7,377 matches
-
de Catul Bogdan, Timișoara, 1942, 89; Perpessicius, Opere, IX, 467-468; Dumitru Micu, „Cântece din fluier”, GL, 1968, 1; Al. Jebeleanu, Poetul Grigore Popiți la 70 de ani, ST, 1970, 3; Țirioi, Premise, 68; Encicl. istoriografiei rom., 271; Aurel Turcuș, „Pe cărările tinereții”, O, 1979, 35; Petru Novac Dolângă, Mărturisiri și repere, Timișoara, 1980, 124-133; Dicț. scriit. rom., III, 849-850. D.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
de-acasă? (1991), ce cuprinde „convorbiri nostalgice cu unii moldoveni statorniciți în Moscova temporar sau pentru totdeauna”. A scris și cărți pentru copii. SCRIERI: Scuzați pentru deranj..., pref. Vasile Badiu, Chișinău, 1974; Flori și fulgi, Chișinău, 1975; Tatuaje, pref. Petru Cărare, Chișinău, 1977; Revers, Chișinău, 1980; Lănțișorul cu cheițe, Chișinău, 1981; Complimente necesare, Chișinău, 1983; Clape, Chișinău, 1985; Acarnița, Chișinău, 1986; Zâmbete cu supliment, Chișinău, 1987; Termometru, Chișinău, 1988; Asta-i situația, Chișinău, 1989; Stați jos, copii!, Chișinău, 1990; Cartușiera, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
de virtute și putere de sacrificiu în slujba lui Dumnezeu, naratoarea ne propune o notă explicativă, un mic tratat de onomastică privind semnificațiile numelui eroinei. Numele simbolic ne-o recomandă ca pe o donna angelicata: „crin ceresc”862, „a orbilor cărare”863, anticipându se latura misionară a destinului eroinei, „cer” 864 - aspirația spre dimensiunea celestă a divinității, „<<Ne-oarba>>, sfânta plină de lumine/ Cu mintea și virtuțile întregi”865 - asocierea cu imaginea luminii, ca simbol al cunoașterii desăvârșite, al purității absolute
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o anti eroină în această satiră și care determină diatribele misogine, ocupând o bună parte din conținutul cărții. Naratorul operei suferă din cauza unei iubiri neîmpărtășite pentru o văduvă, are un vis în care se părea că se plimba pe o cărare frumoasă, ce treptat devine țepoasă și inaccesibilă. Se pierde în acest labirint primejdios până când apare o figură umană, care se dovedește a fi umbra soțului decedat al văduvei. Aceasta îi mărturisește naratorului că acum se găsește într-un loc denumit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
perdelele ’ntr’o parte, și vițele ’ntr’o parte. Așadar, cum e cu perdelele: le dă pe amândouă într-o (singură) parte? Dar cu vițele de păr: le dă pe toate într-o singură parte, ca și cum i-ar face o cărare marginală? Este clar că aici apostroful strâns cere citirea împreună iar în intenția poetului avem de-a face cu o expresie de limbă: într-o parte = la o parte. Poate că odaia nici nu are fereastră cu două perdele, poate
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
102 În basmele populare, "locul" nu poate fi schimbat și nici "norocul". "Locuința Soartei" are legile ei care nu pot fi încălcate. "Norocul", personificat într-un bătrân, îl călăuzește pe flăcăul care vrea să-și afle soarta: "Flăcăule, apucă pe cărarea asta tot înainte prin pădure. La capăt ai să vezi un munte: în vârful muntelui ai să vezi un palat. Acolo e locuința Soartei. Intră înăuntru, dar ceea ce vei vedea și auzi, nici să te miri, nici să vorbești, la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pârâu sau la o fântână și aduce "apă neîncepută", nevorbind cu nimeni și având grijă să nu o vadă cineva. Apa adusă este descântată cu ajutorul cuvântului: "Ceasul rău cu spăriat / Ceasul rău cu duh necurat / Ci te ia pe cale, / Pe cărare / Și du-mi-te-n mare; Că acolo este / O mreană galbenă / Cu coada geamănă / C-un ochi de foc / Și cu unul de apă / Stinge pe cel foc. / Așa să se stingă / Și ceasul rău, / Ceasul greu / Ceasul de spăriat / Și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mortul 239. A treia zi după înmormântare, "se sfințește apa și casa" 240, iar, la masă, oaspeții sunt obligați să bea, mai întâi, dintr-un vas cu apă sau cu vin. Timp de șase săptămâni, de la înmormântare, se face "o cărare de apă"iar, pentru "slobozirea apei", o fată trebuie să ducă apă pe la casele oamenilor 241. Mortul nu trebuie să fie jelit foarte mult deoarece "din lacrimile vărsate fără seamă se face, în cealaltă lume, un fel de lac sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se presăra pe trupul mortului, ca substitut al sângelui ca semn vivicator.305 Lumânarea de ceară, aprinsă, este pusă la căpătâiul omului, până "își dă sufletul", pentru a vedea pe cealaltă lume, pe unde merge, pentru a-i fi luminată "cărarea morții" 306. Dacă a murit cineva "fără lumină", se