9,278 matches
-
Istoria „limbii moldovenești” se referă la istoria limbii române în regiunile istorice și politice Basarabia și Transnistria, unde limba română poartă în mod oficial numele de „limba moldovenească”. Domnul Lațcu (aproximativ 1365-1373), fiul primului domnitor al Moldovei, era recunoscut de către Sfântul Scaun ca „Duce al Moldovei” printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a națiunii vlahe (române): dux Moldavie partium seu nationis Wlachie. Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
un soclu înalt de 4,70 m, este amplasată pe o platformă cu trei rampe, decorată cu basoreliefuri, reprezentând luptele cu otomanii și Unirea Moldovei și a Transilvaniei cu Țara Românească. Pe soclul statuii se află o stemă sigilară a domnitorului, care reunește însemnele heraldice ale celor trei țări române. Tot pe soclu este montată o inscripție cu textul: "Mihai Viteazul/1593-1601/ Domnul Țării/Românești al Ardealului și/a toată Țara Moldovei". Generalul Ion Coman, care în 1976 se afla în
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/303682_a_305011]
-
din Țară Românească, țara a fost de fapt condusă după indicațiile tatălui său Radu Mihnea, care era în acel moment pe tronul Moldovei. Se poate spune că cele două țări române au fost conduse în acest timp de un singur domnitor, Radu Mihnea, el domnind în Moldova (1623 - 1626), iar fiul său în Muntenia (1623 - 1627). A fost căsătorit cu Ruxandra Beglitzi (1610 - 1684), o fată a lui Scărlet Saigiu. , fiul lui Radu Mihnea, din Țară Românească, a ajuns la Istanbul
Alexandru Coconul () [Corola-website/Science/303765_a_305094]
-
la Istanbul, fiind mazilit, după care "„a cheltuit atâtea pungi cu galbeni, încât, doi ani mai tarziu, reuși să fie numit iarăși domn”", de data aceasta al Moldovei. N.A. Bogdan, în cunoscută să lucrare "Istoria orașului Iași", referindu-se la domnitorul Alexandru Coconul, consemnează că, "„dând turcilor peșcheșuri, în suma de peste 100.000 de galbeni venețieni, reușește să fie trimis că domn în Moldova”" . Este numit domn în Moldova de către turci, după mazilirea și plecarea la Ustia a lui Miron Barnovschi-Movilă
Alexandru Coconul () [Corola-website/Science/303765_a_305094]
-
93% - moldoveni, 3.67% - ucraineni, 0.27% - ruși, 0.09% - găgăuzi, 0.05% - bulgari. În comuna Onișcani au fost înregistrate 844 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.4 persoane. Pe vremea domnitorului Ștefan cel Mare și sfânt, când se duceau luptele împotriva turcilor, cică pe meleagurile noastre se rătăcise o grupă de turci ce furau și jefuiau pe localnici. Auzind despre aceasta, Domnitorul trimite pe doi spătari de - ai săi Onașcu și
Onișcani, Călărași () [Corola-website/Science/303779_a_305108]
-
unei gospodării era de 2.4 persoane. Pe vremea domnitorului Ștefan cel Mare și sfânt, când se duceau luptele împotriva turcilor, cică pe meleagurile noastre se rătăcise o grupă de turci ce furau și jefuiau pe localnici. Auzind despre aceasta, Domnitorul trimite pe doi spătari de - ai săi Onașcu și Hodja să curețe locul de păgâni. Veniseră ei cu câteva zeci de oșteni, îi prinseră pe turci și dădură de știre lui Ștefan de cele făcute. Vodă în semn de mulțumire
Onișcani, Călărași () [Corola-website/Science/303779_a_305108]
-
(n. 1796 - d. 1862) a fost primul domnitor regulamentar al Țării Românești, între aprilie 1834 și 7 octombrie 1842, iar mai târziu caimacam între 4 iulie 1856 - octombrie 1858. S-a născut în 1796, fiind fiul lui Dimitrie Alexandru Ghica și frate cu Grigore al IV-lea Ghica
Alexandru D. Ghica () [Corola-website/Science/303817_a_305146]
-
Ghica și frate cu Grigore al IV-lea Ghica. Ar fi trebuit să fie numit conform Regulamentului Organic de o Adunare obștească extraordinară, însă datorită convenției speciale din ianuarie 1834 de la Sankt Petersburg, s-a hotărât în mod excepțional ca domnitorii Moldovei și Munteniei să fie numiți de către ruși și turci. A fost numit ca domnitor de ruși, odată cu numirea lui Mihail Sturdza în Moldova de către turci, după încetarea ocupației rusești (1828 - 1834). Trebuia să guverneze în spiritul și litera Regulamentului
Alexandru D. Ghica () [Corola-website/Science/303817_a_305146]
-
conform Regulamentului Organic de o Adunare obștească extraordinară, însă datorită convenției speciale din ianuarie 1834 de la Sankt Petersburg, s-a hotărât în mod excepțional ca domnitorii Moldovei și Munteniei să fie numiți de către ruși și turci. A fost numit ca domnitor de ruși, odată cu numirea lui Mihail Sturdza în Moldova de către turci, după încetarea ocupației rusești (1828 - 1834). Trebuia să guverneze în spiritul și litera Regulamentului organic. Pentru a controla situația, Rusia îl înconjoară cu agenți devotați, greci și ruși, punându
