8,186 matches
-
este sub urmărirea poliției de ani de zile, primăria vrea să-i ia casa unde se bănuiește că se petrec cine știe ce ilegalități (faptul că zece persoane care nu se cunoșteau înainte iau cina cea umilă în jurul unei mese e deja ciudat de ilegal!), se preconizează că face trafic cu forță de muncă sau că favorizează clandestinitatea. El, bietul, mănâncă-n fugă și aleargă mereu... Îi favorizează pe cei săraci. Iar asta e de neiertat! De când săracii trebuie ajutați?! De ce românii trebuie
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
însăși pentru a se preschimba fulgerător în fer voare. Ar fi zadar nic să căutăm acest fel de privire ame țitoare în abis în miezul unei societăți în care rafi na mentul se învecina cu frivolitatea și cu acrobația. E ciudat să te gân dești că aceeași țară a putut să producă un Pascal și un Voltaire, că și-a irosit geniul într-un chip atât de deru tant, pe drumuri ireconciliabile, fără nici o grijă pentru con ver gență și pentru
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o clipă după aceea, nu și mai amin tea de obiectul care îl preocupase în așa măsură, pentru care era gata să răvășească imperii. Vorbiseă Norul de furtună se risipise în ploaie. Dorea și uita ca un copil. Nimic mai ciudat și nimic mai adevărat! Pot fi întrebați oamenii care i-au fost în preajmă: vreau să spun cei făcuți să observe, și nu erau mulți; în palatul de la Tuileries era ca în cele din Orient, în care se slujește, dar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de Chevreuse. L-am întrebat pe valetul de la han cine era, și mi-a spus: „Este Doamna de Chevreuse care se duce la teatru; merge în fiecare zi.“ Am găsit că felul ei de a se purta cu mine este ciudat; totuși, era prea nefericită pentru a mă arăta supărată. A doua zi, sărmana Doamnă de Luynes a venit să-mi spună că Doamna de Chevreuse nu dormise cu o noapte înainte, că acum se odihnea și că mă va vedea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dăunează scopului său. Este un cameleon înghețat. TOCQUEVILLE 1805-1859 BLANQUI ȘI BARBÈS 15 mai 1848 Prin urmare, la 15 mai, m-am dus la Adunarea Constituantă fără să prevăd ce avea să se întâmple. Ședința a început ca oricare alta. Ciudat s-a dovedit a fi doar faptul că douăzeci de mii de oameni înconjurau deja sala, fără ca vreun zgomot din afară să le manifeste prezența. La tribună era Wolowski: mormăia nu știu ce loc comun privitor la Polonia, când poporul și-a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în întuneric, era în Black Step Lane. A fost distrusă de dușmani ai acelei credințe. Dyer se oferă pe sine ca sacrificiu suprem întru credință. Se construiește pe sine în triumful ei: Acum nimeni nu mă mai poate găsi. E ciudat să te îndrăgostești de iubirea incandescentă de viață dintr-o carte care își bântuie toți eroii cu spectrul neființei. Capitolul 11 îl urmărește pe Dyer cum își trăiește și își exprimă moartea. Ackroyd o recreează: A trebuit să alerg până la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o călătorie către izvorul cuvintelor, către "muzica englezească", prin care Clement Harcombe înțelege nu numai muzica în sine ci și istoria, literatura, pictura englezească. Cei doi singuratici, tatăl văduv și fiul fără mamă, au în comun o "moștenire tainică" dar, ciudat pentru lector, Peter Ackroyd nu explică nicăieri în ce constă ea. Amintirea copilăriei lui Tim e amintirea unei profunde comuniuni, dar și spaime. Tatăl îi citește seara din The Pilgrim's Progress și Alice in Wonderland. Copilul nu merge la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
i-a oferit atâția ani / câte fire de nisip ținea în pumn, sibila aceasta/ personifică bătrânețea: și totuși / sânii aceia ofiliți încă mai au / lapte celest pentru cel ce aspiră / la iertare: copac uscat, nu verde/ semn al mântuirii". E ciudat cum fredonezi muzica imaginilor intime ale lui Eliot, și totuși ești extrem de diferită, ții cu totul de altă epocă. E Eliot un model pentru tine? RF. Ca tânără poetă, Eliot a fost extrem de important pentru mine și n-am nici
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pus cărți, o masă și un radiator, iar pisicile și cu mine stăm mai tot timpul acolo. LV. Cum ai caracteriza poezia britanică de azi? FS. Mă tem că nu mă entuziasmează la fel de tare ca traducerile ori poezia americană. E ciudat că o cultură mai globalizată și mai efemerizată decât cea britanică a izbutit să păstreze locul poetului ca mandarin. Nu vreau să spun prin aceasta că prefer poezia moartă, "academică"! Mă gândesc doar la rolul operei. N-avem nici aria