face o lumină din ceară, având măsura "ușii împărătești" de la altar și se dăruiește în ziua de Vovidenie (Ovidenie) la biserică unde se arde duminica și în sărbători până când "se liturghisește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la frați neîntrebați"81 sau "Codrule cu frunza ta / Primește-mă cu mândra! / Bucuros că te-aș lua, / Dar ți-e mândra tinerea / Și-i face păcat cu ea! Codrule, Măria ta / Tu-mi știi mie viața / Și eu ție cărarea; / Tu-mi știi mie zilele, / Eu ție izvoarele!"82 Spațiu al confesiunilor, cosmicul tăinuiește povestea vieții: "Pădure, dragă pădure, / Cum te-aș tăia din secure / Să nu mă mai spui la lume, / C-am vărat o vară-n tine, / Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
directe la suferința umană, pe de o parte, iar, pe de altă parte, singularizarea înfățișează împăcarea cu propriul destin: "Foaie verde de-alunele, / De "binele" vieții mele, / Plâng pietrele-n vădurele, / Pui de cuc prin cuiburele; Plânge locul unde șed, / Cărarea pe unde merg; Plânge patul, când mă culc, / Drumul pe unde mă duc. Plâng și ele, plâng și eu, / Că mi-a fost norocul rău. / Mi-a fost casa sus pe deal / Ș-am trăit viața cu-amar. / Mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Că și eu când mă supăr / Cu horile mă-stâmpăr!"181 Alternanța semantică om / codru și paralelismul analogic figurează un spațiu cosmic al devenirii umanului: Dă-i, doamne, și omului / Ce i-ai dat și codrului, / Codrului i-ai dat cărări / Și omului supărări, / Codrului i-ai dat crenguță / Și omului dă-i mândruță."182 Discursul dialogic, construit pe baza repetițiilor ("cununa") evocatoare și a notațiilor descriptive, pune în act liantul ontologic dintre eul individual și eul cosmic: " Cununița grâului / De pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și pace, stăpânindu-și împărăția cu dreptate."242 În basme, norocul devine el însuși personaj, țesând firul narativ și dinamizând liantul evenimențial. "Locuința soartei" este un spațiu al interdicțiilor în care trebuie respectată legea nescrisă a ursitei: "Flăcăule, apucă pe cărarea asta tot înainte prin pădure. La capăt ai să vezi un munte: în vârful muntelui ai să vezi un palat. Acolo e locuința Soartei. Intră înăuntru, dar ceea ce vei vedea și auzi, nici să te miri, nici să vorbești, la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Vine cerbu-n urma ta. / Ța, ța, ța, căpriță, ța! / A trecut cerbul Carpații, / Ca să joace la toți frații, / Cu covor împiestrițat, / Cu luceferi înstelat. / Ța, ța, ța, căpriță, ța! / Pe câmpul cu floriceli, / Pe ape cu pietriceli, / Din copite scânteia, / Cărările deschidea.../ Lumea-ntreagă bucura. / Ța! / Cerbul când boncăluiește, / Anul Nou, mândru, vestește, / Lumea toată-nveselește! / Ța!..."153 Ritmul bicron, format din două unități de timp inegale, aparținând sistemului "aksák", specific jocului caprei și al cerbului, marchează trecerea din Anul vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai aștepte-o lună.../ Cuculeț, cu pană mândră, / Ș-apoi mergi în crâng și cântă, / Pe cine am eu mânie, / Ca mine străin să fie. / Să nu-și aibă casa casă, / Nici mâncare pe-a lui masă, / Să-i fie cărarea neagră / Și viața lui pribeagă. Și te du, cucule, iară, / Să-l alungi din țară-afară, / Să-i fie pâinea amară / Și printre străini să piară!"294 Denominativul metaforic decodează discursul liric, la nivelul semnificațiilor textuale construind interdependența dinamică a opozițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mână un ghem de ață. Suntem invitați să intrăm în fantastica lume a fabulelor, miturilor și legendelor, care va delecta inimile tuturor. Însă ghemul de ață din mâna lui Amor ne reamintește să nu ne uitam scopul, și că, deși cărările dragostei pot fi întortocheate asemenea unui labirint, pline de povesti frumoase precum cele ale lui Esop, nu trebuie să uităm calea de întoarcere. Ariadna i-a dat soluția lui Tezeu pentru a reuși să doboare Minotaurul, și, folosind celebrul său
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Teme-te de Dumnezeu, cu a Cărui poruncă pământul pe ape s-a întărit; de Cel ce a zidit cerul și a pus înălțimilor hotar și văilor măsură; de Cel ce a pus nisipul hotar mării și în apă mare cărare tare; de Cel ce Se atinge de munți și ei fumegă; de Cel ce Se îmbracă cu lumina ca și cu o haină; de Cel ce a întins cerul ca un cort; de Cel ce a acoperit cu ape înălțimile
