreun necaz”. Nu putem intui dacă este vorba de o consimțire tacită a autorităților moldovene de atunci, la exodul călugărilor slavi dinspre teritoriile de răsărit spre Țările Române, sau dacă, scriind această autobiografie pe teritoriul Moldovei, Paisie a preferat să lase la o parte amănunte care ar fi aruncat vreo umbră pe imaginea țării sale de adopție. Cert este că
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
o „chilie nu foarte departe de schit”. Pomii roditori sunt prezenți pretutindeni, chiar și în jurul bisericii. La umbra lor, în apropierea bisericii, în toate zilele de sărbătoare, starețul locului se așează pe iarba verde și, având în jurul său pe ceilalți călugări, începe să le povestească despre oameni cunoscuți, cărți citite sau lucruri aflate de la alți Părinți mai în vârstă. Imaginea este idilică, se desfășoară într-un tablou respirând liniște și ocrotire, mai mult există și o variantă a ei nocturnă. Aceste
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de voievodul Țării Românești Mircea al II-lea Ciobanul (1543-1554, 1558-1559) și restaurat de Matei Basarab (1632-1654). Drumul însuși de la Trăisteni la Cârnu, anunță, prin pitorescul său, apropierea de un spațiu al armoniei și frumuseții ieșite din comun. Grupul de călugări călători străbate așadar, mergând spre Cârnu „păduri foarte mari” și trece pe lângă „munți înalți foarte frumoși”. Odată ajunși la destinație, iau cunoștință cu schitul și împrejurimile lui, iar tânărul Platon se minunează și aici, de prospețimea aerului, a apei de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
din când în când primește vizita vreunui monah tânăr, dornic de a cere un sfat sau a asculta o istorisire plină de înțelesuri. Pustnicul Onufrie nu aparține însă nici pe departe cu totul transcedentalului. Gazdă sfătoasă, îi învață pe tinerii călugări dornici de schimnicie, cum să se gospodărească singuri, cum să folosească cele patru luni de vară, pentru a-și face provizii de hrană, a usca tot felul de fructe și legume care să le ajungă pentru celelalte opt luni ale
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
textul se încheie cu un fel de dare de seamă despre gospodărirea schitului Cârnu, în apropierea iernii. Registrul sare brusc de la poezia amintirilor despre pustnicul Onufrie și convorbirile cu el din vârf de munte, la prozaicul unor imagini, în care călugării de la Cârnu culeg fasolea, bobul și ceapa semănate pe pământurile schitului, culeg merele, prunele și nucile, fac ulei de nuci și se pregătesc pentru iarnă împărțind tuturor trăitorilor din obște în mod egal din toate și vânzând țăranilor din satele
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]