10,108 matches
-
la modestia financiară a artiștilor care vin nu de pe Broadway, ci de dincolo de Viena, mi-o alesese pe cea mai ieftină, cu baia pe hol. Din nevoia de a folosi urgent toaleta, după atâtea șocuri succesive, m-am repezit pe coridor să găsesc the Men's room. Deschid ușa și dau peste un tip căzut lat pe chiuvetă, cu o seringă În braț, abia respirând. Neștiind dacă savura beneficiile morfinei sau era victima supradozajului, am alarmat recepția, după care m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-i iasă cea mai delicioasă salată de vinete de pe planetă. Seara, când am revenit cu produsul meu gastronomico-teatral printre actori, spațiul era transformat. Ce păruse neprietenos devenise dintr-odată atrăgător datorită culorilor vesele ale cortului instalat, lumânări aprinse formau un coridor, ghidându-ne spre un spațiu intim unde eram invitați să ne așezăm pe perne și covorașe marocane, câteva instrumente muzicale fiind distribuite celor amatori să le Încerce. Numele României a fost pentru prima oară menționat acolo În sunete prelungite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o ținea Întinsă spre mine. Pipa (doar aparent a păcii) a fost trecută din mână-n mână și, cam o oră mai târziu, am Început să ne retragem spre camere, căci a doua zi lucrul Începea În zori. Singur pe coridor, am pornit În căutarea camerei mele. Dintr-odată, culoarele anodine, fără caracter, ale noului Sheraton căpătau un vino-ncoace halucinant de interesant. Nu mai știam unde sunt, nici unde voiam să merg, dar nu avea importanță, totul era minunat. Pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ca o priză de film și a considerat că și partenera lui a răspuns „În personaj“, identificându-se cu rolul, ca la Actor’s Studio. Deci el a fost foarte mulțumit. Cât despre mine, după ce acceptase să fie examinat pe coridoare și primise și o palmă, cum să Îndrăznesc să-i spun lui Superman că n-a trecut audiția!? Nu se temea de riscuri - zburase peste Atlantic de unul singur, pilotându-și propriul avion relaxat și calm -, totuși, de câte ori intra pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Acum F. Murray nu mai venea din Brooklyn, ci din Hollywood, dar avea aceeași deschidere și pasiune pentru teatru, nealterată de faima obținută pe marele ecran. Pentru Vania, vastul spațiu al „La Mamei“ a fost transformat Într-un labirint de coridoare lungi din lemn, pentru a sugera atmosfera de izolare din interiorul casei Voinițchilor (o replică a lui Serebreacov din actul III chiar spune: „Nu-mi place casa asta, e ca un labirint. Toată lumea se pierde prin el și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Agamemnon, unde Electra venea să invoce spiritul tatălui ucis. O statuie gigantică a regelui, din sticlă, devenea incandescentă, luminată din interior, În timpul dansului extatic al eroinei În căutarea regăsirii spirituale cu Tatăl. Intrarea Clitemnestrei se făcea simțită din depărtare, din coridoarele Întunecoase ale palatului. Rotația decorului dezvăluia acum locul de Întâlnire a mamei cu fiica Într-un abator sordid, plin de trupuri Încă sângerânde de animale despuiate, ce atârnau În aer ca jertfe de sacrificiu. Coborând pe scări Înguste, membrii procesiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
construită după gustul lui Ceaușescu, mă oripila, așa că Încercam să inventez soluții neobișnuite de a folosi spațiile. Cu toții am pornit În „prospecție“ prin labirinturile necunoscute ale clădirii, În căutarea unui loc pentru prologul Medeei, și am descoperit la subsol un coridor perfect adecvat, având o atmosferă potrivită, pe care nici un decor de scenă nu ar putea s-o recreeze. Aici devenea credibil mesajul Doicii prevestind nenorociri, aici am plănuit de unde pot să fie aduși copiii, ieșiți parcă din cazanele iadului, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și plin de mucegai, pe care ea Îl considera cel adevărat (am fi murit de foame dacă ar fi fost așa), era urmărită mereu de privirile batjocoritoare ale lacheilor și ale cameristelor, În timp ce se furișa cu pas greoi pe lungile coridoare, pentru a piti o jumătate de măr sau niște bucățele de biscuiți Petit-Beurre adunate de pe o farfurioară. Între timp, gospodăria noastră din oraș și cea de la țară, având un personal permanent de vreo cincizeci de servitori, cărora nu li se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În