8,186 matches
-
singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul și aliatul politic al său timp de aproape patruzeci de ani. În afară de a fi un politician important al României în timpul anilor critici 1876-1888, fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: "Mémoire sur l'empire d'Autriche dans la question d'Orient" (1855), "Réflexions sur la situation" (1856), "Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris" (1857) și "La Question religieuse en Roumanie" (1866) au fost bine primite
Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/297349_a_298678]
-
o imagine care era deseori încurajată prin purtarea uniformei militare, chiar dacă nu avea funcție de ofițer, era mai cosmopolit și mai bine educat decât ar fi fost normal pentru cei din acest mediu”. El vorbea și scria fluent în engleză și franceză și rusă. În tinerețe deseori scria citate din Shakespeare sau Byron în scrisorile către soția sa. Bismarck a urmat școlile secundare Friedrich-Wilhelm și Graues Kloster. Între 1832 și 1833 a studiat dreptul la Universitatea din Göttingen unde a fost membru
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
De la 7 la 14 ani, Otto este la Berlin în școli frecventate de copii aristocrați. Mama sa, apoi tatăl său l-au urmat în capitală. „Un copil vesel!” spunea profesorul care l-a ajutat să învețe destul de bine latina, greaca, franceza și engleza. Între 14 și 21 de ani își finalizează studiile: mai întâi bacalaureatul la 17 ani, apoi studiile universitare. Îl găsim la Göttingen, apoi la Berlin, urmând cursurile Facultății de Drept. Se spunea, pe bună dreptate, că era un
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
editată de Aurel A. Mureșianu în Gazeta cărților, nr. 1, 1934 este considerată totuși „cea dintâi încercare publicistică“ a lui T. Maiorescu, titlu sub care a și fost retipărită. În 1858, pe lângă activitatea universitară, predă psihologia la pensioane particulare și franceza în casa Kremnitz. Preparator pentru limba franceză în familia Kremnitz, Titu Maiorescu dă lecții celor patru copii ai familiei: Klara (viitoarea sa soție), Helene, Wilhelm (viitorul dr. W. Kremnitz, soțul lui Mite Kremnitz, n. Bardeleben) și Hermann. Titu Maiorescu își
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
etnici catalani, reprezintă doar o treime (33%) din populație, cel mai mare grup etnic fiind reprezentat de spanioli (43%), și alte minorități fiind portughezii (11%) și francezii (7%). Limba catalană este cea oficială, deși sunt vorbite și spaniola, portugheza și franceza. Majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici, iar speranța de viață este de aproximativ 80 de ani. Orașul se află la aproximativ trei ore de parcurs cu mașina de cele mai apropiate aeroporturi, aflate la Toulouse, Girona, Perpignan și Barcelona. Acesta este rezultatul
Andorra la Vella () [Corola-website/Science/297372_a_298701]
-
autoritățile locale, engleza este studiată din prima clasă până la terminarea școlii primare. Studierea sa este continuată pentru încă cel puțin un an. Cea mai mare parte din elevi optează pentru două limbi străine, cea de-a doua fiind spaniola, germana, franceza sau italiana. Cunoașterea limbii engleze este obligatorie pentru admiterea în universități, fiind un subiect obligatoriu în cadrul examenului național de admitere ("Högskoleprovet") Economie bazată pe industrie și servicii. O specialitate culinară suedeză este "kåldolmar", asemănătoare cu sarmalele românești, din carne de
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stokholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Național din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatro Stabile din Cătănia (Sicilia)... În jur de 30 de piese scrise în franceză sunt publicate de editurile franceze Actes Sud - Papiers, L'Harmattan, Lansman, Crater, Espace d'un Instant, L'œil du Prince. Poezie Român Teatru Varia Editions LANSMAN Editions ACTES SUD-PAPIERS Editions L'HARMATTAN Editions CRATER Editions ESPACE D'UN INSTANT Editions
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
scrie: ""7 aprilie 1935... Expoziție de factură suprearealistă"". Catalogul prezintă 16 picturi cu un vers, cu o imagine suprararealistă, delicioase prin insolitul lor, poate creații ale unui dicteu automat și, precis, fără nici o referire la pânza respectivă. Sunt redactate în franceză. Savoarea lor se păstrează și în româneasca lor transpunere. Expoziția a prilejuit apariția în ziare și reviste a numeroase, interesante articole critice și luări de atitudine cu privire la suprarealismul în arte și literatură. Alte aprecieri despre participările lui Brauner la expoziții
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
