8,407 matches
-
teatru. Gestul teatral mi se părea un gest inutil. Toate visurile nerostite mi-au fost spulberate. Lumea scenei, o lume murdară, falsă, brutală și crudă. Iar eu, incapabilă să mă descurc prin acest hățiș, să supraviețuiesc în această junglă. Lipsa entuziasmului m-a predispus spre lene. Lenea a generat lehamite. Lehamitea a dat naștere inerției. Orice împlinire îmi dădea senzația unei executări. Orice încercare de a merge pe un drum, părea că se va finaliza în fața unui zid de netrecut. Un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai fost reluată în 1997, sub ministeriatul lui Adrian Severin, la cea de a 135 aniversare, la propunerea mea și cu colaborarea domnului ambasador Valeriu Tudor, când s-a organizat o sesiune de comunicări consacrate diplomației naționale. Cu trecerea timpului, entuziasmul s-a diluat, în 2007, la cea de a 145-a aniversare ADIRI, organizând o comemorare. Lui Adrian Năstase aveam să-i mai adresez o propunere, aprobată și ea cu entuziasm crearea unui "Muzeu al diplomației române". Era o idee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sesiune de comunicări consacrate diplomației naționale. Cu trecerea timpului, entuziasmul s-a diluat, în 2007, la cea de a 145-a aniversare ADIRI, organizând o comemorare. Lui Adrian Năstase aveam să-i mai adresez o propunere, aprobată și ea cu entuziasm crearea unui "Muzeu al diplomației române". Era o idee îndrăzneață, generoasă, având în vedere rolul benefic jucat de diplomație și diplomații români de-a lungul timpului. Pe baza aprobării ministrului, am redactat o circulară către misiunile noastre diplomatice din Europa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cultural la Roma, modificată ulterior în Santiago de Chile, nu mi-am anunțat soția decât cu două săptămâni înainte de data plecării, când toate documentele erau aprobate și "Partea spaniolă" își dăduse avizul. Bucuria soției a fost exprimată "latin", respectiv cu entuziasm și felicitări euforice, continuate cu o cascadă de telefoane la părinți, neamuri și prieteni. Au urmat probele zilnice la croitori și croitorese pentru pregătirea ținutelor impuse de o "capitală UE" și a bagajelor, abia despachetate după sosirea de la Rio. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fragedă etc.ă, compozitorul a adus, astfel, nu numai un original omagiu lui Mihai Eminescu, dar s-a dovedit și un subtil interpret, un fin tălmăcitor pe note al unor creații lirice ale geniului poeziei românești. Creația sa, plină de entuziasm, de dârzenie și nostalgică poezie, dar mereu luminoasă, este un cald îndemn la lupta pentru viață, pentru fericire și pace. Pentru toate acestea, pentru pasiunea și arta sa, compozitorul Vasile Popovici a devenit, încă din 1953, laureat al Premiului de
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
și Stâna corbului, studiul despre Iașii și locuitorii lui în 1840 și Studii naționale. În 1841, scriitorul funcționează la judecătoria din Piatra Neamț. Destituit în 1844, Alecu Russo revine la Iași, atras de atmosfera culturală prerevoluționară, în care se înregistrează cu entuziasm. În anii următori, frecventează moșia Mânjina a familiei Negri - loc de întâlnire a tinerilor scriitori animați de idealurile național-democratice ale timpului - unde îl cunoaște pe N. Bălcescu. La începutul anului 1846, Alecu Russo își face debutul ca autor dramatic cu
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
luat foarte În serios. Pe pereții casei sale din Rehovoth sunt fotografii cu el și soția lui, Shirley, Împreun) cu oaspeții și cunoștințele sale - oameni de științ), bancheri și președinți americani. Shirley Weisgal vorbește despre ei f)r) prea mult entuziasm. Pe Einstein l-a f)cut s) se simt) jenat c) poart) pantofi. Oppenheimer a plâns În public la cin); el a prezis c) un num)r tot mai mare de tineri oameni de științ) din America vor fugi de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a fi și este chiar amuzant. Potrivit lui Rabin, Alsop a devenit un susțin)tor al statului evreu dup) ce fusese pe câmpul de lupt) cu soldați israelieni. Dup) ce a stat câteva zile cu ei, s-a Întors plin de entuziasm pentru acești evrei, atât de diferiți fâț) de toți cei pe care Ii cunoscuse vreodat). Remarc c) Alsop este preocupat de declinul standardelor americane. Cred c) este afectat de faptul c) majoritatea protestant) nu mai este dominant) din punct de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Cité Universitaire, unde ni s-a spus că