7,454 matches
-
o perioadă mai mare de 2000 de ani. Există o exibitie la Moll de Costă ce face referire la pescuit, porturi comerciale și de divertisment. Aici se practică olăritul, lucrări în fier, se fabrică vase pentru vin din piele de capră. Petrecere timp liber în Costă Daurada Costă Daurada a devenit o foarte cunoscută destinație turistică pentru cei care vin în vizită aici cu familia. Orașul Salou este cel mai popular printre cei ce vin cu familiile aici, mai ales cei
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
cenurul. Această forma larvară chistică a parazitului, cenurul, se poate localiza în țesutul celular subcutanat, sistemul nervos central sau alte organe ale gazdei intermediare, în funcție de specie. Simptomatologia bolii depinde de localizarea chisturilor. Cenuroza este o boală care poate afecta oile, caprele, caii, vitele, iepurii și alte ierbivore domestice sau silvestre. Calea de infestare este fecal-orală, prin ingestia de ouă de paraziți eliminate în mediu prin fecale de carnivorele cu teniaza specifică. Omul se poate infesta accidental, prin consumul de vegetale contaminate
Cenuroză () [Corola-website/Science/319999_a_321328]
-
care se fixează de peretele intestinal și evoluează în viermi adulți, iar ciclul se reia. Se cunosc 4 specii de tenii care produc cenuroze: "T. multiceps, T. serialis, T. brauni și T. glomerata". Gazdele intermediare pentru cenurii speciei sunt oile, caprele, bovinele, caii și antilopele. Cenurii se localizează de predilecție la nivelul creierului, infestarea altor organe fiind rară. Cenuroza cerebrală este cunoscută și sub denumirea de capie. Gazdele intermediare care pot fi afectate de această cenuroză sunt iepurii domestici sau sălbatici
Cenuroză () [Corola-website/Science/319999_a_321328]
-
localizează în țesutul celular subcutanat și în alte organe. Gazdele intermediare ce pot fi afectate de cenuroză sunt gerbilii. Cenurii se dezvoltă la nivelul mușchilor. Este provocată de "Coenurus cerebralis", forma larvară a "T. multiceps". Afectează de predilecție oile și caprele, dar boala se poate dezvolta și la alte ierbivore (cai, bovine etc.). Este în general o boală de pășune, dar infestarea se poate face și în adăpost, prin apă sau furaje contaminate cu ouă de T. multiceps. Este o boală
Cenuroză () [Corola-website/Science/319999_a_321328]
-
dintre cetățeni se sacrifica voluntar aruncându-se într-o prăpastie sacră, sinuciderea fiind considerată o mare onoare. Guanșii se hrăneau mai ales cu "gofiu", un fel de cașă de orz, grâu și rizomi de ferigi la care adăugau lapte de capră, fructe, muguri, rareori pește sau carne (tot de capră). Se îmbrăcau în țesături rudimentare sau în piei de capre, cu care erau și inhumați sau depuși în peșterile mortuare unde s-au mumificat. Din și cu lemn, pietre și cochilii
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
prăpastie sacră, sinuciderea fiind considerată o mare onoare. Guanșii se hrăneau mai ales cu "gofiu", un fel de cașă de orz, grâu și rizomi de ferigi la care adăugau lapte de capră, fructe, muguri, rareori pește sau carne (tot de capră). Se îmbrăcau în țesături rudimentare sau în piei de capre, cu care erau și inhumați sau depuși în peșterile mortuare unde s-au mumificat. Din și cu lemn, pietre și cochilii, meșteșugeau mobilă și bijuterii. Cunoșteau olăritul și ceramica, preferând
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
hrăneau mai ales cu "gofiu", un fel de cașă de orz, grâu și rizomi de ferigi la care adăugau lapte de capră, fructe, muguri, rareori pește sau carne (tot de capră). Se îmbrăcau în țesături rudimentare sau în piei de capre, cu care erau și inhumați sau depuși în peșterile mortuare unde s-au mumificat. Din și cu lemn, pietre și cochilii, meșteșugeau mobilă și bijuterii. Cunoșteau olăritul și ceramica, preferând culorile negru și roșu. Îsi vopseau trupul cu aceste culori
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
precum și cu alb, galben și albastru, după motive simbolice cu semnificație socială. Nu cunoșteau metalul, sculele și armele lor fiind făcute din lemn și piatră, cu părțile tăioase din obsidiană. Casele lor erau rotunde, din lemn, piatră și piei de capre, dar locuiau și în peșteri naturale sau scobite de ei înșiși. Unele așezări erau înconjurate de ziduri de piatră grosolane. Religia guanșilor este puțin cunoscută și era diferită de la o insulă la alta. Toți însă aveau o zeitate supremă numită
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
Pământul și stelele. Credeau deasemenea în demoni: cel din Tenerife, zis Guayota, era stăpânul unui munte sub care se găsea iadul, numit Eceide (astăzi vulcanul Teide). În caz de molimă, de erupție vulcanică, de secetă sau inundații, guanșii își duceau caprele în pășuni sacre, închinate zeilor, unde despărțeau iezii de mamele lor așa ca plânsul acestora să îmbuneze zeitățile respective. Sărbătorile religioase erau peste tot timpuri de pace obligatorie, în care orice război, conflict sau chiar numai ceartă era strict oprit
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
chiar numai ceartă era strict oprit. Dacă doreau să moară singuri, bătrânii de pe La Palma perticipau la o ceremonie de rămas bun, apoi erau conduși respectuos într-o peșteră mortuară unde erau lăsați în pace, cu o cană de lapte de capră. Ulterior corpul era afumat sau acoperit cu rășină, și pus lângâ rudele sale în grotă.
