7,937 matches
-
simți cum totul se face mai mare și mai mare, apoi din ce În ce mai mic. Apoi din nou tot mai mare și apoi din ce În ce mai mic. Apoi totul Începu să se-nvârtă mai repede și mai repede, ca atunci când greșesc viteza unui film la cinematograf. Apoi muri. Râul mare cu două brațe Partea Întâi Trenul merse mai departe, până dispăru din vedere În spatele unui deal acoperit cu trunchiuri arse de copaci. Nick stătea pe legătura de pânze și așternuturi pe care hamalul o dăduse jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
reda geniul unui regizor, mai este ceva, insesizabil (un truism pe care-l afirmă orice om al muncii), o imponderabilă ce permite literaturii să existe, altfel ar fi fost Înghițită de film chiar Înainte de inventarea lui. Pentru că trăsăturile fizionomice ale cinematografului nu refuză imaginația, dimpotrivă. Îi dau un impuls mai mare, dacă-i vorba de Odiseea spațială 2001 sau Nostalghia ei. De Fellini, Mihalkov, Forman, Pasolini. Wajda, Kieslowski ori Scorsese. Cimino sau Troell. Și destui alții. Filmul și literatura se Îmbrățișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pot exprima gîndurile, sentimentele și instinctul. Dintre toate mijloacele de expresie, felul În care funcționează mînuirea creatoare a imaginilor evocă cel mai mult lumea viselor. Un film este ca o imitație involuntară a unui vis”. Filmul actual recunoaște arma periculoasă. Cinematograful a ajuns o astfel de armă nemuritoare pentru că, fiind Într-o umilitoare, zdrobitoare proporție tîmpit, tîmpește. Nu mai este și nici nu mai vrea să fie a șaptea artă, a devenit divertismentul nr. 1. Circ. Nu c-aș avea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
independente. Pauze de respirație ducînd la apnee, tremurături, pauzele tot mai lungi, mai drastice, de gîndire (sediul creierului), specifice oamenilor filmului desprins de artă, cuvînt latin, mort ca limba, adică aproape oricare film din orice zi a săptămînii la televizor, cinematograf, video, aparat de proiecție cu bobină de inducție. Toate, identice, ca limbaj, proporții, grotesc, insuportabile clovnerii. Federico Fellini: „Pentru mine, filmul Înseamnă să privești realitatea cu ochii deschiși... Însă nu orice fel de realitate: nu numai realitatea socială, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mahler (neterminată), Adagio. Tăiat la: Cadru interior: Sufrageria. Acum goală. La televizor, președintele țării spune că pe 13-15 iunie anul trecut minerii au venit la București ca să planteze flori În Piața Universității. Plan detaliu: flori. Sonor: Țiuitul mirei. Plec de la cinematograf cu țiuitul mirei În urechi și mă duc acasă să beau ceva tare, să ascult muzică, să citesc un ziar. Să mă deconectez, filmul ăsta mi-a făcut rău. Numărul 9 al României Mari este exact ce-mi trebuie, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la Întîmplare omoară la țintă, și-n loc să fie spînzurat Își vede poza În ziar. Mai tare Însă decît filmul au fost manifestările publicului american și explicațiile lui Scorsese: „Am văzut la un moment dat Taxi Driver Într-un cinematograf, În prima seară cînd Începuse să ruleze, iar toată lumea urla și țipa În timpul schimburilor de focuri. CÎnd am filmat această parte nu am intenționat să determin publicul să aibă această reacție: <<Da, fă-o! Hai să mergem să ucidem>>. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
privește, Sharon Își exprimă Încă din Basic Instinct coeficientul, printr-un unic joc de picioare la secția de poliție, unde i se vede simbolul coeficientului. „Este un thriller erotic cum nu sînt multe. CÎnd l-am văzut prima oară, la cinematograful Scala, am avut senzația că mă sufoc. Proiectate la dimensiunile marelui ecran, unele mici detalii ale anatomiei umane fac să ți se taie respirația.” (Domnița Munteanu, Jurnalul de București) Mă Întreb ce a sufocat-o pe Domnița, că din Douglas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