pagini, cu o formulă narativă absolut neobișnuită, are o structură cu totul originală prin înlănțuirea de povestiri cvasiindependente, care creează un roman. Cartea a trecut imediat granițele, inclusiv în Europa de Vest, fiind tradusă în germană, cehă, polonă, iar în 1959 în franceză, la Editions du Seuil. Este o carte de dimensiuni europene, o marcă a vitalității literelor românești. În 1960 s-a produs marea ruptură în viața lui : fuga în străinătate. Mai plecase, fusese un răsfățat al regimului (Premiul de Stat, 1951
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
să-l ducă la îndeplinire. Scrie mult, publică aproape în fiecare an câte o nouă carte. Lucrările îi apar la edituri de prestigiu, ba chiar pătrunde în colecția „Livre de poche” a Editurii Gallimard cu noi trilogii. A publicat în franceză și cu pseudonimul Pierre Travel. După doi ani de verificări Franța îi acceptă cetățenia, iar Mircea Eliade alege să plece definitiv în SUA. Cu toate acestea, Petru Dumitriu rămâne în Germania, ca cetățean german. A privit întotdeauna exilul cu mult
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
contribuția emigrantului în procesul globalizării europene și printre primii scriitori europeni care înțelege marele viraj al societății omenești adus de noile tehnologii și numit astăzi globalizare. În 1981 s-a dus în Elveția, de unde era originară prima sa profesoară de franceză și a trecut la catolicism. A scris eseuri și în engleză. Elie Wiesel (pe care l-a cunoscut printr-un doctorand francez al acestuia, fiul spiritual al lui Petru Dumitriu, călugărul Jean-François Thomas) i-a constituit o arhivă de manuscrise
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
pășuni, folosite de obicei de turmele de ierbivore, sau cu lanuri de legume, dar tot pe dealuri. Aici se găsesc marile lacuri ale țării, ca și cele mai mari orașe elvețiene. Cel mai mare lac este lacul Geneva (denumit în franceză "Lac Léman"), în extremitatea vestică a țării. Lacul se află pe râul Ron. Clima Elveției este în general temperată, dar poate varia mult de la un loc la altul, de la condiții glaciare în zonele înalte de munte, până la un climat plăcut
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
multor mari culturi europene care au influențat puternic limbile și cultura sa. Elveția are patru limbi oficiale: germana (63,7% din totalul populației, cu rezidenții străini; 72,5% din rezidenții cetățeni elvețieni, în 2000) în nordul, estul și centrul țării; franceza (20,4%; 21,0%) în vest; italiana (6,5%; 4,3%) în sud. Retoromana (0,5%; 0,6%), o limbă romanică vorbită local în cantonul trilingv Graubünden din sud-est, este și ea desemnată prin articolul 4 al Constituției Federale ca
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
0%) în vest; italiana (6,5%; 4,3%) în sud. Retoromana (0,5%; 0,6%), o limbă romanică vorbită local în cantonul trilingv Graubünden din sud-est, este și ea desemnată prin articolul 4 al Constituției Federale ca limbă națională, alături de franceză, germană și italiană, și ca limbă oficială atunci când autoritățile comunică cu persoane de limbă retoromană (articolul 70), dar legile federale și alte legi nu sunt în mod obligatoriu redactate și în această limbă. Guvernul federal se obligă să comunice în
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
germana elvețiană. Se vorbesc și unele dialecte de provensală în comunități rurale din zona francofonă, cunoscută ca „Suisse romande”, dialecte denumite Vaudois, Gruérien, Jurassien, Empro, Fribourgeois, Neuchâtelois și, în zona italofonă, Ticinese (dialect al lombardei). Chiar și limbile oficiale (germana, franceza și italiana) împrumută unii termeni care nu au sens în afara Elveției, împrumutați din alte limbi (cum ar fi cuvântul german "Billette" luat din franceză), după termenul cu același sens (ca termenul "azione" utilizat în italiană nu ca „acțiune”, ci ca
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
Empro, Fribourgeois, Neuchâtelois și, în zona italofonă, Ticinese (dialect al lombardei). Chiar și limbile oficiale (germana, franceza și italiana) împrumută unii termeni care nu au sens în afara Elveției, împrumutați din alte limbi (cum ar fi cuvântul german "Billette" luat din franceză), după termenul cu același sens (ca termenul "azione" utilizat în italiană nu ca „acțiune”, ci ca „reducere” după termenul german "Aktion"). Învățarea uneia dintre celelalte limbi naționale în școală este obligatorie pentru toți elvețienii, astfel majoritatea elvețienilor sunt cel puțini
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
devenit, împreună cu jodlerele și cu acordeonul, formează un epitom al muzicii populare elvețiene. Întrucât, de la înființarea ei în 1291, Confederația a fost aproape exclusiv formată din regiuni germanofone, primele forme de literatură sunt în germană. În secolul al XVIII-lea, franceza a devenit limba la modă în Berna și în alte regiuni, în timp ce influența aliaților francofoni și a teritoriilor francofone a crescut față de situația anterioară. Printre clasicii literaturii elvețiene de limbă germană se numără Jeremias Gotthelf (1797-1854) și Gottfried Keller (1819-1890