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
("Capra ibex") este o specie de capră sălbatică ce trăiește în Munții Alpi. Rudele sale apropiate sunt Capra siberiană și Capra nubiană. Fiind o excelentă cățărătoare, habitatul său este hotarul dintre regiunea stâncoasă a munților Alpi și regiunea pădurilor alpine. Zona
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
("Capra ibex") este o specie de capră sălbatică ce trăiește în Munții Alpi. Rudele sale apropiate sunt Capra siberiană și Capra nubiană. Fiind o excelentă cățărătoare, habitatul său este hotarul dintre regiunea stâncoasă a munților Alpi și regiunea pădurilor alpine. Zona pe care o ocupă este teren
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
("Capra ibex") este o specie de capră sălbatică ce trăiește în Munții Alpi. Rudele sale apropiate sunt Capra siberiană și Capra nubiană. Fiind o excelentă cățărătoare, habitatul său este hotarul dintre regiunea stâncoasă a munților Alpi și regiunea pădurilor alpine. Zona pe care o ocupă este teren abrupt, accidentat, la altitudini de până la 3200 m. are constituția specifică
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
("Capra ibex") este o specie de capră sălbatică ce trăiește în Munții Alpi. Rudele sale apropiate sunt Capra siberiană și Capra nubiană. Fiind o excelentă cățărătoare, habitatul său este hotarul dintre regiunea stâncoasă a munților Alpi și regiunea pădurilor alpine. Zona pe care o ocupă este teren abrupt, accidentat, la altitudini de până la 3200 m. are constituția specifică speciilor de capre
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
Capra nubiană. Fiind o excelentă cățărătoare, habitatul său este hotarul dintre regiunea stâncoasă a munților Alpi și regiunea pădurilor alpine. Zona pe care o ocupă este teren abrupt, accidentat, la altitudini de până la 3200 m. are constituția specifică speciilor de capre, părul este cenușiu-brun, cu o nuanță de negru, coada este scurtă și lată, urechile sunt mici, orificiile nazale sunt puțin înclinate. Talia măsoară între 80 și 100 cm, lungimea corpului între 130 și 160 cm, masculii au greutatea corporală cuprinsă
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
80 și 100 cm, lungimea corpului între 130 și 160 cm, masculii au greutatea corporală cuprinsă între 75 și 120 kilograme, iar femelele cântăresc aproximativ 50 kilograme. Degetele membrelor anterioare și posterioare sunt acoperite cu ongloane. Mobilitatea lor le ușurează caprelor cățărarea pe stânci. Coarnele ambelor sexe sunt încovoiate și inelate, dar ale femelelor sunt mai scurte. Coarnele masculilor pot atinge și lungimi de un metru și pe măsură ce aceștia înaintează în vârstă devin mai groase și mai inelate. Masculul, la fel
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
sexe sunt încovoiate și inelate, dar ale femelelor sunt mai scurte. Coarnele masculilor pot atinge și lungimi de un metru și pe măsură ce aceștia înaintează în vârstă devin mai groase și mai inelate. Masculul, la fel ca la alte specii de capre, emană un miros puternic de "țap". Capra alpină este un animal în exclusivitate ierbivor. Se hrănește cu ierburi, plante cu tulpina moale, lăstari de tufișuri și arbori. Se ridică uneori pe membrele posterioare pentru a ajunge la hrana aflată la
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
femelelor sunt mai scurte. Coarnele masculilor pot atinge și lungimi de un metru și pe măsură ce aceștia înaintează în vârstă devin mai groase și mai inelate. Masculul, la fel ca la alte specii de capre, emană un miros puternic de "țap". Capra alpină este un animal în exclusivitate ierbivor. Se hrănește cu ierburi, plante cu tulpina moale, lăstari de tufișuri și arbori. Se ridică uneori pe membrele posterioare pentru a ajunge la hrana aflată la înălțime - frunze și lăstari. În afara perioadei de
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
