7,253 matches
-
de nivel tactic care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de "Regimentul Războieni No. 15". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Piatra Neamț. Regimentul a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, atât între 14/27 august 1916 - și prima sa demobilizare din 28 mai/10 iunie 1918 cât și în perioada de desfășurare a operațiilor militare pentru
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
aprilie 1919, cum este cel al confiscării de către ostași a încălțămintei civililor din Jibou. Pe data de 20 octombrie 1919 trupele regimentului au părăsit capitala Ungariei, astfel că pe data de 1 Decembrie în același an au ajuns înapoi în garnizoana de pace (Piatra Neamț). 2 dintre drapelele de luptă ale regimentului străjuiesc astăzi Mormântul Eroului Necunoscut de la parterul Monumentului comemorativ de pe Măgura Ocnei. În Zalău a fost îngropat sergentul-erou Ilie Popa, căzut în lupta din gara orașului. Mormântul acestuia a fost
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
și instrui în unități proprii. Părăsind frontul italian spre Viena, sublocotenentul Iuliu Maniu (singurul militar din Comitetul Executiv al Partidului Național Român) a primit din partea fruntașilor politici români transilvăneni misiunea de a organiza trupe regulate din regimentele ardelene relocate din garnizoanele lor de origine pe teritoriul Austriei și în Boemia, precum și de a organiza soldații români întorși de pe front, activând în calitate de "„însărcinat cu afacerile pe lângă guvernul comun de la Viena”" al Consiliului Național Român Central. Aflat aici, pe 30 octombrie 1918 într-
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
de nivel tactic care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de "Regimentul Bacău No. 27". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Bacău. La intrarea în război, Regimentul 27 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Gabriel Niculescu. Regimentul 27 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918
Regimentul 27 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336096_a_337425]
-
în armată lui Sher Singh a reușit să treacă printr-un tunel ce leagă Moscheea Badshahi de Fortul Lahore și să fure provizii de praf de pușcă. După ocupația britanică, moscheea și fortul învecinat au continuat să fie folosite drept garnizoane militare. Cu toate acestea, din cauza creșterii populației musulmane și a ostilității tot mai accentuate împotriva stăpânirii britanice, aceștia din urmă au decis în anul 1852 să creeze "Autoritatea Moscheii Badshahi" cu scopul de a se ocupă de reabilitarea locașului de
Moscheea Badshahi () [Corola-website/Science/336133_a_337462]
-
înconjurată de stânci de până la 70 m înălțime din celelalte părți. Inițial, Cetatea Belogradcik a fost folosită pentru supraveghere și nu strict pentru apărare. Țarul bulgar al Vidinului Ivan Strațimir a extins vechea fortăreață în secolul al XIV-lea, construind garnizoane fortificate în fața stâncilor existente. În timpul domniei lui Strațimir, cetatea Belogradcik a devenit una dintre cele mai importante cetăți din regiune, imediat după cetatea Baba Vida aflată în Vidin. În timpul cuceririi otomane a Bulgariei, cetatea a fost capturat de turci în
Cetatea Belogradcik () [Corola-website/Science/336167_a_337496]
-
Cehoslovace (care a inclus, de asemenea, teritoriul Moraviei). De Forest a primit 100.000 de lire sterline de la guvernul ceh. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost ocupat de către Wehrmacht (germanii l-au folosit pe post de garnizoană militară), iar edificiul a fost extrem de avariat în această perioadă, inclusiv găuri de gloanțe existente în pereții de la cel de-al doilea etaj al așa-numitului palat. După 1945, o expoziție permanentă a fost organizată în clădirile castelului. Deși nu
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
unităților și subunităților existente la pace aparținând de Brigada 9 Infanterie din armata permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 7 Infanterie și Regimentul 32 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 5 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Ploiești. La intrarea în război, Brigada 9 Infanterie a fost comandată de colonelul Dumitru Popovici. Brigada 9 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918
Brigada 9 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336321_a_337650]
-
unităților și subunităților existente la pace aparținând de Brigada 14 Infanterie din armata permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 14 Infanterie și Regimentul 16 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 7 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Fălticeni. La intrarea în război, Brigada 14 Infanterie a fost comandată de colonelul Octav Boian. Brigada 14 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918