note și cameră cu tot, În tandem cu Magnani depășind limitele ecranului. Atît, o viziune puțin modificată (și destul de interesantă) asupra lui Val Xavier propune filmul ăsta, altfel, se observă În remake-urile anilor nouăzeci că după patruzeci, cincizeci de ani, cinematograful nu a evoluat mai deloc. Noroc că-i dolby. Un alt exemplu Întristat Îl constituie Un tramvai numit dorință al lui Glenn Jordan, 1992, unde Jessica Lange joacă mult sub Vivien Leigh, forțînd partitura și jeluindu-se ca-n scenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vaporul lovindu-se cu sticla de șampanie În cap și În scenariu, mizînd, după toate probabilitățile, pe resemnarea spectatorului român care, dacă n-are brînză, se duce la film. Cum am făcut și eu, În fața ochilor apărîndu-mi prin surprindere splendidul cinematograf Miorița, a cărui fațadă impresionează pînă la asfixie, În special Într-o zi de luni, cum era atunci, pe ploaie, cînd ți se explică la casierie că trebuie să mai aștepți venisem cu un sfert de oră Înainte de Începerea spectacolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu sirena-n mînă și acuză lumea Întreagă de pe acoperiș. Vine bîzÎind elicopterul, simbol. El cade și moare. Privește Înainte cu mînie este un simbol și totodată un film dezastruos pentru că n-are nici o legătură cu parafrazarea discutată ori cu cinematograful, ci doar imită. Imită fără reținere și fără nici o surdină, un filtru, o batistă, o realitate ea Însăși falsă, imită filmul italian al anilor cincizeci, ca și pe cel rusesc din aceeași perioadă, fără, evident, urmă de priză emoțională a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și pe Lady Diana, lipsa de scrupule, jocul cu mărgelele de sînge, joaca, Într-un cuvînt, cum tot joacă sînt și filmul Însuși, viața dinăuntrul și dinafara lui, travelingul și mai ales montajul, unul dintre cele mai senzaționale din istoria cinematografului, cu trimiteri la toate filmele posibile și personajele lor, la Bonnie Faye Dunaway de pildă, mai atrăgătoare decît Juliette, mai sex simbol, mai ales dirijată de Arthur Penn În ’67, În filmul său ce-a stîrnit o groază de polemici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noi de-a lungul timpului nemilos: În lumea absolut medicală a deceniului șapte, florii cu pricina i se zicea anemonă la teatru gen de plante deja plictisitor erbacee, de diferite culori, ce-nfloresc de regulă primăvara și-atît iar În Secolul cinematografului din 1989 i se va spune constant crăiță. Care Înseamnă nume dat simultan la două specii de plante din lumea compozitelor, cu tulpina ramificată și fără detalii În ce privește grosimea ori perii, frunze penat-divizate, flori portocalii și miros insuportabil: Tagetes erectes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînii, lumînările, fesele, portretul lui Budha (?), albă cicatricea unei operații de apendicită anterioară filmărilor, sexul este și el alb ca varul fiindcă-i spălat cu șampon În piscină, Înainte de Împreunări mimate fără urmă de entuziasm și respect față de artă, de cinematograf. În sfîrșit, pentru ca acest celuloid decolorat de trecerea În neființă să aibă și un nimb cultural, ni se spune, citez: „clima locului deschide coapsele femeilor iar Biblia este o carte eminamente pornografică”. Modificați vizibil de asemenea Învățături, spectatorii din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În sfîrșit, pentru ca acest celuloid decolorat de trecerea În neființă să aibă și un nimb cultural, ni se spune, citez: „clima locului deschide coapsele femeilor iar Biblia este o carte eminamente pornografică”. Modificați vizibil de asemenea Învățături, spectatorii din sala cinematografului Luceafărul uită În ultimele trei minute să mai scuipe semințe pe podele și le Înghit cu totul, Într-o stare de beatitudine simultană cu aceea a asiaticelor de pe ecran, care sînt frustrate dar mîndre, În final ele sărind de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
moare-n masă, În direct, pe ziduri, poduri, blocuri, se cade pe negîndite cu avionul, vine ciclonul, lumea se-mpușcă pe stradă, evreii și arabii-n cap, În Africa, cînd totul este atît de masiv, la scară planetară, mai ales cinematograful american din nord și televiziunea sudului cu Antonele ce parcă nu-s aievea și-un umor xerografiat care-ți dilată glanda mirării, În zilele noastre deraiate cînd nu te mai așteptai să se acorde pe peliculă ca și-n realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un scenariu unde nu dai peste nici măcar o singură frază nelalocul ei și peste nici un cadru forțat (cum se Întîmplă la Loosey, săracu’, cu Păstrăvul lui snob, păcat de Isabelle Hupert) mai poate fi realizat, Înseamnă că fenomenele naturii precum cinematograful, ploaia sau ursul polar mai pot fi recuperate. Însă nu-i de neglijat faptul că The Accidental Tourist a fost un film programat În aceeași seară În care aceeași Geena Davis apărea, cu două ore mai devreme și pe alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fie frică, doar a fost odată analfabet și știe. Și avionul Își ia avînt și se-nalță pe cerul plin de stele californiene. Dacă filmul s-ar fi oprit aici, cu presupusa catastrofă aeriană ulterioară ieșirii noastre din sala de cinematograf, ar fi fost suportabil. Pentru