vom fi În rezidență, În așteptarea spațiului de la Mobilier National, care nu era Încă amenajat pentru a putea servi ca bază de lucru echipei Brook. Urcând scările aglomerate de studenți explodând de entuziasmul tipic Începutului de an școlar, parcă molipsit de frenezia lor, Îmi imaginam, ca să mă liniștesc, cum va fi când voi deschide ușa și voi intra În spațiul Centrului Internațional de Cercetări Teatrale, un termen care Îmi suna Încă vag și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lor, pentru a le memoriza apoi fonetic, sunet cu sunet. Scriindu-și textul ei Înșiși, ca și actorii din tradiția uitată, ei intrau Într-o relație mai concretă cu literele, cu cuvintele. Unul dintre primele exerciții, care a stârnit mult entuziasm prin excentricitatea propunerii, a fost de a asculta pentru un timp sunetul apei care fierbe și de a-l reproduce. Altă dată, deși era iarnă, ne-am hotărât să ieșim din spațiul Închis În care lucram În teatru zi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
niște „simpatizanți binevoitori“ mi-au adresat cuvinte ca acelea de mai sus. Le-am răspuns că nu mă Înțelegeau. Eram și sunt adept al unui stil fără stil și În teatru am vrut Întotdeauna să explorez toate formele cu același entuziasm. Iar prin natura mea sunt un tip eclectic și nu mi-e rușine de eclectismul meu. Într-o zi, la sfârșitul reprezentației cu Umbrelele, am aflat că cineva ținea morțiș să-mi vorbească. Mi s-a recomandat: era Brian McMaster
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că nu orice arhitect e inspirat de scenă și pregătit să-i Înțeleagă legile și să le servească. Umorul elegant al muzicii Își găsea totuși ecou În mișcarea agilă și sensibilă a soliștilor, cu care am lucrat cu plăcere și entuziasm. Spectacolul a rămas În repertoriu la Viena până recent, când a fost preluat de opera din Tel Aviv, unde a avut o primire caldă, semn că dragostea a triumfat până la urmă... Turandot la Covent Garden John Toolley, directorul general de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
minune rolul, acceptând fără nici o rezistență toate ideile mele așa-zis novatoare și executând fără urmă de capriciu tot ce i-am cerut. Dar nu orice tenor are generozitatea lui Domingo. Un an mai târziu, după ce a fost primit cu entuziasm la Olimpiada din Los Angeles, spectacolul a fost reluat la Londra pentru a fi televizat de BBC. Cum Domingo era acum indisponibil pe o durată nedeterminată, Franco Bonisolli a fost contactat să-l Înlocuiască. Împreună cu Gwyneth, Îl așteptam În sala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aveam, desigur, nevoie de aliați. Aveam nevoie de oameni tineri. Și eu, dar și Naționalul. Am cerut să fie organizat un concurs pentru douăzeci de posturi și am aflat că mulți actori tineri din toată țara s-au Înscris cu entuziasm. Am ales Sala Atelier, mai intimă, astfel ca atmosfera să fie destinsă și firească. Îmi făcea plăcere să-l salut pe fiecare actor În parte, știind că mulți călătoriseră toată noaptea cu trenul, făcând sacrificii pentru a putea fi aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
au ridicat din sprâncene, Întrebându-se de ce e nevoie la Național de un asemenea experiment. Toți cei care au fost distribuiți În Trilogie au Înțeles ideea de a lucra Într-un spirit nou, dar și-au dat seama repede că entuziasmul nu e de ajuns. Ce le lipsea erau mijloacele tehnice, abilitatea practică de a răspunde unor cerințe de joc cu totul neobișnuite, de unde nevoia de a se antrena fizic și vocal. Actorii adunați În cerc pentru prima repetiție Împreună nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
drum. Nimic nu se Închega. Unii actori aveau deja aranjate contracte de film cu străinii, la care nu puteam să mă Împotrivesc. Deși aveau roluri mici, În dolari câștigau Într-o lună cât Într-un an de salariu la Național. Entuziasmul din vara Trilogiei era topit acum de arșița unei altfel de veri, cu alte atracții. Cum turneele În străinătate se răreau, fiecare Începea să se gândească, normal, la ale lui. Concentrarea celor tineri se dilua și ea. Odată integrați, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
timp să experimentezi Împreună cu actorii În condiții de laborator, unde totul poate fi testat, unde ai voie să greșești și să reîncepi. În cele cinci săptămâni de repetiții la Public nici nu putea fi vorba de așa ceva, dar la Început entuziasmul m-a orbit și m-a făcut să cred În acest miraj. Note din tunel Nu m-am eliberat de gustul amar nici după premieră. Dimpotrivă. Am plecat curând după aceea la Paris, dar nici acolo nu m-am liniștit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