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Primul mijloc de întărire a credinței și rugăciunii este citirea și meditația asupra cuvintelor Sfintei Scripturi. Sf. Isaac Sirul zice: „Citirea dumnezeieștilor Scripturi întărește mintea și mai ales după rugăciune, fiind lumina minții care are această citire drept călăuză pe cărarea cea dreaptă și semănătoare de conținut în contemplarea rugăciunii, făcând mintea să dobândească subțirime și înțelepciune.” Cuvintele Sfintei Scripturi au o putere asupra noastră „atunci când le simțim drept cuvinte ale lui Dumnezeu pe care ni le adresează în momentul citirii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
15-20 minute. Se face o cură de 20 de băi. Masaj al picioarelor, timp de 10-15 minute. Mersul pe jos, Încet, În cadență regulată, timp de o oră pe zi. Presopunctură și acupunctură: Se maseajă următoarele puncte ale membrelor inferioare: Cărarea munților (V57), care se află pe fața posterioară a gambei, la mijlocul ei, În vârful V ului format de mușchii posteriori ai gambei, la mijlocul ei, În vârful V-ului format de mușchii posteriori ai gambei. Se masează prin deșurubare (dispersie), cu
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
silabă) arie, albie, gratie, grație, sabie, lacrimă, flacără, marmură, papură, daună, gaură, arbore, margine, abure, fagure, foarfece, șoarece, aripă, arșiță; amfibrahe (cu accent pe penultima silabă) afară, aramă, această, atare, aproape, albastru, secară, bucată, fereastră, sprânceană, luceafăr, mioară, nepoată, vioară, cărare, căldare, văpaie, cetate, dreptate, cutare; anapeste (cu accent pe ultima silabă) aurar, armăsar, argintar, furnicar, împărat, turturea, guturai; (d) cuvinte formate din patru silabe lumânare, bunătate, sănătate, greutate, noutate, dimineață, căprioară; (e) cuvinte formate din cinci silabe seninătate, vecinătate etc.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
superfinisează / Și în juru‐i /Turnuri zvelte de inele / Cresc jucându‐ se cu cerul / În sclipiri de albe stele... / În oglinda lor tăcută / Văd subțirele‐i contur / Trepidând de energie / Și de freamăt proaspăt pur. Lângă dânsa ca o vrajă / Pe cărarea apei vii / Un voi nic spre ea se urcă/ Din adâncuri străvezii / Întâlnindu‐se cuminte / Se privesc adânc și cald; / Ea cu ochii de cicoare / El cu ochii de smarald./ Cele două chipuri limpezi / Se compun interfere nt / Adâncindu‐ 143
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
tot mai des materiale semnate cu numele Nicolai Rubenstein, S. Șvemer, M. Ronea, Al. Zaereș, V. Capracov, S. Sfetcu, Vlad Cazacu, B. Borisov, Roza Clasberg, I. Sanicov, P. Ivanov. B. Vronsk i ș.a., alături de nume mai cunoscute auzului nostru: Ion Cărare, Ștefan Ștefan, Ichim Chiriac, Vasile Ciocârlan, Gh. Chiriac, P opa Radu, Elena Prisecaru, Elena Grigoriu, Alice Palmaciu ș.a. Redactor șef era Rubin Sulimson iar secretar de redacție Gh. Chiriac. La săptămânalul de la Bârlad se puteau citi în anii 1950‐ 1952
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Radu, Elena Prisecaru, Elena Grigoriu, Alice Palmaciu ș.a. Redactor șef era Rubin Sulimson iar secretar de redacție Gh. Chiriac. La săptămânalul de la Bârlad se puteau citi în anii 1950‐ 1952: „Se întărește gospodăria agricolă colectivă zădărnicind uneltirile chiaburești” , de I. Cărare; „Lampa lui Ilici” s‐ a aprins la S.M.T. Moara Grecilor”, de Valer Mitru; „Pentru electrificarea patriei - o consfătuire a agitatorului Chițcop Virgil cu colegii săi”, de Palmaciu Alice; „Ne‐au fost sprijin și călăuză - ecouri 176 de la muzeul româno‐ rus
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
C. Tănase, Oct. Gâlea - redactori, la viața de partid - Vasile Chelaru - șef iar redactori Elena Prisecaru, Alex Miu, Mihai Ursu, Teofil Enășescu; informații - șef Eugen Mihăescu iar redactori C. Stoicescu, Gh. Ghindă, Ion Codreanu; secția agrară era coordonată de Ion Cărare iar ca redactori erau Cezar Buda, Emil Ghidu; secția de politică internă și externă era în grija lui 181 Grimberg Melic iar redactor Georgeta Palmaciu; la documentare lucra I. Spiridon - într‐o sală mare se aflau toate ziarele centrale, regionale
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fie! și apoi adaugă: „Da’ pân-acuma n-am putut închide ochii: toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț; acu d’abia s-a spart cheful. Adineauri a trecut p aci vreo câțiva, se duceau pe două cărări; era și Nae Ipingescu, ipistatul, beat frânt; chiuia și trăgea la pistole... obicei mitocănesc.“ (Actul I, Scena V) Cu aceasta se dezleagă misterul și dispare spaima; ficțiunea, construită cu dragostea unui artizan pentru produsul său, se risipește. Safta, „femeia pământului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]