7,888 matches
-
de tuciuriu, crescuse parcă cu cel puțin câțiva zeci de centimetri în percepția mea, și asta doar datorită permisivității și înțelepciunii tatălui nostru. Printre alte lucruri importante, tata mi-a explicat că Păcurel își câștiga existența onest, era un mod existențial prin care putea asigura hrana copiilor săi. Mai târziu am aflat și-am preluat vestea ca un reper de voință și demnitate, cum că fiul cel mare al lui Păcurel a ajuns om mare cu carte la București, făcuse medicină
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V. Murgociștii brăileni Nu știu pentru alții, însă pentru mine anii de liceu vor rămâne referențiali în parcursul meu existențial și desigur, profesional. Au fost cei mai frumoși, liniștiți, așezați și mi-au dat cu siguranță acea emulsie a sufletului tânăr, împlinit, iubit și dorit. Deși cerințele sistemului de învățământ de atunci erau suficient de dure, mai cu seamă în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mult mai pragmatici: Domnilor, vă rog serozitate totală, nici o mișcare care v-ar putea costa anularea examenului; gândiți-vă că din cei prezenți aici în acest amfiteatru, doar 1, cel mult 2 vor fi declarați admiși. Așadar, e o luptă existențială. În secunda următoare ne uitam unii la alții și fiecare iscodea cu privirea posibilul învingător. Așa a și fost. Din acel amfiteatru imens, sorții au ales două nume, parcă predestinate să fie ultimele din lista celor citați ca și act
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
spectru aplicativ, dar dincolo de toate, era omul, doar omul care sfințește locul, iar Dumnezeu îi sfințește calea și devenirea. Acesta era distinsul domn profesor Băcăoanu, un om, un nume, un apropiat al inimilor noastre frământate și mereu în căutarea adevărurilor existențiale, a celor lumești, a celor palpabile, nicidecum a celor sofisticate, filosofice. Doamne, ce-o fi fost în capul nostru dacă l-am fi avut la momentul acela pe umeri, de am conchis ambele grupe să plecăm de la orele de lucrări
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
deveni profesor și, știind că voi avea nevoie, mi-a trimis oamenii potriviți la momentul potrivit, asemenea unui joc de puzzle, dar de data aceasta, un „puzzle dumnezeiesc.” A fost ca și cum bunul Dumnezeu mi-a dat aceste piese în situații existențiale complicate și care mi-au răscolit ființa. Eu n-am făcut decât s-aleg aceste piese și, grație intuiției pragmatice, le-am așezat în această ecuație pe care viața mi-a conferit-o. Fiecare dintre noi își are propria ecuație
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
complicate și care mi-au răscolit ființa. Eu n-am făcut decât s-aleg aceste piese și, grație intuiției pragmatice, le-am așezat în această ecuație pe care viața mi-a conferit-o. Fiecare dintre noi își are propria ecuație existențială, fiecare își caută, uneori toată viața, piesele potrivite pentru a monta acest puzzle complicat. Au fost momente grele, momente de cădere și incertitudine, însă de fiecare dată soluția ce mi a descătușat așteptările și trăirile a venit numai de la bunul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
comune au spulberat neliniștea și au adus speranța. Indice de personalitate, modestia. Domnul doctor, Eugen Târcoveanu, profesor doctor la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași, specialitatea chirurgie. L-am întâlnit pe domnul profesor într-un moment existențial de declin, când corpul meu refuza parcă să răspundă nevoilor minții și sufletului, a unui suflet ce nu-și mai găsea liniștea în fața îndoielii și disconfortului organic. M-am agățat cu întreaga mea ființă de omul, nicidecum profesorul Târcoveanu, și-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Am construit acest puzzle din piesele sufletului meu, le-am potrivit așa cum numai bunul Dumnezeu m-a ajutat s-o fac, asamblând piesă cu piesă și urmărind cu grijă linia de contur, deoarece fiecare dintre noi își are propriul spațiu existențial. Respectarea acestuia, spunea Petre Țuțea, ține de credință, devoțiune și implicare. Partea a II-a În țara piticilor geografi - debut literar geografic al unor elevi pășcăneni - Dincolo de acuratețea elementului geografic strecurat elegant în text, intervine sensibilitatea fiecărui copil în a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
