8,525 matches
-
de ajuns și am mijit ochii, în căutarea unei surse de lumină. Am zărit o lampă de podea. M-am îndreptat către ea, am aprins-o și am luminat o cameră de zi ordonată. Am văzut o sofa curățică, cu fotolii asortate, cumpărate de la solduri, o imitație de șemineu, iar pe pereți, lipite cu scotch, afișe cu actrițe îmbrăcate sumar - Rita Hayworth, Betty Grable și Ann Sheridan. Măsuța de cafea era acoperită cu ceea ce părea a fi un steag japonez autentic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Sally ne făcu semn spre canapea. Haideți s-o rezolvăm rapid. Zgândărirea vechilor răni este împotriva religiei mele. M-am așezat. Umplutura canapelei și vârful unui arc ieșiră brusc la câțiva centimetri de piciorul meu. Russ luă loc pe un fotoliu și își scoase carnețelul de notițe. Sally se cocoță pe maldărul de valize cu spatele, la perete și ochii la ușă, ca o specialistă a evadărilor unsă cu toate alifiile. Începu cu cea mai des auzită replică introductivă la cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că totul e în regulă. L-am luat pe Johnny pe umăr și l-am cărat până în camera 204 - cele mai grele clipe de muncă din viața mea. Urcatul scărilor aproape că-l trezi. Când l-am trântit într-un fotoliu și i-am încătușat mâna stângă de la calorifer, a clipit de câteva ori. — Scopolamina își menține efectul încă vreo câteva ore. Nici o șansă să ne mintă, spuse Russ. Am udat un prosop în chiuvetă și i l-am trântit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Era un epitaf pe care nu voiam să-l aud. Am intrat și am rămas uimit de cât de ciudată și de drăgălașă era camera de zi. — Lee a murit? mă întrebă Kay. M-am așezat pentru prima oară în fotoliul lui preferat. — L-au ucis jandarmii sau o mexicancă sau complicii ei. Ah, iubi, eu... Vorba de alint a lui Lee mi-a sunat discordant. M-am uitat la Kay cum stă în pragul ușii, luminată din spate de razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe telefonul de pe măsuța de cafea și m-am oprit. Am început să formez numărul de telefon de-acasă a lui padre. Kay mă opri cu un gest. — Nu. Mai întâi vreau să stăm de vorbă. M-am mutat din fotoliu pe canapea. Kay se așeză lângă mine. — O să-i faci rău lui Lee dacă insiști cu treaba asta, mă atenționă ea. În momentul ăla am înțeles că se așteptase la așa ceva. În momentul ăla am înțeles că știa mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
A plecat, tamponându-și ochii. Am găsit camera, am trecut peste bandă și m-am întrebat de ce nenorocitul s-a sinucis într-un loc unde cei dragi vor vedea sângele împroșcat. Aducea cu un caz clasic de sinucidere prin împușcare: fotoliul de piele răsturnat și, alături, conturul cadavrului trasat cu cretă. Arma, o pușcă cu doua țevi de calibru 12, era exact acolo unde trebuia - la un metru în fața cadavrului, cu țeava acoperită cu sânge și bucăți de țesut. Pereții vopsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de Braille mi-a citit ziarele din L.A.. De ce-or fi scris niște lucruri așa de murdare despre Beth? I-am răspuns cu diplomație: — Deoarece n-o cunoșteau ca tine. Tommy zâmbi și se trânti cu zgomot într-un fotoliu jerpelit. — Apartamentul chiar e într-un hal fără de hal? Canapeaua era plină cu discuri de patefon. Am dat la o parte un teanc și m-am așezat. — I-ar prinde bine o mătură și-un mop. Uneori mă las cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se urcase pe pantof. — Nu vreau decât să-l prind pe ticălos. — Nu-i nevoie să țipi. Sunt orb, nu surd. Și n-am fost orb la micile defecte ale lui Beth. — Ce vrei să spui? Tommy pipăi bastonul de lângă fotoliu. — Păi, n-o să insist asupra acestui detaliu, dar Beth era într-adevăr ușuratică, așa cum au insinuat ziarele. Știam din ce cauză, dar n-am spus nimic, fiindcă nu voiam să-i pătez memoria și fiindcă știam și că asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Arăta ca un om de afaceri care se pregătește de negocierea unui contract dur. Visătorul de Georgie e tatăl lui Maddy, iar Ramona e maică-sa. Vrei și detalii sau te mulțumești cu atât? M-am așezat pe unul din fotoliile tapisate cu mătase de lângă pat. — Vreau să aud totul. Și să nu mințiți, c-o să-mi dau seama. Emmett se ridică și își aranjă hainele, privind cu jale camera distrusă. Madeleine intră în baie. Peste câteva secunde se auzi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