că de Martin Ritt poți citi: The Long Hot Summer, The Sound and the Fury, Hombre, Sounder, și, brusc, această melasă sedativă. Dacă tot și-a Început cariera cu Faulkner nu văd de ce acum, la apogeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În scurtul timp cît s-a străduit să fie scenarist, Faulkner n-a Încercat să adapteze decît cărți scrise de alții, lucrînd mai ales cu Howard Hawks (amintesc doar Somnul de veci, 1946) și nelăsînd practic nici o urmă În istoria cinematografului. Există o singură fotografie a titanului cu mustață din Oxford, Mississippi, jucîndu-se pe o plajă, stîngaci, cu cubulețe de dialog din celuloid. Un alt exemplu de scriitor care nu a reușit În scenaristică este Barton Fink. După ce scrie o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îl Împușcă pe asasin pe Întuneric. S-au discutat și s-au găsit valențe extraordinare ale tăcerii, postmoderne, noutate absolută. „Compasiunea tacită mi se pare singura reacție adecvată la spectacolul acestor Don Quijote vlăguiți, care continuă să vîneze stafia originalității din cinematograful modern”, scrie Jonathan Coe În Casa somnului. Scrie de pomană, pentru că după multiplul Oscar al mieilor a urmat deja acel amintit Millenium unde dereglații ating cele mai Înalte cote ale agitației, ale erupției impulsului ce zace-n fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Faye se enervează și Johnny-i dă drumul fetei care e trasă din nou În sus, ratîndu-și sinuciderea ca un yo-yo, oarecum asemenea lui Platonov, Însă Într-un ridicol mai apăsat Învăluit de grotesc. Puțin mai tîrziu, Într-o sală de cinematograf, Vincent Îi face curte unei spectatoare și, cînd ea vrea să-l sărute, o oprește Întrebînd-o dacă-și imaginează că l-ar putea săruta cineva pe gură pe De Niro, În realitate, sau pe Johnny Depp, În film, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cuvîntul de ambe sexe că n-avem școală românească de film. Dar Îl avem pe Camil Petrescu, pe care-l facem film, afiș, ne uităm la el și plecăm din sală, din fața plutonului de execuție, ieșim vîjÎind În aerul din spatele cinematografului Gloria cu iubita perturbată de dramă pe brațe. Era În 1980. Patru ani mai tîrziu, crezîndu-ne recuperați, ne-am dus la Ciuleandra și-am țipat de fericire și la Rebreanu, țăranii dansau ciuleandra-n noroi din start cu lanțuri printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am țipat de fericire și la Rebreanu, țăranii dansau ciuleandra-n noroi din start cu lanțuri printre degetele de la picioare dîrji, cu boneta de oaie așezată pe-un ochi, eram stagiari, era tragic, un pensionar ne-a somat să părăsim cinematograful, și-am rîs cu lacrimi pînă i-a căzut unui sătean cușma-n mocirlă. Încurajat de succesul mondial cu țărani de care-și amintește azi de parc-ar fi fost ieri, senatorul Îi va trimite o scrisoare lui Robert De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trei zile de meditație radio, că Saramago a primit premiul Nobel de n-o fi fost Oscar, numele scriitorului variind În funcție de lungimea de undă astfel: Saramango, Samarango, Saramag. Și, În aceeași notă, iată fraza de Început a unei prezentări de cinematograf de artă la care nu se uită nimeni, Un bărbat Îndrăgostit, dragoste, Franța, 1987: „Steve Elliot, un star american, vine În Europa pentru a interpreta rolul scriitorului Cesane Pavete”. De notat că numele personajului de film este scris corect. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai mare decît tiparul, pentru că el se adresează și analfabeților”, anunță G. B. Show. Regina sentimentală demonstrează că nu e mai mare, amîndouă pot avea aceleași dimensiuni. Totuși, Într-o lume de analfabeți majoritari, tiparul nu se mai adresează nimănui. Cinematograful se adresează tuturor. Cinematograful este Barbara Cartland. CÎnd nu e Hannibal Hopkins, după ce-a fost Picasso În regia aproape feminină a lui John Irving. De ce trebuia să fie Picasso pare cu neputință de răspuns. Un actor perfect pentru roluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru că el se adresează și analfabeților”, anunță G. B. Show. Regina sentimentală demonstrează că nu e mai mare, amîndouă pot avea aceleași dimensiuni. Totuși, Într-o lume de analfabeți majoritari, tiparul nu se mai adresează nimănui. Cinematograful se adresează tuturor. Cinematograful este Barbara Cartland. CÎnd nu e Hannibal Hopkins, după ce-a fost Picasso În regia aproape feminină a lui John Irving. De ce trebuia să fie Picasso pare cu neputință de răspuns. Un actor perfect pentru roluri de valet al rămășițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]