aveau concentrația de sens a unui nucleu de bombă atomică. Se ivea și ocazia să explodeze, însă, până una alta, nu erau decât două vorbe care începeau, încheiau, fracționau și rotunjeau fiecare părere, întrebare, dubitație, bombăneală, supărare, împăcare și criză existențială de-a lui Dinu. Nici acum nu-mi e tocmai clar ce vroia să spună Dinu cu ele. Totuși, deși nu-mi e clar, îi dau tot mai des dreptate. Cele două vorbe erau: „Căcarea lumii“. Bătrâni cu pantofii bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Nasta, Costel Vișinescu - ori dintr o generație mai matură, cum era Constantin Noica - Dinu, cum îi spunea el. Acesta era vârful întregii piramide: Maestrul incontestabil al întregii lor generații, Doctor angelicus atât prin erudiție filozofică, cât și prin anumite experiențe existențiale. În momentul acela, de pildă, avea domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel atât din cauza trecutului său moșieresc, cât mai cu seamă datorită devoțiunii față de profesorul Nae Ionescu și a unei anumite cochetării ideologice cu mișcarea legionară. Lucru rile nu erau tocmai grave
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de ședere la Prefectură am fost chemat afară și, împreună cu alți câțiva arestați din alte camere, transportat cu duba la Văcărești. Am privit orașul prin coada dubei: dinaintea mea, străzile îngrozite fugeau înapoi! Aici, la Văcărești, curiozității mele față de planul existențial i s-a adăugat și unul, ca să zic așa, de ordin științific sau estetic: mânăstirea! Fusesem mutat de la Prefectură pentru a fi internat la spitalul de la marea închisoare din pricina grevei mele, de care, în sfârșit, se luase notă. Spitalul penitenciarului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pași de noi, iar vestitul barcagiu Charon ne făcea semne îmbietoare și ceremonioase să urcăm în luntrea care ne aștepta deja pregătită pentru a ne trece pe celălalt mal. Intram încet, dar sigur într-o altă lume, pe alte coordonate existențiale, părându-ne că auzim vocile celor dragi care ne chemau insistent în lumea lor, a umbrelor. Strigătele și zgomotele erau din ce în ce mai distincte, mai clare și mai perceptibile, până când aparatul nostru auditiv a deslușit limpede o voce omenească. Hei! Mai trăiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
surori gemene, născute la o distanță de treizeci de ani. Primesc zilnic telefon și de la tulburătoarea poetă Angela Marinescu, dar ea se situează în altă zonă psihică decât Adriana Bittel. Adriana mă potolește, Angela mă răvășește. Angela este maestra complicațiilor existențiale. R.P. Trăim, doamnă Ralian, într-o lume care și-a cam pierdut facultatea admirației. Cineva vorbea la un moment dat despre felul cum Facultatea de Construcții e înlocuită de Facultatea de Demolări. Dumneavoastră mai aveți putința de-a admira? Bănuiesc
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
copii rătăciți prin război și care dau de ceva mâncare, parcă într-un castel, și vor să-l spânzure pe majordom - îmi sună ca un triolet mozartian). Nu mă auzea și mă aduse în starea aceea neagră când stabileam pariuri existențiale: „Dacă nu se întoarce cu fața spre mine, îmi va fi tot mai rău și voi muri aici”. Așa a fost. La prânz - controlându-mi mereu limba, jucând-o între măsele și cerul gurii, nu, nu era umflată, nu era
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
anumite pasaje din discursul Bisericii, pasaje care își aveau un loc bine conturat în ,,ecuație”. La același post de radio mai era o emisiune tot foarte interesantă, susținută de Cristian Țurcanu intitulată ,, Arta de a trăi” , care punea aceeași problemă existențială a omului, dar privită mai mult prin prisma filosofiei orientale. A fost o perioadă de analiză și selecție a informației la care aveam acces, selecție pe care o raportam la realitatea de zi cu zi a vieții. Am început să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Cînd a apărut cenaclul meu, toți au migrat totuși spre el, și vechiul grup s-a dizolvat. Cu toate astea, „ideologia“ inițială, oroarea de afirmare socială, de bombasticul literar, de calita tea găunoasă de „scriitor“, de textele „importante“, cu miză existențială sau morală, le-a rămas și eu o consider esen țială pentru o întreagă generație. Cei mai mulți dintre oamenii tineri pe care i-am „păstorit“ eu, ca și alții, foarte mulți, din aceeași promoție, deși foarte buni, unii străluciți, n-au
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și trași. Când i se lipeau ochii de oboseală îi clătea cu apă rece, iar lucrul aceste îl făcea de câte ori era nevoie. Privea prin ochii minții, folosea al șaselea simț și își punea în mișcare toate posibilitățile necesare unui profit existențial. Viața o privea ca pe o lumină divină fără să-i privească și latura întunecată. De multe ori anotimpul îi părea același, dar știa cu siguranță ce anotimp era atunci când rândunelele își faceau cuib în fisura unei clădiri. Sângele îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca două pâinișoare albe în fața unei icoane, rugându-se în legea ei ca tăticuțul ei să vină sănătos acasă. De cele mai multe ori, Carlina refuza să vizualizeze imagini din viața acestei copile, puteau să îi aducă suferință. Intrase într-un joc existențial care pentru ea părea complicat. Nu putea schimba deocamdată nimic din toate câte se întâmplau. M. Speranțe și decizii Când plecase de acasă, Nicky împumutase o sumă de bani dintr-o bancă. Nu reușise să își plătească ratele la timp