Brigada 14 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336322_a_337651]
-
unităților și subunităților existente la pace aparținând de Brigada 4 Infanterie din armata permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 3 Infanterie și Regimentul 19 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 2 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Slatina. La intrarea în război, Brigada 4 Infanterie a fost comandată de colonelul Ilie Antonescu. Brigada 4 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918
Brigada 4 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336320_a_337649]
-
unităților și subunităților existente la pace aparținând de Brigada 20 Infanterie din armata permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 33 Infanterie și Regimentul 38 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 10 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Tulcea. La intrarea în război, Brigada 20 Infanterie a fost comandată de colonelul Petre Popovăț. Brigada 20 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918
Brigada 20 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336323_a_337652]
-
regiunea franceză Lorena, în vreme ce Armata I a generalului Courtney Hodges a primit ordinul să spargă frontul german în apropiere de Aachen. Hodges a sperat la început că va putea să atace ocolind orașul, unde considera că se află doar o garnizoană mică, care avea să se predea de îndată ce Aachenul era încercuit. Aachen, un oraș cu arhitectură medievală pitorească, avea o valoare militară redusă, de timp ce în apropiere nu se afla nicio fabrică militară. Cu o populație de aproximativ 165.000
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
231 40 de morți și 35 de prizonieri. Divizia I de infanterie a reușit să cucerească toate zonele înalte din jurul orașului, în ciuda apărării și contraatacurilor germane. Pe 10 octombrie, generalul Huebner a cerut germanilor din Aachen să capituleze, amenințând distrugerea garnizoanei prin bombardamente intense. După ce comandantul german a refuzat cu hotărâre să capituleze, artileria americană a declanșat pe 11 octombrie un bombardament, lansând aproximativ 5.000 de proiectile, sau aproximativ 153 t de explozivi, asupra orașului. La rândul lor, bombardierele aliate
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
noaptea de 10-11 octombrie pentru fortificare caselor orașului Bardenberg. Infanteriștii americani nu au reușit să cucerească orașul, fiind nevoiți să se retragă din fața unei apărări foarte hotărâte. În aceste condiții, artileria americană a preluat sarcina distrugerii punctelor întărite și a garnizoanei germane. Pe 12 octombrie, germanii au lansat o contraofensivă de proporții împotriva pozițiilor Diviziei a 30-a americană. Atacul german a fost stopat tirurile artileriei grele și de măsurile antitanc eficiente.. În satul Birk, echipajul unui tanc american Sherman a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
care avea la dispoziție doar două dintre cele trei batalioane ale sale. Infanteriștii celor două batalioane, înarmați doar cu mitraliere și aruncătoare de flăcări, și sprijiniți de doar câteva tancuri și un singur obuzier de 155mm, au trebuit să atace garnizoane orașului formată din aproximativ 5.000 de soldați germani (printre care se aflau și membri ai serviciilor auxiliare din flota maritimă, aviație și poliție). Cei mai mulți soldați germani erau lipsiți de experiență de luptă, erau slab instruiți și erau sprijiniți de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
a fost înrolat la începerea războiului și a ocupat prin examen la 19 septembrie 1916 postul de administrator (girant) de plasă în comuna Mălini din județul Suceava, având îndatorirea de a asigura aprovizionarea cu alimente și furaje a trupelor din garnizoana Fălticeni. Scriitorul era pasionat de jocul de cărți, aspect ce reiese pregnant în romanul "Întunecare". Potrivit unor zvonuri, în mai 1918, pe când era girant de plasă la Mălini, a pierdut o mare sumă de bani în urma unei partide de cărți
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Ivanovich Klimpus. După un scurt timp, miliția a devenit armata de facto oficială a regiunii autonome. La 6 ianuarie 1939 o unitate militară cehoslovacă sub conducerea generalului Lev Prchala a pornit un atac împotriva orașului Munkács. Asediul era respins de către garnizoana militară orășenească și voluntari maghiari localnici (dintre apărători șapte persoane au fost ucis). Referindu-se la atacul de la Munkács, ambasadorul maghiar din Berlin, Döme Sztójay, a cerut suportul conducerii Germaniei pentru invazia maghiară a Transcarpatiei, explicate prin motive strategice (apărarea