Alexandru D. Ghica () [Corola-website/Science/303817_a_305146]
-
în spiritul și litera Regulamentului organic. Pentru a controla situația, Rusia îl înconjoară cu agenți devotați, greci și ruși, punându-l sub controlul strict al consulului Ruckmann, care s-a amestecat în toate afacerile interne ale țării, devenind arbitru între domnitor și restul administrației. Acest lucru a trezit o opoziție națională în Adunarea obștească, ceea ce îl încurcă și mai mult pe domnitor și, zăpăcindu-l, îl face sa cadă în greșeli tot mai mari de pură conducere (1837). Situația se încurcă
Alexandru D. Ghica () [Corola-website/Science/303817_a_305146]
-
sub controlul strict al consulului Ruckmann, care s-a amestecat în toate afacerile interne ale țării, devenind arbitru între domnitor și restul administrației. Acest lucru a trezit o opoziție națională în Adunarea obștească, ceea ce îl încurcă și mai mult pe domnitor și, zăpăcindu-l, îl face sa cadă în greșeli tot mai mari de pură conducere (1837). Situația se încurcă și mai mult în 1838, când noua Adunare obștească respinge cererea rușilor de a adăuga în Regulamentul Organic un articol nou
Alexandru D. Ghica () [Corola-website/Science/303817_a_305146]
-
în 1838, când noua Adunare obștească respinge cererea rușilor de a adăuga în Regulamentul Organic un articol nou care tindea să sugrume independența internă a țării. Rușii însă triumfă, prin obținerea unui firman în acest sens de la Poartă și, prin intermediul domnitorului, îi persecută groaznic pe oponenți. Ghica nu era în relații bune nici cu rușii nici cu țara; cu primii pentru că nu aveau o unealtă energică, iar țara, pe de altă parte, se vedea lovită, din cauza acțiunilor rusești, în dezvoltarea sa
Alexandru D. Ghica () [Corola-website/Science/303817_a_305146]
-
caimacam al Munteniei. A luptat pe față pentru unire și s-a implicat în problema provocată de alegerile pentru divanurile ad-hoc. În 1858, Convenția de la Paris admite o parte dintre punctele acestor divanuri, instituie caimacamii de trei până la alegerea noilor domnitori, iar Alexandru Ghica este eliberat din funcție (octombrie 1858).
Alexandru D. Ghica () [Corola-website/Science/303817_a_305146]
-
de ani țarina Maria moare otrăvită. Marele oraș comericial Poloțk cade în mâinile lui Ivan în februarie 1563 care adăugă titlurilor sale și pe acela de mare prinț al Polțkului. În 1550 formează "Zemski Sobor", o adunare care înregistrează hotărârile domnitorului. Alcătuiește "Țarski Sudebnik" (Codicele țarist din 1550) care să-l înlocuiască pe "Kneajeski Sudebnik" al bunicului său Ivan al III-lea care data din 1479. Plasează în posturile-cheie ale imperiului oameni noi, proveniți dintr-un mediu modest. La 23 februarie
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]
-
prea luminatul, blagocestivul și de Hristos iubitorul, răposatul Io Radu Negru Voivod la leat 6800 (1292)." Din anul 1330, după victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert, la Câmpulung își stabilește reședința de scaun Basarab I (cca. 1310-1352), primul domnitor al statului independent Țara Românească. Astfel Câmpulungul devine, pentru aproape 4 decenii, centrul politic și administrativ al statului. Abia în 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu (1364-1377), urmașul la tron al lui Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul marelui Basarab, mută capitala țării
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert, la Câmpulung își stabilește reședința de scaun Basarab I (cca. 1310-1352), primul domnitor al statului independent Țara Românească. Astfel Câmpulungul devine, pentru aproape 4 decenii, centrul politic și administrativ al statului. Abia în 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu (1364-1377), urmașul la tron al lui Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul marelui Basarab, mută capitala țării la Curtea de Argeș. Așezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatură din Evul Mediu între Țara Românească și Transilvania, orașul devine
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
negustorilor brașoveni ce trec cu carele de mărfuri prin Pasul Bran să plătească la Câmpulung, ca taxă vamală, o "treizecime". După mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Argeș, Câmpulungul continuă să aibă calitatea de reședință domnească temporară. Este perioada domniilor "itinerante", când domnitorul se deplasa în diferite localități din țară, în care își stabilea reședințe temporare. Atât Basarab I, cât și fiul și urmașul său la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântați la Câmpulung. Piatra tombală a acestuia din urmă se păstrează și