schimb, mi-au dat pe ele gem de caise. Episodul 18 O nouă și elocventă planetă După ce se depărtară de stația interplanetară „Tâncăbești”, nava spațială „Bourul”, cuplată cu mininaveta „Sanda”, aparținând roboatei Getta 2, înainta bubuind prin spațiu. Într-un fotoliu de lângă ușă, Getta 2 se desfolia. Îi căzuse vopseaua de pe o gleznă și, cu o șurubelniță, își răzuia și vopseaua de pe pulpă. Ascunzându-și tulburarea, cei trei roboți tereștri priveau nemișcați operația, gândindu-se că niciodată nu văzuseră o vopsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu telescopul de stația interplanetară a omuleților verzi și, foarte repede, nava spațială „Bourul” intră în viteza ei obișnuită, de croazieră. În cabina largă, confortabilă, era destul de cald. Cei trei roboți pământeni și cu roboata extraterestră Getta 2 stăteau în fotolii, privind prin hublouri. Priveliștea nu era prea atractivă: rar de tot, pe lângă navă treceau plutind bucățele de asteroizi și căpăcele de „Coca-Cola” pe care le lansase cine știe ce navetă spațială publicitară. Comandantul Felix S 23 își puse căștile radio la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Stă omul afară, în frigul cosmic... Încă șovăind, comandantul Felix ridică drugul oblic, trase zăvorul, descuie broasca, deschise ușa și simți că un lucru nevăzut, aproape atingându-l, se strecură înăuntru. — Uf! auziră roboții și-apoi văzură uimiți cum perna fotoliului de lângă ușă se lasă în jos, ca și cum s-ar fi așezat cineva acolo. Unde sunteți, tovarășe inspector? zise cam speriat Felix S 23. Aici, răspunse vocea dinspre fotoliu. Nu vă speriați, exist, nu sunt duh, sunt om. Atâta doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se strecură înăuntru. — Uf! auziră roboții și-apoi văzură uimiți cum perna fotoliului de lângă ușă se lasă în jos, ca și cum s-ar fi așezat cineva acolo. Unde sunteți, tovarășe inspector? zise cam speriat Felix S 23. Aici, răspunse vocea dinspre fotoliu. Nu vă speriați, exist, nu sunt duh, sunt om. Atâta doar că nu mă văd. Puteți să mă pipăiți, dacă vreți. Nu este cazul, tovarășe, răspunse ușor jignit comandantul Felix. — Dar cum s-a-ntâmplat, dacă nu vă supărați? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
spre stânga (Left). În același timp, văzu uimit cum dungulița roșie din vitezometru crește lin, dar ferm, spre valori atinse numai atunci, la predarea licenței, cu piloții lor. — Tovarășe comandant! spuse îngrijorat Amărășteanu. — Ce-i? răspunse Aciobăniței, care moțăia în fotoliul comandantului, cu capul în piept. — Ia uitați-vă aici - zise Amărășteanu -, direcția s-a blocat, iar viteza crește fără să-i fac nimic. Aciobăniței se șterse la ochi, se aplecă deasupra bordului și privi. — Da, văd, mormăi el. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
trecut de negustorii de vin și de ulei, de brutari și de cei care vindeau păsări vii. Am văzut o mulțime de lucruri frumoase: ceramică pictată de Kushite, vase de bronz costorite, idoli și zeițe, scăunele cu trei picioare și fotolii. Mie mi-au căzut ochii pe o cutie cu capacul incrustat pe care strălucea o grădină făcută din fildeș, faianță și sidef. - Iată un lucru demn de mormântul unui domn, a zis Meryt, plină de admirație sinceră. Tâmplarul a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mânie sau crize de disperare, mulțumirea de sine se clătina, se prăbușea; de aceea a început să vadă cu timpul în mine un adevărat pericol, un conspirator împotriva fericirii sale. Într-o zi, m-a chemat la el. Stătea în fotoliu și răsfoia o revistă. M-a lăsat să aștept, prefăcându-se cufundat în lectură. În sfârșit, când a socotit că făcuse o pauză destul de educativă, a ridicat ochii spre mine: „A, tu erai?” M-a invitat să iau loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răsfoia o revistă. M-a lăsat să aștept, prefăcându-se cufundat în lectură. În sfârșit, când a socotit că făcuse o pauză destul de educativă, a ridicat ochii spre mine: „A, tu erai?” M-a invitat să iau loc pe celălalt fotoliu. Era semn rău. Însemna că trebuia să mă