St. Petersburg (acum Leningrad), strada Morskaia (acum strada Herzen) nr. 47. Copiii ocupau etajul al treilea. În 1908, anul comentat aici, Încă mai Împărțeam o cameră de copii cu fratele meu. Baia repartizată Mademoisellei se afla la capătul unui coridor În formă de Z, la vreo douăzeci de bătăi de inimă distanță de patul meu și, zbuciumându-mă Între groaza Întoarcerii ei premature de la baie, În dormitorul ei luminat de lângă camera noastră, și invidia față de fratele meu care respira regulat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu reușeam niciodată cu adevărat să profit de acest răgaz suplimentar pentru a adormi repede, În timp ce o crăpătură În Întuneric Încă mai reținea o frântură din mine În neant. În cele din urmă, se auzeau pași implacabili Înaintând greoi pe coridor și făcând să vibreze deznădăjduit pe etajera lui vreun obiect de sticlă, care Împărțise veghea cu mine. Acum a intrat În cameră. Un schimb alert de valori ale luminii mă anunță că lumânarea de pe noptiera ei preia funcția ciorchinelui de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de apă minerală, șervetele Împăturite În formă de mitră și pachetele de ciocolată - butaforie (sub ale căror ambalaje - Cailler, Kohler și așa mai departe - nu era decât lemn) erau mai Întâi zărite ca un liman răcoros dincolo de o succesiune de coridoare albastre care se clătinau; dar pe măsură ce masa avansa spre fatalul ultim fel de mâncare și un echilibrist cu o tavă plină În mâini se rezema tot mai dramatic de masa noastră, pentru a lăsa să treacă un alt echilibrist cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de energicii marinari bolșevici după ce aceasta a fost dizolvată. Revoluția din noiembrie intrase deja În etapa sa sângeroasă, poliția ei activa deja, dar În zilele acelea, haosul ordinelor și contraordinelor a fost uneori În avantajul nostru: tata a străbătut un coridor Întunecat, a văzut o ușă deschisă la capătul lui, a ieșit Într-o străduță lăturalnică și și-a croit drum până În Crimeea cu un rucsac pe care i-a poruncit valetului lui, Osip, să i-l aducă Într-un colț
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
De unde pot să dau câteva telefoane intime?“ m-a Întrebat. L-am condus prin fața celor cinci plopi și a vechii fântâni secate (din care fusesem scoși cu frânghia de trei grădinari speriați, doar cu doi ani În urmă) spre un coridor din aripa servitorilor, unde se auzea gunguritul porumbeilor de pe un pervaz de fereastră Îmbietor și unde era agățat, pe peretele scăldat În soare, cel mai Îndepărtat și mai vechi dintre telefoanele casei noastre de la țară, o mașinărie voluminoasă a cărei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
claritate sfâșietoare o anumită seară din vara anului 1917 când, după o iarnă În care n-am Înțeles de ce am fost despărțiți, am Întâlnit-o Întâmplător pe Tamara Într-un tren suburban. Timp de câteva minute, Între două opriri, pe coridorul unui vagon care se zgâlțâia și zdrăngănea, am stat unul lângă celălalt, eu - extrem de stingherit, copleșit de regrete, ea -consumând un pachet de ciocolată, rupând metodic câte o bucățică tare din ea și vorbind despre biroul unde lucra. De o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
colo-colo, mă ascundeam de răul prea iubitorilor mei unchi ce căutau să-mi facă de petrecanie și nu eram decât un băiețandru, singur-singurel pe lume. Îmi amintesc, era o iarnă grea, cu viscole, cu zăpadă multă... Șuiera vântul alergând pe coridoarele castelului Hunedoara. Noi eu, Iancu și vărul meu, Vlad Drăculea, alt pribeag, fugit din chezășia de ostatic la Stambul stăteam în fața căminului în care dogorea jăratecul, beam vin de Târnave și puneam țara la cale, ce spun eu? Europa! Lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu asupra ta și a urmașilor urmașilor tăi cadă!!! În vecii vecilor!!! Blestemul Mușatin!!! Te blestem!!! Te blestem!! Te blestem! Ecoul blestemelor se pierde pe coridoarele cetății... Apoi tăcere... Dumnezeu să-i ierte, șoptește Ștefan. Apoi, înalță capul, cu altă voce, fermă, poruncitoare: Pregătiți caii!! Plecăm spre Dunăre!! Boierii ies în grabă. Tăcere... Doar câinele ce urlă a pustiu... Și broaștele. Din turn, se aude vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atitudinea față de unii din credincioșii săi prieteni și colegi. Pe mine, de pildă, se prefăcea că nici nu mă cunoaște. Dar chiar cu Lucian Raicu, de