7,318 matches
-
obțină aprobarea Congresului pentru ERP În condițiile În care banii erau destinați exclusiv Vestului (cu grecii și turcii ca occidentali onorifici). Multe se schimbaseră Într-un an: Congresul voia să creadă că Planul Marshall reprezenta o barieră economică În calea expansiunii sovietice. Dar În iunie 1947, oferta de ajutor a fost Înaintată tuturor țărilor europene, fără deosebire. Stalin și Molotov suspectau, desigur, motivele americanilor (termenii propuși de Marshall erau incompatibili cu economia Închisă a Uniunii Sovietice), dar părerile lor nu erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau să-și achite plățile printr-un transfer de credit intraeuropean. Nu conta partenerul de afaceri, ci balanța totală a creditelor și debitelor În valute europene. Până În 1958, când a fost desființată, Uniunea Plăților a contribuit discret nu numai la expansiunea constantă a comerțului intraeuropean, ci și la un număr fără precedent de colaborări reciproc avantajoase - finanțate, trebuie amintit, de o infuzie substanțială de dolari americani care a alimentat fondul de credit inițial. Dintr-un punct de vedere american mai convențional
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Vest, cu scorul strâns de 297 voturi pentru și 289 Împotrivă. Francezii nu aveau de ales și erau perfect conștienți de acest lucru. Dacă doreau reconstrucția economică și garanții militare minime din partea americanilor și britanicilor Împotriva renașterii germane sau expansiunii sovietice, trebuiau să se conformeze - mai ales acum, când Franța era prinsă În costisitorul război colonial din Indochina, pentru care avea nevoie urgent de ajutor american. Americanii și britanicii puteau apăra Franța de un nou pericol militar german, iar planul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Partidul Muncitoresc Maghiar, Încercase să-l submineze pe colegul lor Încă de la revenirea la conducere - a reușit să convingă Moscova că Nagy nu putea menține un control ferm Într-un moment În care Uniunea Sovietică se afla sub amenințarea expansiunii NATO, iar Austria vecină era pe punctul de a deveni un stat independent și neutru. Comitetul Central sovietic a condamnat prompt „deviaționismul de dreapta” al lui Nagy, acesta a fost Îndepărtat din post (și mai târziu exclus din partid), iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
războiului - ca urmare a unui acord din iunie 1946, zeci de mii de tineri muncitori italieni călătoreau În convoaie organizate pentru a lucra În minele din Valonia, În schimbul unui angajament belgian de a furniza cărbune Italiei. Dar, În cursul deceniului, expansiunea economică a nord-vestului Europei a surmontat creșterea populației locale: generația baby-boom nu era Încă la vârsta activă, iar cererea de muncitori era maximă. Cum economia germană, În special, lua avânt, guvernul de la Bonn a fost nevoit să caute forță de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economia europeană a Început să resimtă serios impactul comercial al valului demografic. Mai Întâi s-au dezvoltat foarte mult produsele pentru bebeluși și copii: cărucioare, pătuțuri, scutece, mâncare și Îmbrăcăminte pentru copii, echipament sportiv, cărți, jocuri și jucării. A urmat expansiunea școlilor și serviciilor educaționale, dând naștere unei noi piețe de uniforme școlare, birouri, manuale, echipament școlar și o gamă mai extinsă ca oricând de produse educaționale (inclusiv profesori). Dar cumpărătorii tuturor acestor produse și servicii erau adulți: părinți, rude, administratori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
000 la 1.724.000 În aceeași perioadă, iar cea a Barcelonei, de la 1.280.000 de locuitori la 1.785.000. În toate aceste locuri, ca și În orașele mai mici din nordul Italiei și În suburbiile mereu În expansiune de lângă Londra, Paris sau Madrid, edilii nu puteau ține pasul cu cererea. Ca și omologii lor din primăriile comuniste, ei au optat pentru construcții masive și omogene - fie pe terenul intravilan rămas În urma războiului, fie la marginea Înverzită a orașelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Imperiului Sovietic fuseseră ilustrate prompt la Budapesta În noiembrie 1956. Mai mult, În Cehoslovacia și România, victimele proceselor-spectacol de după război se aflau Încă În Închisori după mai bine de un deceniu. și totuși, Europa de Est era altfel - tocmai fiindcă reprezenta o expansiune colonială recentă a regimului comunist. În anii ’60, majoritatea locuitorilor Uniunii Sovietice nu apucaseră alt regim În afară de comunism, care dobândise chiar o anumită legitimitate În umbra Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Dar, la vest de URSS, amintirea ocupației sovietice și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a elucida circumstanțele asasinării lui Lambrakis a dat naștere unei suspiciuni generale 3. șase luni mai târziu, Karamanlis a pierdut alegerile; Uniunea de Centru a lui Ghiorghios Papandreu, partid de centru sprijinit de o clasă de mijloc urbană În plină expansiune, a