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
Sztójay, a cerut suportul conducerii Germaniei pentru invazia maghiară a Transcarpatiei, explicate prin motive strategice (apărarea mai ușoară a orașelor Ungvár și Munkács). Ambasadorul german din Budapesta, a înmânat la 11 martie răspunsul favorabil al guvernului german. La 14 martie, garnizoanele maghiare la Ungvár și Munkács au pornit o ofensivă pentru ocuparea unor localități strategice, aflate în împrejurimea celor două orașe. În urma atacului, șapte sate au fost ocupate, care mai târziu au devenit capete de pod pentru armata maghiară în ofensiva
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
evacueze forțele din Sudanul agitat de Revolta mahdistă, în schimbul retragerii egiptenilor din Bogos (regiunea Keren) și Massawa, recunoscute ca aparținând Etiopiei, de asemenea retrocedarea de către englezi a localităților Kassala, Amedeb, Sanhib. Ras Alula urma să ajute Egiptului să-și evacueze garnizoanele din Amedeb, Algeden, Keren, Ghirra și Gallabat, care fuseseră încercuite de mahdiști. În scopul aplicării acordului Alula a început pregătirile pentru campania militară, în ciuda împotrivirii unor șefi locali care nu-i acceptau autoritatea. El a înaintat spre orașul Keren, în
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
Tigray, lipsit de patronul său și de baza puterii sale care fusese cotropită de italieni. Italienii și aliații lor locali au reocupat Keren, unde vechiul dușman al lui Ras Afula, Balambras Kafel, a înălțat în iulie 1889 steagul Italiei. O garnizoană italiană a fost postată acolo dupa un an, iar la 3 august 1890 italienii au intrat în Asmara. Așa numitul Acord de la Wuchale din 2 mai1889 a stabilit frontierele coloniei Eritreea înființate de italieni de-a lungul Coastei Mării Roșii
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
SS se numărau elevii școlii de subofițeri „SS Unteroffizierschule Arnheim” și Batalionul de instrucție al 16-lea SS de sub comanda „Sturmbannführerului” SS Sepp Krafft. Acesta din urmă și unitatea sa au jucat un rol crucial în primele faze ale bătăliei. Garnizoana orașului era sub comanda generalului Friedrich Kussin. În plus, II. SS-Panzerkorps comandate de „Obergruppenführer” Wilhelm Bittrich (format din resturile Diviziei a 9-a Panzer „Hohenstaufen” și Diviziei a 10-a Panzer „Frundsberg’”) a fost transferate în zona de nord a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Între timp, batalionul de recunoaștere al Diviziei a 10-a SS aflat sub comanda „Hauptsturmführer” Viktor Gräbner s-a deplasat la Nijmegen și a traversat podul de la Arnhem seara târziu. La început, nicio unitate nu primise sarcina apărării podului. Comandantul garnizoanei Arnhem, generalul maior Friedrich Kussin fusese ucis în timp ce se îndrepta spre cartierul său general de parașutiștii din Batalionul al 3-lea. Moartea generalului lăsase un vid la vârful comenzii. Batalionul SS a primit ordinul să apere podul de-abia seara
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Tripoli la timp pentru a asista la căderea orașului pe 11 septembrie 1821 și pentru a-l întâlni pe generalul Theodoros Kolokotronis. Copiii lor Eleni Boubouli și Panos Kolokotronis s-au căsătorit mai târziu. În perioada care a urmat înfrângerii garnizoanei otomane, Bouboulina a salvat o mare parte din femeile aflate în serviciul sultanului. Când facțiunile rivale au declanșat un război civil în 1824, guvernul grec a arestat-o pe Bouboulina din cauza legăturii ei de familie cu generalul Kolokotronis, ce fusese
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
căzut în mâinile germanilor, exact la un an după cucerirea Bruxelles-ului, de asemenea, pentru prima dată de la căderea lui Napoleon, Rusia a pierdut controlul capitalei poloneze. În timp ce continuă înaintarea germanilor la est de Varșovia, rușii s-au bazat pe garnizoana cetății Novogeorgievsk. Noi atacuri a trei armate germane (a VIII-a, a X-a și a XII-a) din Prusia Orientala spre sud a provocat prăbușirea sectorului nordic, forțându-i pe ruși să se retragă pe noi poziții care formau
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
unități de instruire. La Hillegersberg era plasat un batalion modern de artilerie dotat cu 12 tunuri de 105 mm. Tunurile de aici aveau o rază de acțiune de peste 16 km, suficient de mare pentru acoperirea oricărei regiuni din jurul Rotterdamului. Comandantul garnizoanei era un inginer militar, colonelul Pieter Wilhelmus Scharroo. Garnizoana olandeză avea aproximativ 7.000 de soldați, dintre care doar 1.000 făceau parte din unități combatante. Pe malurile râului Nieuwe Maas erau plasate șapte plutoane de artilerie antiaeriană. Dotarea lor
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]