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
LV. E critica literară de vreun folos în zilele noastre? Te mulțumește critica universitară? FS. E de lăduat concetrarea criticului universitar. E multă deprofesionalizare a criticii literare în Anglia, nu în discurs, ci în exigențe. Accesibilitatea e cuvântul de ordine. Ciudat, nu-i așa, când există atâtea poeme mari, pe care nu le pricepi de la prima lectură. Nici rigoarea formală nu e bine cântărită. Criticii nu o remarcă, fiindcă nu sunt pregătiți pentru prozodie. Criticii universitari, însă, sunt. Mai sunt controverse
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conduce după sentiment, după modelarea și ritmul emoției. Văd aici o legătură cu muzica, întrucât muzica are o logică irațională, afectivă, în ultimă instanță. E de asemeni binecunoscut că muzica e un limbaj fără cuvinte și, oricât ar fi de ciudat pentru un scriitor, am un mare respect pentru tot ce e fără cuvinte. Lucrurile nepuse în vorbe sunt adesea cele mai însemnate. Nu mi se pare că stăpânesc cuvintele, ci că trebuie să le aflu, și e sarcina scriitorului să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mi-a zis: „Nu-i nimic, sunt răufăcătorii, hoți de cai, știți... cărora li se aplică o mică corecție.“ Pot să jur că pe moment am crezut povestea cu caii ce-mi fusese oferită ca unui copil naiv, și - lucru ciudat - m-am calmat oarecum. Ani de zile mai târziu aveam să aflu că fusesem arestată în același timp cu un „lot“ (așa li se zicea) de tineri care făceau parte dintr-o mișcare de rezistență care fusese lichidată în primii
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
fiului nostru. Alături de prietenii noștri (Ion Negoițescu, Dan Botta, Micaela Slăvescu, Dinu Noica, Ion Barbu, Mihai Berza), cărțile și plimbările de duminică făceau parte din spațiul nostru personal de respirație. Ne acomodam cu mijloacele ce ne fuseseră lăsate și - lucru ciudat - aveam impresia că o anumită formă de libertate ne fusese dată: libertatea de a ne strecura, în ciuda a tot ce se întâmpla, și de a trăi ca niște oameni lăsați în pace. Mai târziu, punându-mi întrebarea „cum am putut
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Dâmboviței. Lecțiile în grup, cu laboranți, tehnicieni și funcționari, aveau loc dimineața, la ora 6, înainte de începerea lucrului. În ciuda deplasărilor din zori, în tramvaie și troleibuze murdare și aglomerate - de care, până atunci, scăpasem, nefiind în câmpul muncii -, păstrez o ciudat de frumoasă amintire acestor călătorii matinale de-a lungul orașului. Troleibuzul care mă ducea spre Institutul de Cercetări Hidraulice traversa un cartier despre care nu știam atunci că avea să dispară pe vremea demolărilor lui Ceaușescu. Îmi făcea plăcere să
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în și afară din închisoare, între problemele existenței de zi cu zi, pe vremea când locuiam pe bulevardul 1 Mai, în raionul Grivița Roșie. Și totuși, acea perioadă - trăită în umilință, frică și așteptare - apare, pentru mine, într-un peisaj ciudat de luminos. Epoca stalinistă, care avea să distrugă elitele românești, cultura, satul tradițional, a fost pentru mine o vreme de întâlniri și de prietenii care m-au făcut să-mi cunosc țara și tot ce însemnase ea între cele două
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
la zece ani și că trecuse pe acolo. De văzut, nu l-am mai văzut niciodată... Orezeanu a fost primul meu camarad de celulă. Nu mai țin minte ordinea cronologică, dar cred că al doilea a fost un personaj destul de ciudat. Într-o zi, după plecarea lui Orezeanu, ușa s-a deschis și au adus un tânăr: un student care suferea de astenie. Era fiul unui țăran foarte sărac din județul Vâlcea. Sclipitor de inteligent, cu o deșteptăciune înnăscută. În timpul războiului
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
acolo; mi-a spus-o un fost ofițer care fusese cu el în celulă, dar eu nu l-am văzut. Mai era și un doctor, Nicolau, care se pare că fusese un medic foarte bun, dar în închisoare devenise tare ciudat și greu de înțeles. Un alt deținut era un anticar evreu, Finkelstein, poreclit Stinkifein, care devenise un mare turnător. Pe vremea când era în libertate, intrase în afaceri de achiziție de documente vechi. Citise mult, și prin mâinile lui trecuseră
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