obținut o victorie strânsă. Anul următor, Într-o nouă rundă de alegeri, partidul lui Papandreu și aliații săi au câștigat teren, obținând majoritatea absolută a voturilor exprimate: de la 42% din voturi, ei au urcat la 52,7%. Noua majoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deopotrivă) de regimul militar. Iar coloneii, mediocri chiar și după criteriile modeste din branșă, nu aveau nimic de oferit pentru viitor: nici o strategie pentru Întoarcerea la un regim civil, nici un proiect pentru integrarea Greciei Într-o Comunitate Europeană În plină expansiune și dezvoltare 5. În plus, deși solid În patria lui, regimul era din ce În ce mai izolat În străinătate: În decembrie 1969, Consiliul Europei a votat În unanimitate pentru excluderea Greciei; două luni mai târziu, CEE a sistat orice negociere cu junta. Regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcut pe Salazar să Îngăduie cu reticență investițiile străine (printre care compania americană Gulf Oil); În cursul anilor ’60, teritoriul devenise un atu economic pentru Portugalia. Dar și un teritoriu cuprins de revoltă deschisă. Pentru a strivi mișcarea naționalistă În expansiune din Angola, Lisabona a inaugurat În 1967 o strategie de „contrainsurecție” bazată pe transferul populației În sate mari și ușor de controlat: până În 1974 au fost strămutați peste un milion de țărani. Deși a avut efecte nocive de durată asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai importantă. Au fost astfel constrânse să recunoască apariția efectivă a unei mișcări muncitorești comasate În Catalonia și În zona industriei grele din regiunea bască. Alături de sindicatele neoficiale ale lucrătorilor din sectorul public, cel bancar și alte branșe funcționărești În expansiune, această rețea semiclandestină de reprezentanți ai muncitorilor și slujbașilor se putea lăuda la moartea lui Franco cu un deceniu de organizare și experiență. Protestele muncitorești din Spania s-au limitat strict la revendicări primare. În ultimii ani, regimul lui Franco
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai important stimul pentru ieșirea din regimurile autoritare. Elitele lor nu mai priveau În trecut, ci spre nord. Geografia, se pare, triumfase asupra istoriei. Între 1973 și 1986, Comunitatea Europeană a traversat una din periodicele sale explozii de activism și expansiune, În „seria de big-bang-uri variabile” despre care vorbea un istoric. Președintele francez Georges Pompidou - scăpat În sfârșit de privirea dezaprobatoare a lui de Gaulle - era destul de alarmat, cum am văzut, de implicațiile strategice ale noii Ostpolitik a lui Willy Brandt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însemna un aport net pozitiv la bugetul comunitar. Ca și la următoarea rundă de extindere din 1995, când Austria, Suedia și Finlanda au intrat În ceea ce devenise Între timp Uniunea Europeană, noii membri au sporit bogăția și influența Comunității aflate În expansiune, fără a-i mări costurile sau a intra În competiție cu membrii existenți În domenii sensibile. Cu totul alta era situația noilor membri din sud. Grecia era, ca și Irlanda, mică și săracă, iar agricultura sa nu constituia o amenințare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și să le aloce fonduri comunitare: Banca Europeană de Investiții, creată la insistențele Italiei. Însă o generație mai târziu, cheltuielile regionale (sub formă de subvenții În bani lichizi, ajutor direct, credite și alte facilități pentru investitori) erau principala sursă de expansiune bugetară la Bruxelles și constituiau de departe cea mai influentă pârghie de care dispunea Comunitatea. Motivul era confluența dintre politica regionalistă din interiorul diferitelor state membre și diferențele economice crescânde dintre acestea. În primii ani postbelici, statele europene erau Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mari, conservate mult timp Într-un tern aspect urban de declin și investiții aproape inexistente, erau acum animate și neîncăpătoare. Viteza schimbării nu era Întotdeauna pe placul francezilor. Au apărut mișcări politice de protest Împotriva accelerării și urbanizării vieții sociale, expansiunii urbane și depopulării satelor. O moștenire a anilor ’60 - interesul redescoperit pentru cultura și dialectele regionale și locale - părea să amenințe Însăși unitatea și integritatea teritorială a Franței. Contemporanii mai fricoși credeau că țara se destramă pe măsură ce se modernizează. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europei de Est, pacifiștii și activiștii occidentali pentru dezarmarea nucleară erau priviți cu o suspiciune considerabilă. În cel mai bun caz, erau considerați niște inocenți naivi, instrumente oarbe ale manipulării sovietice 9. Václav Havel, de exemplu, considera mișcarea pacifistă În expansiune de la Începutul anilor ’80 drept modalitatea perfectă de angajare, deturnare și neutralizare a intelighenției occidentale: „pacea”, insista el, nu este posibilă În țări unde statul se află Într-un război permanent cu societatea. În condițiile date, pacea și dezarmarea Însemnau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trecutul țării -, această tăcere oficială a adus beneficii reale. Generația postbelică În formare a fost Încurajată să se considere „iugoslavă”, și nu „croată” sau „macedoneană”, iar mulți - mai ales dintre cei tineri, cei educați și cei din mediul urban În expansiune - au deprins obiceiul 1. Pe intelectualii mai tineri din Ljubljana sau Zagreb nu-i mai interesa trecutul eroic sau zbuciumat al străbunilor. În Sarajevo, capitala cosmopolită a Bosniei, 20% din locuitori se descriau În 1980 ca „iugoslavi”. Poate că Bosnia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-a Încheiat și agențiile internaționale au sosit la fața locului pentru a asigura pacea, interesul internațional a pălit. Uniunea Europeană, ca de obicei, era absorbită de propriile griji instituționale, iar Clinton, acaparat mai Întâi de alegerile din țară, apoi de expansiunea NATO și de instabilitatea Rusiei lui Elțîn, nu a mai dat atenție crizei din Balcani. Dar, cu toate că Bosnia, Croația și Slovenia erau acum state independente, problema iugoslavă nu era rezolvată. Slobodan Miloševiæ controla ce mai rămăsese din țară, iar problema
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunea Sovietică fusese o putere mondială, un gigant ca teritoriu și cultură, extensia și moștenitoarea legitimă a Rusiei imperiale. Dezintegrarea sa a fost trăită de rușii mai vârstnici ca o profundă umilință, mulți dintre ei Împărtășind resentimentele armatei sovietice față de expansiunea NATO și incapacitatea Rusiei de a o Împiedica. Dorința de a redobândi „respectul” internațional a ghidat mare parte din politica postsovietică a Moscovei. Ea explică atât natura președinției lui Vladimir Putin, cât și larga lui susținere populară, În pofida (și din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
extinderii NATO era, desigur, considerabilă și ea a fost Întâmpinată cu entuziasm În noile state candidate. Avantajele practice erau mai puțin evidente (spre deosebire de Înrăutățirea relațiilor cu Moscova, care a fost reală și imediată). Dar, cum Washingtonul favoriza din motive personale expansiunea Pactului Nord-Atlantic, un prim grup de țări central-europene au fost admise În NATO câțiva ani mai târziu 4. Al doilea efect a fost asupra conștiinței publice europene. Tratatul de la Maastricht a stârnit un interes fără precedent pentru activitatea până atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Partidului Ecologist În parlamentul suedez și adversar feroce al intrării În UE, reflecta Îngrijorarea multor suedezi: „Aceasta e ziua În care Riksdag a hotărât să transforme Suedia dintr-o națiune independentă Într-un soi de provincie a unei superputeri În expansiune și să devină el Însuși, dintr-un corp legislativ, un biet consiliu consultativ”. Mulți nordici Împărtășeau sentimentele lui Gahrton, inclusiv unii dintre cei care votaseră pentru aderare. Chiar și membrii elitei politice și de afaceri din Elveția și Scandinavia care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dădea vorbitorilor nativi din administrație un avantaj psihologic și practic semnificativ, lucrurile se schimbaseră. Nu atât intrarea Marii Britanii În UE a produs o modificare (toți funcționarii civili subordonați de la Londra vorbeau curent franceza), cât aderarea scandinavilor, care vorbeau fluent engleza, expansiunea comunității germanofone (grație unificării Germaniei și aderării Austriei), ce renunța treptat la reticența postbelică, și perspectiva noilor membri din Est. În ciuda traducerii simultane (care acoperea 420 de combinații posibile Între limbile celor 25 de state membre), comunicarea În una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu Norvegia 483; aderări În anii ’70 483; aderări În anii ’90 485; Declarația Solemnă 486; dificultăți de management 485; Grecia, membră a Î 484-485; integrare economică negativă 484-485; luarea deciziilor 485; Marea Britanie, membră a Î 483; perioada activismului și expansiunii 483; Portugalia, membră a Î 474, 480, 484; Spania, membră a Î 480, 484; țările sărace 483-485 Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) 214, 226, 280, 668; Franța și Î 153-155; Marea Britanie și Î 155, 159 Comunitatea Europeană a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
77, 337; mecanisme economice 79; planurile cincinale - vezi comunism; redresarea economică În perioada postbelică 304-305; scopul 78 planificare socială - vezi state asistențiale Planul Balcerowicz 557 Planul Marshall 145; aspectul autorestrictiv 98; beneficiari 95, 100-101, 464; beneficii 101; ca barieră În fața expansiunii sovietice 97; campaniile comuniste Împotriva 142; costul total 96; criticile francezilor 100; efectul 99-100; Germania de Vest 126; misiunile de productivitate 98; solicitarea ajutorului 100; Uniunea Europeană a Plăților (UEP) 98 Planul Monnet 77-79, 100, 117 Planul pentru Nivelul Economiei Postbelice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]