arbori. Se ridică uneori pe membrele posterioare pentru a ajunge la hrana aflată la înălțime - frunze și lăstari. În afara perioadei de împerechere care durează din decembrie până la începutul lui ianuarie, masculii și femelele trăiesc în grupuri separate, femelele împreună cu puii. Caprele alpine colindă munții în căutarea hranei. Refugiul lor în caz de pericol sunt stâncile. Având auzul, vederea și mirosul foarte dezvoltate, sesizează din timp pericolul și încearcă să-l ocolească. Dacă totuși sunt atacate, își folosesc coarnele pentru a se
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
rivalii. După un interval de 165-170 de zile de la împerechere, femelele fată unul sau - destul de rar - doi pui. Aceștia trec repede la hrana solidă, dar rămân în grija mamei până în toamna anului viitor. În urmă cu 100.000 de ani, capra alpină era întâlnită în toate regiunile stâncoase din Europa Centrală. Capra alpină a fost vânată mult timp, fiind adusă aproape de extincție. În vremea romanilor era privită ca un animal mistic, unele părți ale corpului său erau considerate ca având puteri
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
fată unul sau - destul de rar - doi pui. Aceștia trec repede la hrana solidă, dar rămân în grija mamei până în toamna anului viitor. În urmă cu 100.000 de ani, capra alpină era întâlnită în toate regiunile stâncoase din Europa Centrală. Capra alpină a fost vânată mult timp, fiind adusă aproape de extincție. În vremea romanilor era privită ca un animal mistic, unele părți ale corpului său erau considerate ca având puteri vindecătoare și erau folosite ca ingrediente pentru diverse poțiuni magice. La
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
magice. La fel, în evul mediu, coarnele, transformate în pulbere, erau folosite ca remediu pentru impotență, sângele pentru combaterea calculilor renali, iar stomacul împotriva depresiei. În anul 1856, regele Victor Emanuel al II-lea al Italiei a hotărât ca vânarea caprelor alpine să fie permisă doar membrilor familiei regale, creând în acest scop în Valea Aostei, rezervația Gran-Paradiso, protejată de paznici (devenită în 1922, Parcul Național Gran-Paradiso. În anii 1990, se estima existența a cca 30.000 de exemplare, din care
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
anul 1827 numele de Timaru care indică noțiunea de tăbăcar. Tăbăcari cunoscuți apar spre sfârșitul secolului al XIX-lea, ca: Ioan Maxim, Constantin Comănean (Dinu), Daniil Ignat, Atanasie Căbunea și Ioan Bucur. Aceștia argăseau doar piei de miel, oi sau capre și confecționau căciuli, pieptare, cojoace și foarte rar opinci, șerpare și hamuri. "Cizmăritul" a apărut în sat la sfârșitul secolului al XIX-lea o dată cu „încălțămintea domnească” sub formă de cizme, „păpuci” (ghete), sandale, pantofi, etc. Meseriașii cizmari purtau denumirea de
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
de strălucire l-a adus portului tradițional folosirea „sârmei” (beteala sau firul) cu precădere la țesutul „șurțelor” (șorțurile) și într-o mai mică măsură la piesele de podoabă destinate interiorului. Potrivit tradiției orale din timpul graniței militare, din păr de capră se confecționau sacii de merinde, pentru ca la începutul secolului al XX-lea folosirea părului de capră să se restrângă, fiind folosit doar la confecționarea băierilor pentru desagi sau la opinci, înlocuind „nojițele". Industria textilă tradițională a intrat intr-un declin
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
șurțelor” (șorțurile) și într-o mai mică măsură la piesele de podoabă destinate interiorului. Potrivit tradiției orale din timpul graniței militare, din păr de capră se confecționau sacii de merinde, pentru ca la începutul secolului al XX-lea folosirea părului de capră să se restrângă, fiind folosit doar la confecționarea băierilor pentru desagi sau la opinci, înlocuind „nojițele". Industria textilă tradițională a intrat intr-un declin lent începând din deceniul IV al secolului al XX-lea, o dată cu pătrunderea în sat a fibrelor
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]