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
transportă de la Târgoviște în Transilvania." Tot în domeniul comerțului menționăm faptul că încă din sec. XV exista bâlciul de Sfântul Ilie, renumit și astăzi în regiune. Amploarea și pitorescul bâlciului i-au atras atenția florentinului Anton Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care consemnează: "La distanță de o zi de drumul de Târgoviște, către granițele Transilvaniei, se găsește Câmpulungul, oraș renumit pentru bâlciul anual ce are loc pe la mijlocul lui iulie și la care iau parte negustori din toate părțile." (anexa
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
la Câmpulung prima fabrică de hârtie din țară. Forma cea mai eficientă de răspândire a culturii au constituit-o școlile. La Câmpulung a funcționat una dintre cele mai vechi școli din Țara Românească, înființată în 1552 de doamna Chiajna, soția domnitorului Mircea Ciobanu. (anexa 2.3.4..) Tot aici, Antonie Vodă (1669-1672) a înființat prima școală obștească cu învățătura în limba română din Țara Românească: "făcui domnia mea casă de învățătură, adecă școală, în orașul domniei mele Câmpulung." În acest mediu
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
artelor în rândul poporului român. Probabil aceeași dorință l-ar fi împins pe Iscovescu cu privire la copiile pe care le-a făcut la gravurile pe care Nicolae Bălcescu le-a descoperit la Biblioteca Națională de la Paris. În aceste gravuri erau înfățișați domnitorii Matei Basarab (după Giovanni Paolo Bianchi), Mihai Viteazul (după Egidius Sadeler), Gheorghe Ștefan (după Gilles Edme Petit), Constantin Șerban (după Marco Boschini) și Constantin Mavrocordat. Scopul acestor copii de domnitori a fost în opinia lui Ionel Jianu un imbold pentru
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
la Biblioteca Națională de la Paris. În aceste gravuri erau înfățișați domnitorii Matei Basarab (după Giovanni Paolo Bianchi), Mihai Viteazul (după Egidius Sadeler), Gheorghe Ștefan (după Gilles Edme Petit), Constantin Șerban (după Marco Boschini) și Constantin Mavrocordat. Scopul acestor copii de domnitori a fost în opinia lui Ionel Jianu un imbold pentru succesul revoluției din 1848. La mijlocul secolului al XIX-lea, principatele românești se găseau în faza de început a capitalismului și evenimentele petrecute în anul 1848 au reprezentat pentru români lupta
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
În prezent, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul , ca parte a ansamblului Mănăstirea Miclăușeni. Ansamblul este format din 3 monumente: În jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
a pus la dispozițiune de domnul Dimitrie A. Sturdza, care în prețioasa sa colecțiune de la Miclăușeni posedă și d-lui un mare număr de letopisețe manuscrise, dară care sunt mai noi decât manuscrisele păstrate de mine"". Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza, Alecu Sturdza (1803-1848) a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848. El a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost otrăvit din ordinul domnitorului. A fost înmormântat în biserica conacului. După moartea sa, de administrarea
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
mai noi decât manuscrisele păstrate de mine"". Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza, Alecu Sturdza (1803-1848) a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848. El a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost otrăvit din ordinul domnitorului. A fost înmormântat în biserica conacului. După moartea sa, de administrarea moșiei s-a ocupat văduva sa, Ecaterina Sturdza (Catinca) (1811-1865). Ea a lăsat moșia fiului său, George Sturdza (1841-1909), în 1863. În anul 1869, George Sturdza s-a căsătorit
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
Principele Ioan Gheorghe Caradja (n. 1754 la Constantinopol d. 1844 la Atena) cunoscut în bibliografia în limba română și drept Ioan Vodă Caragea sau Ioan Gheorghe Caragea, a fost un domnitor fanariot al Țării Românești (1812-1818). A devenit faimos pentru primul cod de legi din Valahia care îi poartă numele („Legiuirea Caradja”), politicile fiscale excesive dar și pentru măsurile eficiente luate împotriva epidemiei de ciumă bubonică care a izbucnit în 1813
Ioan Caragea () [Corola-website/Science/304122_a_305451]