pregătesc să ascult o predică plictisitoare despre cum trebuie să se poarte un copil care, întâmplător, a avut norocul să aibă un tată cunoscut, un tată de care vorbea lumea, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am rupt fotografia lui Dinu de pe birou, ceea ce mi-a adus o bătaie soră cu moartea. „Cu mâna mea te omor, nemernicule”, răcnea tata. După ce m-a bătut, a strâns cu grijă bucățile fotografiei rupte, s-a trântit pe un fotoliu și a început să plângă. Îmi era milă de el, dar îl și uram în clipa aceea fiindcă pentru mine, știam, n-ar fi plâns niciodată. Cam tot pe atunci, întrucât mama nu mai putea să aibă grijă de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un tunel. Deci, merg. 12 mai Timp urât. Ploaie. Cerul umed. Și rece. Ce primăvară mai e și asta? 13 mai N-am mai fost de mulți ani, poate șase sau șapte, la aeroport. M-am așezat pe unul din fotoliile negre de plastic și am privit prin geamul murdar avioanele, puține și vechi, care decolau sau aterizau. La un moment dat a început să plouă. La întoarcere, strada era alunecoasă. La lumina farurilor, căci între timp se făcuse noapte, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sară peste acest mic neajuns. Doar mă aflam în biroul lui! Și-a pus niște ochelari fumurii, eleganți, ca să se apere, chipurile, de lumina care pătrundea de-afară prin geamuri și m-a invitat, tot jovial, să iau loc în fotoliul din fața mesei. Bănuiam că din spatele ochelarilor fumurii mă privea batjocoritor și asta mă enerva. Dar limbajul, gesturile, tonul erau politicoase, binevoitoare. „Fumezi?” m-a întrebat. În fața lui era o scrumieră plină de cenușă și țigări stinse. Alături, un calendar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rând scris despre ea în cărțile lor. Ori voi sunteți niște aiuriți, ori pustnicul vostru e nebun”, cârtise omul. ( „Dacă ar fi nebun s-ar sui pe o movilă de nisip și ar răbda de sete. Să stai într-un fotoliu de răchită, bând limonadă și uitându-te în oglinzi, ce ăsta-i deșert? Mulțumesc de asemenea deșert”, mormăise Mopsul atunci.) Dar într-o zi i s-a înfundat. A alunecat pe gheață, a scăpat în apă, a făcut pneumonie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a construit în azil un deșert personal: o sală cu oglinzi de care nimeni nu se apropia. Sala, toți și-o imaginau la fel. În ea nu existau nici ferestre, nici mobilă; doar o masă așezată în centru și două fotolii de răchită. Sub tavan, spânzura un candelabru uriaș. În rest, oglinzi peste tot. Pe pereți, în tavan și chiar pe jos. Părerile se împărțeau abia când se ajungea la amănunte; dacă fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doar o masă așezată în centru și două fotolii de răchită. Sub tavan, spânzura un candelabru uriaș. În rest, oglinzi peste tot. Pe pereți, în tavan și chiar pe jos. Părerile se împărțeau abia când se ajungea la amănunte; dacă fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea sau dacă masa era acoperită ori nu cu o bucată de pânză. Dincolo de aceste mici divergențe, toți erau de acord că sala era căptușită cu oglinzi mari venețiene, în care lumina candelabrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu o bucată de pânză. Dincolo de aceste mici divergențe, toți erau de acord că sala era căptușită cu oglinzi mari venețiene, în care lumina candelabrului se reflecta orbitoare continuu, și că Bătrânul stătea acolo numai noaptea, trântit într-unul din fotoliile de răchită, celălalt fiind permanent gol, cu o carafă de limonadă galbenă în față, din care sorbea din când în când. Se gândea probabil la tinerețea lui aventuroasă; sau poate îi plăcea să se vadă reflectat de peste tot în oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în când. Se gândea probabil la tinerețea lui aventuroasă; sau poate îi plăcea să se vadă reflectat de peste tot în oglinzi, cu fața lui pergamentoasă și cu ochii scânteind de amintiri. Suferea, se zicea, de insomnii. Dimineața, se ridica din fotoliu, mai arunca o privire de jur împrejur, ca și cum ar fi vrut să-și ia rămas bun de la mulțimea aceea în care toți aveau același chip ca și el, după care se retrăgea să se culce într-un cort de tuareg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]