KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...288 289 290 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

acolo. Tehnicienii dădeau cu praf pentru amprente și introduceau dovezile În pungi sigilate. Fisk, În pragul bucătăriei, părea agitat. — Domnule, l-am găsit pe Valburn. Inez Soto e cu el. Am mers la Laguna din instinct. Mi-ați spus că domnișoara Soto Îl cunoaște. — Ce ți-a spus Valburn? — Nimic. A spus că discută doar cu dumneavoastră. I-am dat vestea și a plîns tot drumul cu mașina pînă aici. Spune că e gata să dea o declarație. Inez ieși din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
lichiditățile și viitoarele profituri de la Dream-a-Dreamland să ajungă la diferitele asociații de ajutorare a copiilor. După rezolvarea chestiunilor legale, cînd șocul și stupefacția publicului abia dacă au avut timp să se domolească, au Început să circule zvonuri privind motivele sinuciderilor. Domnișoara Soto avea o relație amoroasă cu Edmund, fiul lui Preston Exley, și suferise o cădere psihică din cauza recentei publicități legate de implicarea ei În cazul Nite Owl. Raymond Dieterling era Înnebunit de durere după recenta asasinare a fiului său, William

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

încă nu ieșise din camera ei după ce aflase de evenimentele șocante din noaptea precedentă. Mortimer îl zări pe Pyles în celălalt capăt al coridorului și îi făcu semn să se apropie. — A fost doctorul Quincy s-o vadă azi-dimineață pe domnișoara Tabitha? — Da, domnule. A fost foarte devreme, pe la ora nouă. — Înțeleg. Presupun... sper că nimeni din aripa servitorilor nu crede că ea ar avea vreo legătură cu... ceea ce s-a întâmplat. — Nu știu ce cred ceilalți servitori, domnule. — Nu, desigur. Dacă ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
eu o să mă duc să schimb repede câteva vorbe cu ea. — Prea bine, domnule. Dar... cred că pe moment are un alt vizitator. — Un alt vizitator? — Un gentleman care a sunat acum vreo zece minute și s-a interesat de domnișoara Tabitha. Burrows s-a ocupat de chestiune și regret să spun că l-a condus în camera domnișoarei. — Înțeleg. Mai bine mă duc să văd ce se-ntâmplă. Mortimer urcă repede scara lungă care ducea la apartamentul surorii lui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
moment are un alt vizitator. — Un alt vizitator? — Un gentleman care a sunat acum vreo zece minute și s-a interesat de domnișoara Tabitha. Burrows s-a ocupat de chestiune și regret să spun că l-a condus în camera domnișoarei. — Înțeleg. Mai bine mă duc să văd ce se-ntâmplă. Mortimer urcă repede scara lungă care ducea la apartamentul surorii lui și se opri la ușă. Nu auzi nici un glas dinăuntru: abia după ce bătu și după o pauză consistentă, auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
am rătăcit. Scuzați-mă. Am șters-o. Dădu să iasă, dar se opri după doar câțiva pași. Se întoarse și văzu că Shirley încă se ocrotea cu cămașa de noapte, nesigură de intențiile lui. Mama se mișcă neliniștită pe scaun. — Domnișoară, spuse Kenneth, nu cumva știți unde e dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu tristețe și spuse: Nu, îmi pare rău. — A! spuse Kenneth. Tăcu. Apoi zise: Iertați-mă. Am plecat. Shirley ezită în timp ce se decidea: Nu! Stați! Făcu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-vă o clipă cu spatele. Kenneth se întoarse și se pomeni privind într-o oglindă în care se vedea pe el și dincolo de el, pe Shirley. Era cu spatele la el și își trăgea furoul peste cap. El spuse: — O... o clipă, domnișoară... Mama încercă să-i atragă atenția tatei. Kenneth se grăbi să coboare oglinda, care era prinsă pe o balama. Shirley se întoarse spre el și spuse: — Ești un scump. Termină de tras furoul peste cap și începu să-și desfacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