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru a crede că va trăi ani mulți în bună stare și nici nu va muri tânăr așa cum arăta arborele genealogic. Uneori prefera, din motive personale, să rămână izolat ca un urs în bârlogul său și să mediteze asupra problemelor existențiale care îl frământau. Intenționa la modul cel mai serios să aibă grijă de proprietățile sale private pe care le dobândise stând mulți ani în străinătate, departe de cei dragi, iar acum le avea grija pentru a ajunge în bună stare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
poate cel mai slab film al lui Dan Pița), siguranța și coerența stilistice ale Falezelor de nisip nu pot decât să bucure. Pentru că există în acest film, dincolo de un demon al actualității perfect ținut în frâu, un firesc al meditației existențiale care onorează cinematograful românesc în general și pe cel al lui Dan Pița în special. Despre un Cinematograf care nu există ;citation author=”unknown”>”La trecutu-ți mare, mare viitor !” </citation> Toată luna februarie, Institutul Cultural Francez din București a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
orașul unde nu se întâmplă nimic, cu atât mai puțin o revoluție. Iar filmul este povestea acestui nimic, adică a unei absențe. Jderescu asta face : ia un subiect cvasiinexistent și-l umflă până la dimensiunile unei dezbateri politice și, de fapt, existențiale. Porumboiu face exact invers : ia un subiect mare, greu și grav și-l privește prin celălalt capăt al binoclului, unde se vede mic, ușor și ridicol. Laconismul retoric din Căldură mare (în care, să nu uităm, feciorul e un stupid
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
alunecând în cel universal: ,,(...) influență oculta a lungii nopți magnetice”. Oglindă, creatoare de ficțiune, protejează somnul, uitarea, eroul putând intra în mit: ,, ( ...) gheață Lacului întins crapă cu un bubuit înfundat și peștii tresăriră în malul veșnic.” Dezghețul lacului induce drame existențiale prin pierderea armoniei. Somnul care îl domină pe erou chiar de la inceput declanșează nu doar onirism (prin suprapunerea imaginilor dispersate, prin îndepărtarea coerentei), ci și o stare interioară placentara ce presupune descoperirea identității, revelația sinelui, o nouă naștere: ,, Ceva se
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cerc”. Arcul de cerc este o stilizare a ,, podului”, simbol al trecerii în moarte, cele patru pătrare alcătuind un cerc întreg, marca a determinării, integrării în circuitul universal. Simbolică naștere a lui Antipa se circumscrie unui ritual integrativ în sistemul existențial cosmic ce presupune și ipostază terestră, dar și condiția mitică. Puterile oglinzii sunt magice: pe suprafața ei se pot vedea greșelile oamenilor, evoluția lor. Timpul mitic se suprapune cu acela social și cu cel individual, transformânduse într-un timp al
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
este o matrice devoratoare :,,Legenda creștea din ea însăși, îl ignoră pe Antipa și el la rândul lui habar nu avea de legendă asta.” Creația, se sugerează, este independentă de realitatea nucleu de la care se pornește și are o forță existențiala proprie :,, Este și nu este, spunea Pașaliu, ceva care continuă, se ascunde, se transformă, o confuzie dezvolta un șir de confuzii, noi, amatorii de paradoxuri, trăim emoții rare, nemaiîntâlnite, (...).” Opera devine esență magmatica, pulsatila, imposibil de încadrat în tipare. Artă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
definește Eugen Simion. El este cel care imaginează o realitate viitoare, un context metaromanesc: ,, Judecătorul Viziru va spune: pot să pun geantă asta aici? Desigur, va spune bătrânul.” Dialogul fictiv este proiectat într-un alt timp, arta fiind considerată suport existențial, cea care determină devenirea. Antipa este urmaș al Poetului și toate trăirile sale onirice, personajele imaginate se circumscriu acestui nucleu arhetipal. Narațiunea însăși pare preluată de la acesta proiecții, devenind secundă și ipotetica. Jocul narativ este, din nefericire, excesiv. Textura epica
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]