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
servicii străine de știri. Elveția se mândrește cu cel mai mare număr de titluri de ziare publicate în raport cu populația și dimensiunea sa. Cele mai influente ziare sunt Tages-Anzeiger și Neue Zürcher Zeitung NZZ (în limba germană), și Le Temps (în franceză), dar aproape fiecare oraș are cel puțin un mare ziar local. Diversitatea culturală se manifestă prin gama foarte variată de publicații. Guvernul exercită control mai strict asupra presei audio-vizuale decât asupra celei scrise, în special din cauza finanțării și licențierii. Corporația
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
culturală, în 1958, la „Gazeta literară”, iar editorial, în 1965, cu românul "Moartea în pădure". Opera să, de valoare excepțională, cuprinde: Moartea în pădure (român); Duminică muților (nuvele); Galeria cu vită sălbatică (român), (reeditări în 1979, 1984, 1999, 2011; în franceză, L’exclu, publicat de Editură Nagel; în maghiară, Vadszölölugas, Editura Europa Könyvkiado, Budapesta, 1980; românul a mai fost tradus în limbile engleză, germană și polona); Însoțitorul (român), (reeditări în 1989, 2004); Obligado (român), (reeditare în 1997); Căderea în lume (român
Constantin Țoiu () [Corola-website/Science/297593_a_298922]
-
Scheiwiller, milano, 1986); "Lazni traktat o jagnjetu" (în limba sârbă traducere de Maria Mutici și Miljurko Vukadinovici, editura Oktoih, Podgorica, 1999); "Drehung" (în limba germană, traducere de Christian W. Schenk, editura Dionysos, Kastellaun, 2002); Îl arrive, le froid" (traducere în franceză de Ilie Cnstantin și Mariela Rotaru Constantinescu, în colecția "monde latin", maison de la poesie D’Amay, 2003). Studii monografice: George Popescu, "Marin Mincu. Eseu despre autenticitatea scriiturii", editura Eminescu, 2000, 266p.; Octavian Soviany, "Experiment și angajare ontologica, eseu despre opera
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Minerva), "Genoveva de Brabant", broșura " Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobândi pământ" ș.a. Colaborează la revista Sămănătorul, dar se va simți mai apropiat spiritual de revista care apărea la Iași, "Viața Românească". Tot în 1910 traduce din franceză unul din studiile lui Hippolyte Taine despre geneza operelor de artă. Și-a dat demisia din funcția de președinte al Societății Scriitorilor Români în noiembrie 1911, fiind înlocuit de Emil Gârleanu, dar continuă să rămână funcțiile de membru în comitetul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
românească" și o tipărește la tipolitografia Albina. Aici îi apar primele volume originale, "Culegere de poezii" și "Fabule alese". Adversar declarat al Revoluției de la 1848 în Moldova, cade în uitare și în perioada aceasta își tipărește nuvelele istorice, întîi în franceză, "Nouvelles historiques de la Moldo Roumanie", în 1859 apoi și în traducere românească, în 1867. În anul 1869 la vîrsta de 81 de ani pleacă în călătorie la Lemberg, în Galiția și cumpără manuscrisul "Țiganiadei" lui Ion Budai-Deleanu. După obținerea doctoratului
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
încercări poetice și a fost ales membru extraordinar al Societății literare din Romă. În august 1812, Gheorghe Asachi se întoarce în Moldova . Stăpînind o cultură superioară solidă și multilaterala, cunoscător al mai multor limbi străine - polona, rusă, latină, germană, italiană, franceza și engleză - că nimeni altul în vremea să, optimist, cu dor de muncă și încrezător în puterile sale, călăuzit de o ideologie liberală progresista și de o puternică dragoste de patrie și popor, Gheorghe Asachi speră să joace un rol
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
fiind divizată. Prusia și Austria se războiau pentru Polonia. Austria și-a îndreptat atenția spre părțile habsburgice din Țările de Jos, pe care voia să o cedeze în schimbul Bavariei. Prusia se temea de o consolidare a puterii austriece. Sanculoții (în franceză "sans-culottes") detestau aristocrația și erau devotați egalității, folosind apelativul de "cetățene""tu". Purtau bonete roșii pentru a aminti de eliberarea sclavilor. Oricine era trufaș sau avea o atitudine disprețuitoare era etichetat ca "aristocrat". Erau anticlericali și pentru ei, suveranitatea poporului
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
acesti poeți ignoră de obicei structura logică a sonetului. Poeții englezi folosesc și un alt picior metric, un pentametru iambic care e un echivalent aproximativ al hendecasilabului folosit de obicei pentru sonetele petrarchiene în limbile romanice cum ar fi italiană, franceza, spaniolă sau română. Un alt important reprezentant al sonetului italian este Michelangelo Buonarotti: cu o formă uneori mai puțin reușită, sonetele sale impresionează prin forță trăirilor interioare exprimate. Curand după introducerea sonetului italian poeții englezi au început să dezvolte o
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]