întind pe spate și mă prefac că dorm, cu capul în poala ei și cu pleoapele pe jumătate închise ca să văd luminile de chihlimbar de pe marginea drumului trecând peste fața ei. Lumină, întuneric. Lumină, întuneric. Partea I Londra August 1990 — Domnișoară, nu cumva știți unde e dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu tristețe și spuse: Nu, îmi pare rău. — A! spuse Kenneth. Tăcu. Apoi zise: Iertați-mă. Am plecat. Shirley ezită în timp ce se decidea: Nu! Stați! Făcu un gest imperios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Întoarce-ți-vă o clipă cu spatele. Kenneth se întoarse și se pomeni privind într-o oglindă în care se vedea pe el și dincolo de el, pe Shirley. Era cu spatele la el și își trăgea furoul peste cap. — O... o clipă, domnișoară... spuse el. Mâna mea, așezată între picioare, tresări. Kenneth se grăbi să coboare oglinda, care era prinsă de o balama. Shirley se întoarse spre el și spuse: — Ești un scump. Termină de tras furoul peste cap și începu să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ne ținem de urât unul celuilalt. Când Shirley spuse asta, Kenneth se întoarse spre ea și se aplecă mai mult. Preț de-o clipă, păru că se vor săruta. Îi urmăream. Kenneth se îndepărtă, spunând: — Da,e... un plan minunat, domnișoară, dar... știți... Se ridică și începu să se plimbe din nou prin cameră. Eu... noi... nu ne cunoaștem prea bine... Se duse spre ușă. Shirley părea că spune ceva, dar nu se auzea, apoi începu să netezească așternutul de pe pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cununia celebrului jurnalist Peter Eaves cu Hilary Winshaw, fiica domnului și a doamnei Mortimer Winshaw. Mireasa arăta superb într-o frumoasă rochie de mătase de culoarea pergamentului și cu o diademă cu perle și diamante fixată pe voalul de tul. Domnișoarele de onoare erau îmbrăcate cu minunate rochii de mătase de culoarea piersicii... Recepția a avut loc la hotelul Savoy și s-a încheiat cu un spectacol grandios. Invitații au fost conduși pe o terasă care cu priveliște spre râu, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
deci aveam serioase motive economice de a-mi încerca norocul cu Tabitha Winshaw și generoasa ei ofertă. Iată cum a apărut această ofertă. Se pare că în izolarea în care trăia de mult timp în ospiciul Hatchjaw-Bassett pentru nebuni activi, domnișoarei Winshaw, pe atunci în vârstă de șaptezeci și șase de ani și mai țăcănită ca oricând, îi intrase în capul buimac ideea că era momentul să fie înfățișată lumii istoria glorioasei ei familii. Confruntată cu opoziția implacabilă a rudelor ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
mele. M-am decis să nu-mi fac griji până ce nu voi obține mai multe informații. Era momentul să pun o altă întrebare, mai presantă. M-am apropiat de biroul secretarei și am spus cu o nonșalanță afectată: — Presupun că... domnișoara Hastings nu este aici, din întâmplare... Secretara îmi aruncă o privire plictisită, lipsită de orice expresie. — Eu sunt angajată temporar, spuse ea. În clipa aceea, ieși doamna Tonks și îmi făcu semn s-o urmez. Nu-l cunoșteam pe domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
nu spun mai mult. Ca să fiu sincer cu dumneata, mie nu-mi plac disputele. — Înțeleg. — Dar orice monedă are două fețe. Nu eu ți-am comandat această carte și puțin îmi pasă ce-ai scris în ea. Asta-i treaba domnișoarei Winshaw. Ea hotărăște ce rămâne și ce se scoate și cred că această înțelegere îți dă mână liberă, de vreme ce știm cu toții - și n-are rost să ne prefacem - că ea are mintea cam rătăcită, ca să ne exprimăm elegant. — Exact. — Owen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
că această înțelegere îți dă mână liberă, de vreme ce știm cu toții - și n-are rost să ne prefacem - că ea are mintea cam rătăcită, ca să ne exprimăm elegant. — Exact. — Owen, o să fiu sincer cu dumneata. Am înțeles că prin avocații ei, domnișoara Winshaw a stabilit o înțelegere profitabilă financiar în ce te privește. — Așa s-ar zice. — Și nu fac rău nimănui dacă te anunț că a făcut cam același lucru și pentru cei asociați cu dumneata. Mă refer la firmă. Tuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
de persoana dumneavoastră. Singura mea scuză - de fapt, singurul motiv care mă poate îndritui să fac apel la înțelegerea și iertarea dumneavoastră - este faptul că am acționat întotdeauna din considerente umanitare. De mulți ani mă interesează în mod deosebit cazul domnișoarei Tabirtha Winshaw, a cărei izolare îndelungată și ilegală este în opinia mea una dintre cele mai șocante nedreptăți cu care m-am confruntat în cariera mea profesională. În consecință, când am aflat din anunțul dumneavoastră publicat în The Times că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