care coboară solia strălucitoare din cer. „E în firea poetului adevărat, zice Guyau, să se creadă un pic profet și „la urma urmei, n-are dreptate? Orice om mare se simte providențial pentru că își simte propriu-i geniu. Ar fi ciudat să refuzăm oamenilor superiori conștiința valorii lor proprii, totdeauna amplificată de inevitabila exagerare a iluziei omenești”(J.M.Guyau: op.cit. p. 163. ). Acest profetism artistic, care pulsează în conștiința tuturor creatorilor de geniu și care îi rânduiește vârfuri de orientare spre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bine." (Idem, p. 169); Pe dinaintea lui treceau ființe ciudate pe care nu le văzuse niciodată. "Ah! gândi el - în curând voi muri, aste's deja umbre de pe ceea lume." Numai umbra lui proprie stătea dreaptă în părete, parcă surâdea și - ciudat! - avea ochi albaștri. "Dracul să te ia, gândi el, și umbra mea își bate joc de mine acuma"." (Mihai Eminescu, "Sărmanul Dionis", în Proză, prefață de Eugen Simion, Litera Internațional, București, 2010, p. 99) 413 DEX 2012 ne oferă următoarele
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
semințe de Zimand am învățat-o de timpuriu, iar slănina nu putea fi afumată decât la Zimand (eventual la Gai sau Ghioroc/Gáj, Gyorok), unde avem, de asemenea, rude. Familia bunicului a ajuns în comitatul Arad într-un mod destul de ciudat. Tatăl străbunicului meu se născuse la Țibeni, în Bucovina, și a ajuns în Ghioroc în urma unei acțiuni de strămutare, la începutul secolului al XIX-lea. Apoi, din cartierul "ceangăiesc" din Ghioroc (limba obișnuită nu prea făcea diferență între ceangăul și
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
mulțumiri) când am intrat în posesia materialului nu știam încă ce sursă extraordinar de interesantă va fi pentru caracterizarea politicii Partidului Transilvan (Erdélyi Párt). Am parcurs și materialele altor arhive budapestane. Arhiva Serviciilor de Siguranță ale Statului are un fond ciudat: dosarele însemnate cu "P" păstrează în general documente al căror conținut l-a preluat ÁVH ("Serviciul Apărării Statului") și, apoi, Ministerul de Interne, din documentele Internelor de dinainte de 1945, încercându-se verificarea antecedentelor celor pomeniți în aceste documente. Întâmplările ce
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
de purificare "E adevărat totuși că ar fi ciudat să se dărâme toate clădirile unui oraș, doar pentru ca reconstituite fiind aceleași, dar într-o ordine și încadrare nouă, străzile lui să fie mai frumoase. Dar, în mod cert, nu este ciudat ca stăpânul unei case să se îngrijească să-i fie dărâmată casa, pentru a-și înălța una mai bună în locul ei"104. Între etapele metodei una dintre cele mai importante este cea a cenzurii. Ea este cea care pregătește reconstrucția
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o problematizare a unei perspective a teologiei politice. O critică riguroasă asupra raportului dintre Biserică și națiune ne relevă grosso modo limitele unui asemenea demers hermeneutic. Pornind de la o posibilă discuție asupra naționalității și a Bisericii, este de-a dreptul ciudat de a constata cum o anumită formă culturală, prost învestită, poate falsifica spiritul, alterând posibilitatea de a lua contact cu realitatea. În perioada interbelică circulau o serie de asemenea topoi: "Biserica ne-a salvat naționalitatea"; "Statul uită că este un
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mai multă cultură temeinică și generală [nu sporadică], astea lipsesc la noi în țară. Acestea ce le spunem nu sînt un program, ci pur și simplu călăuza oricărui om cu vedere limpede, care cunoaște de ce avem nevoie mai mult" (E ciudat că tocmai noi..., "Timpul", 27 septembrie 1878). Iar ceea ce își dorește, în final, rămîne actual, în pofida celor aproape o sută cincizeci de ani de cînd au fost scrise: "Ceea ce am dori să se stabilească în convingerea poporului românesc e că
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
va fi nici marele oraș, "aterio-scleroza globului", baudelaireană, nici zidurile cu culori neutre ale lui Utrillo, ci ceva specific: provincia moldavă cu atmosfera sa tipică, cu barăci vechi de unde emană regrete îndepărtate. Moldova este un pămînt de istorie, de ruine - ciudat, decolorat, suspendat în vreo tradiție și vreun vals depășit în care tipul eșuatului își plimbă plictisul moștenit de-a lungul generațiilor. "Sufletul moldav" a spus Ionel Teodoreanu (romanicer strălucitor mort de puțin timp) "nu are ferestre, ci oglinzi". O galerie
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]