operei: Roberto Alagna, René Pape, Dimitri Hvorostovsky și Soile Isokowski, Înlocuind-o În ultimul moment pe Angela Gheorghiu, spre regretul meu că pierdeam astfel ocazia să lucrăm Împreună. Repetițiile au fost Însă o bucurie pentru toată lumea. Starurile au acceptat cu entuziasm propunerile mele și am colaborat mai bine decât mă așteptam. Maestro Levine, Însă, nu ne-a onorat deloc cu prezența la repetiții. A sosit În ultimul moment, odată cu orchestra. Nici temutul Volpe nu a venit Înainte de Levine să ne controleze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îmi amintesc apoi cum ședeam pe patul mamei, cu voluminoșii ciorapi În mâini, străduindu-ne să jucăm spectacolul la care ea dorise să asiste; dar Încurcasem În așa hal hârtiile de Împachetat și am mimat atât de prost surpriza și entuziasmul (parcă-l văd pe fratele meu dându-și ochii peste cap și exclamând, imitând-o pe guvernanta noastră franțuzoaică, „Ah, quei c’est beau!“, Încât, după ce ne observă o clipă, „publicul“ nostru izbucni În plâns. A trecut un deceniu de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un loc extrem de potrivit pentru a-mi fi descoperit numele de familie imprimat cu caractere slave aurii, atunci când am trecut pe acolo pentru prima oară - Împreună cu un coleg lepidopterist, care a spus: „Desigur, desigur“, ca răspuns la exclamația mea de entuziasm. 2 Cele trei moșii de pe Oredej ale familiei, situate la șaptezeci și cinci de kilometri sud de St. Petersburg, pot fi reprezentate schematic ca trei inele legate Între ele Într-un lanț de cincisprezece kilometri care taie de la vest la est șoseaua
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
al anilor, mi se pare bizar și uneori neplăcut, când mă gândesc că, În scurtul an cât m-am aflat În posesia acelei averi proprii, am fost prea absorbit de plăcerile firești ale tinereții - o tinerețe care-și pierdea rapid entuziasmul ei inițial, neobișnuit - pentru a fi excesiv de Încântat de moștenire sau pentru a mă simți mâhnit când revoluția bolșevică mi-a confiscat-o peste noapte. Această amintire Îmi dă sentimentul că sunt nerecunoscător față de unchiul Ruka; sentimentul că mi-am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ajungă să facă disecții“ este comparabilă cu felul În care editorii nervoși de romane populare Îl răsfață pe „cititorul mediu“ - care nu trebuie să ajungă să gândească. S-a produs Însă și o schimbare mai generală, care a coincis cu entuziasmul meu de adolescent pentru fluturi și fluturi de noapte. Acel tip de specie victoriană și staudingeriană, ermetică și omogenă, cu „varietăți“ diverse (alpine, polare, insulare) atașate ei din afară, ca un fel de anexe incidentale, a fost Înlocuită cu un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-a Întins pe trotuar, dar n-a plâns În timp ce se aduna de pe jos, nebăgând În seamă genunchiul care-i sângera și ținând Încă strâns În mână minuscula armă. În vara lui 1909 sau 1910, m-a inițiat plin de entuziasm În posibilitățile dramatice ale cărților lui Mayne Reid. Le citise În rusă (fiind În toate privințele, cu excepția numelui de familie, mult mai rus decât mine) și, când căuta un scenariu care să poată fi jucat, avea tendința să combine cărțile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și promotor sensibil, cu suflet de poet, al celor mai noi curente din artă și arborau un zâmbet superior când Încercam să le explic că legătura Între o politică progresistă și arta progresistă este doar o legătură verbală (exploatată cu entuziasm de propaganda sovietică) și că rusul cu cât este mai radical În politică cu atât este mai conservator În artă. Aveam la Îndemână mai multe adevăruri ca acesta, de care Îmi plăcea să fac caz, dar pe care Nesbit, ferm
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rugăminte...i se adresează ceremonios și îi întinde cazmaua. Ai fi atât de bun să-mi ții locul? Numai până mă întorc! Alexandru nu se grăbește. Ștefan rămâne cu mâna întinsă, zâmbind prelung: Bineînțeles: "de bunăvoie"... Alexandru ia cazmaua fără entuziasm, jignit parcă, totuși o ia și pleacă cu picioarele altuia... Ștefan, cu același zâmbet, se plesnește peste frunte: Era să uit! Principe! Am hotărât în Sfatul de taină! Trei steaguri de oștire, viteji tot unu' și unu' -, îndeajuns ca să dezrobești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]