pe care eu m-am străduit în van s-o subtilizez, dar care se pare că acum, prin cine știe ce bizar capriciu al sorții, a căzut în mâinile tale - va fi de o importanță vitală pentru declararea sănătății mintale și nevinovăției domnișoarei Winshaw: că ea trebuie să conțină, pe scurt, o semnificație cifrată sau un indiciu, care poate că mi-a scăpat - sper că nu mă vei înțelege greșit - unei persoane căreia îi lipsește probabil experiența mea bogată și diversă în aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
deschisă din fundul galeriei și veni spre ele. Totul e-n regulă, Lucinda? spuse el. Se prefăcu că o ignoră pe Phoebe, dar ea își dădu seama că era examinată și evaluată pe tăcute. — Cred că e o mică neînțelegere. Domnișoara Barker aici de față crede că și-a fixat o întâlnire cu dumneavoastră și a adus și câteva schițe. — Perfect. O așteptam pe domnișoara Barton, spuse el întinzând mâna, pe care Phoebe i-o strânse. Roderick Winshaw. Veniți cu lucrările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
își dădu seama că era examinată și evaluată pe tăcute. — Cred că e o mică neînțelegere. Domnișoara Barker aici de față crede că și-a fixat o întâlnire cu dumneavoastră și a adus și câteva schițe. — Perfect. O așteptam pe domnișoara Barton, spuse el întinzând mâna, pe care Phoebe i-o strânse. Roderick Winshaw. Veniți cu lucrările în birou, ca să le văd ca lumea. Se întoarse spre recepționistă. Poți să te duci la masă, Lucy. În birou, se uită și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
dumneavoastră a fost pregătită azi-dimineață. Dar nu știam că... adică nu-mi amintesc să fi fost informat... că veți fi însoțit... (tuși sec și își umezi buzele) de cineva. Roddy se ridică în capul oaselor. — Pyles, ți-o prezint pe domnișoara Barton, o tânără artistă pe care sper s-o reprezint profesional în viitorul cel mai apropiat. Va sta o zi sau două. M-am gândit că această cameră ar fi cea mai confortabilă pentru ea. — Cum doriți, domnule. Eu cobor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
am gândit că această cameră ar fi cea mai confortabilă pentru ea. — Cum doriți, domnule. Eu cobor să-i spun bucătăresei că vom avea patru persoane la cină. — Patru? Dar cine mai vine? — Am primit mai devreme un telefon de la domnișoara Hilary. Se pare că vine cu avionul astă-seară și va fi și dânsa însoțită de... (își drese din nou glasul și își linse colțurile crăpate ale gurii) cineva. — Înțeleg. Roddy nu părea deloc încântat de această informație. În acest caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
S-a produs vreo stricăciune? — O găină a fost decapitată, domnule. Roddy se uită pieziș la el, ca și cum ar fi încercat să decidă dacă era o glumă. — E-n regulă, Pyles, rosti el în cele din urmă. Sunt sigur că domnișoara Barton dorește să se schimbe după călătorie. Poți să-i spui bucătăresei că vom fi patru persoane la masă. — Prea bine, domnule, spuse el, pornind agale spre ușă. — Ce vom avea la masă? — Găină, spuse Pyles, fără să se întoarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
trase la repezeală o bluză și niște pantaloni peste cămașa de noapte și își încălță picioarele goale, Phoebe ieși pe coridor să cerceteze. Pyle trecu șchiopătând, cu o tavă care conținea resturile răcite ale unui mic dejun neatins. — Bună dimineața, domnișoară Barton, rosti el sec. — S-a întâmplat ceva? S-au auzit gemetele de durere ale cuiva. — Mă tem că domnul Winshaw suferă consecințele neglijenței mele de ieri. Vătămarea e mai gravă decât am crezut noi. — A chemat cineva doctorul? — Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
o să vă rog să-mi faceți un serviciu“, a spus el. „Vreau să aveți grijă de acest plic, doar câteva ore. Și promiteți-mi că dacă nu voi fi la biroul dumneavoatră mâine dimineață la ora nouă, îl veți înmâna domnișoarei Winshaw personal cât mai curând posibil.“ Părea o rugăminte neobișnuită și i-am spus-o: dar a refuzat categoric să divulge ce avea de gând să întreprindă la ora aceea târzie din noapte. „Măcar spuneți-mi ce conține“, l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
fapt? Findlay se ridică din fotoliu și se așeză lângă mine. — Sugerez, spuse el punându-mi o mână ca o gheară pe coapsă, că misterul ești tu, de fapt. Și am de gând să investighez asta până la capăt. Kenneth spuse: — Domnișoară, știți cumva unde este dormitorul meu? Shirley clătină din cap cu părere de rău și spuse: Nu, mă tem că nu. Kenneth spuse: — A! Și tăcu. Apoi continuă: Iertați-mă. Plec. M-am gândit la portretul pe care mi-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]