care oricum fusese mai apropiat, sistase orice relație. Încât, odată, întâlnindu-se pe întunecatul coridor unde se aflau încăperile redacției României literare, cei doi foști prieteni au jucat o adevărată scenă gogoliană. Noi plecam, după terminarea programului, Nichita venea, convocat la o importantă ședință de partid. Numai că nu știa unde e camera în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au pus-o pe un perete în hol, lângă comutatoare. Holul apartamentului nostru de „patru camere confort sporit” e în formă de H, un H șchiop însă, căci verticala dreaptă a „literei” e mai scurtă decât cea stângă. În micul coridor dau ușile a trei camere, de un perete întrerupt e lipită o bibliotecă, iar din plafon atârnă o lampă „de terasă”, o împletitură metalică vopsită în negru cu plăcuțe de sticlă portocalii. Când lampa e aprinsă, fotografia e luminată din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
seara zilei în care ni s-a dat echipamentul militar, era o zi ploioasă de noiembrie, a început „programul administrativ”. La un moment, dat am fost scoși toți cei repartizați la plotonul de mitraliere la „văcsuitul bocancilor”. Am ieșit pe coridor cu periile în mână, dar eu îmi văcsuisem bocancii cu câteva minute mai înainte fără să știu că există un program și pentru văcsuitul bocancilor, și am profitat de timpul afectat pentru „văcsuitul bocancilor”și am mers la WC. Elevul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la Mărășești. Am sta în gară până la ora 4 dimineața. Este, după cât mă ajută memoria, singura noapte din viața mea în care n-am simțit nevoia să dorm. Și pe front, în linia I-a tot am ațipit. Pe un coridor, în incinta gării, cânta la fluier un moșneag, cu părul și barba complet albe. Un artist neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
într-un imeseu și m-au dus la Iasi, pe strada Sărăriei într-o curte cu multe materiale de construcție, m-au scos și m-au urcat la etajul clădirii pe niște scări largi monumentale, m-au tras pe un coridor în partea dreaptă și m-au introdus într-o cameră de pe partea stângă a coridorului și au încuiat ușa. A venit un subofițer care m-a percheziționat, m-a deposedat de tot ce aveam, acte, bani, scrisori, mi-a luat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu multe materiale de construcție, m-au scos și m-au urcat la etajul clădirii pe niște scări largi monumentale, m-au tras pe un coridor în partea dreaptă și m-au introdus într-o cameră de pe partea stângă a coridorului și au încuiat ușa. A venit un subofițer care m-a percheziționat, m-a deposedat de tot ce aveam, acte, bani, scrisori, mi-a luat cureaua de la pantaloni și șireturile de la bocanci precum și un ac de siguranță care se întâmplase
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Danemarca, știu foarte bine cabinele ca niște cutii ermetice, cu hublourile prin care se vede regatul apei, dându-ți deja sentimentul că ești iremediabil înecat. Foarte mulți au murit în somn, cei care s-au trezit, încercând să iasă pe coridor (și el închis etanș), au fost loviți de valuri de apă, coridoarele aparțineau deja mării. În Scandinavia, și în mod special în Suedia, oamenii sunt obișnuiți cu vapoarele scufundate de-a lungul istoriei, dar nimeni nu acceptă în zilele noastre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care se vede regatul apei, dându-ți deja sentimentul că ești iremediabil înecat. Foarte mulți au murit în somn, cei care s-au trezit, încercând să iasă pe coridor (și el închis etanș), au fost loviți de valuri de apă, coridoarele aparțineau deja mării. În Scandinavia, și în mod special în Suedia, oamenii sunt obișnuiți cu vapoarele scufundate de-a lungul istoriei, dar nimeni nu acceptă în zilele noastre asemenea accidente, considerate ca aparținând trecutului. Asta pentru că tehnica n-a mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai vid ca niciodată! Și totuși reîncep această experiență în toate zilele și nopțile. Neînvățând nimic niciodată! Un lucru e clar: nu pot trăi fără tine și voi face totul ca să trăim împreună - voi deplasa, voi ridica munți, voi traversa coridoare și voi scuipa pe zăbrele. Fii sigură (cum spui tu, cu atâta convingere!)! Vei găsi aici o invitație pentru a veni la Stockholm, pe o perioadă de șase luni. E semnată de redactorul-șef al editurii noastre și contrasemnată de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]