11,589 matches
-
prof. psihopedagog Ana Irina Imbir Școala pentru Hipoacuzici, București Motto: „(...) în problema educației constă marele secret al perfecțiunii umane” (Immanuel Kant, „Tratatul de pedagogie”) În concepția marelui filozof german Immanuel Kant, educația este una dintre cele mai mărețe invenții ale geniului uman, ascunzând în sine marele secret al perfecțiunii umane. Omul este- în concepția lui- singura ființă care poate fi educată. „Copilul este, prin excelență, un animal educandum, o ființă care cheamă educația” (Lageveld), care posedă capacitatea de a fi receptivă
Integrarea socio- cultural? a elevilor hipoacuzici prin activit??i educative ?colare ?i extra?colare by Ana Irina Imbir [Corola-publishinghouse/Science/83941_a_85266]
-
pildă Gassendi îi atrage atenția asupra modului în care a încercat să-și demonstreze ideile metafizice, apelînd la tot felul de cauze ale erorii și surse ale înșelăciunii la care omul este supus: de la simțuri și vise la Dumnezeu și geniul rău. Adept al unei expuneri cât mai simple, Gassendi se întreabă dacă n-ar fi fost mai demn de sinceritatea filosofului și de aspirația către adevăr să vorbească deschis și într-un limbaj simplu despre lucruri așa cum sunt ele, în loc să
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a lui a rezultat în final o lume golită de sens și plină de suferință, suferință de care Decsrtes s-a ferit toată viața. ) Omul a pierdut Paradisul pentru că s-a lăsat păcălit, înșelat de o creatură vicleană, de un geniu rău și Descartes știa povestea căderii omului. Tocmai de aceea , cu câtă grijă și determinare, cu cât uriaș efort de voință, își propune Descartes să înlăture orice ar putea să-l înșele și cu câtă consecvență se ține el departe
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Cel ce meditează astfel exclude însă rapid și abil posibilitatea ca voința lui Dumnezeu să-i impună să se înșele permanent, căci despre acest Dumnezeu” se spune că este bun în cel mai înalt grad”.) Înainte de a analiza și ipoteza “geniului rău” și modul în care Descartes o instrumentează, este necesară o paranteză care vizează sensul termenului fallor. Ambiguitatea lui se relevă cel mai bine în textul inițial al Meditațiilor, cel latin, în care este folosit cu dublu sens: “eu mă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fie durabil și sigur în științe”.) Pentru a-și împlini însă dorința, Descartes mai are de emis și de analizat două ipoteze la finele cărora metoda îndoielii își va dovedi infailibilitatea și rodnicia. Ipoteza visului și nebuniei și cea a Geniului rău. La cea de-a două ajunge în finalul Meditației I-a, unde, pentru a-și duce la capăt îndoiala, va pune sub semnul falsității întregul univers, declanșînd astfel în sufletul cititorului autentic o stare de balans deasupra abisului. ) Geniul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Geniului rău. La cea de-a două ajunge în finalul Meditației I-a, unde, pentru a-și duce la capăt îndoiala, va pune sub semnul falsității întregul univers, declanșînd astfel în sufletul cititorului autentic o stare de balans deasupra abisului. ) Geniul Rău este expresia autoînșelării de care Descartes are nevoie pentru a-și face rațiunea imparțială, așezînd-o astfel ”pe drumul drept care o poate conduce la cunoașterea adevărului”.) El poate semnifica totodată faptul că marele obstacol în calea adevărului este obișnuința gîndirii
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ales formularea pe care o întâlnim în Meditații, a generat discuții numeroase. Interpretările cele mai consistente și ilustrative pentru implicațiile metafizice, teologice și deopotrivă antropologice, aparțin lui F.Alquie și H.Gouhier. Într-un corect spirit cartesian, Gouhier apreciază că Geniul Rău este un artificiu, singurul ce permite o îndoială exhaustivă, un produs metodologic rezultat dintr-un exercițiu extrem al voinței, care dispare odată cu încetarea experienței imaginative ce l-a creat. Gouhier exclude totodată disjuncția dintre Dumnezeu înșelător și Geniul Rău
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
că Geniul Rău este un artificiu, singurul ce permite o îndoială exhaustivă, un produs metodologic rezultat dintr-un exercițiu extrem al voinței, care dispare odată cu încetarea experienței imaginative ce l-a creat. Gouhier exclude totodată disjuncția dintre Dumnezeu înșelător și Geniul Rău indicînd astfel că dincolo de complementaritatea lor, cele două concepte sunt distincte. Primul este impus de o mișcare scrupuloasă a intelectului, a inteligenței, trimite la un transcendent cu o existență posibilă, necunoscută și concepută astfel ca urmare a unei cunoașteri
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
dincolo de complementaritatea lor, cele două concepte sunt distincte. Primul este impus de o mișcare scrupuloasă a intelectului, a inteligenței, trimite la un transcendent cu o existență posibilă, necunoscută și concepută astfel ca urmare a unei cunoașteri confuze a adevăratului Dumnezeu. Geniul Rău nu are și nu poate avea corespondent în realitatea obiectivă, căci este o creație artificială, subiectivă, transparentă pentru autorul ei. ) Complementaritatea celor două ipoteze, faptul că ele relaționează, stă în aceea că ambele, fiecare în felul ei, servesc îndoiala
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ipoteze, faptul că ele relaționează, stă în aceea că ambele, fiecare în felul ei, servesc îndoiala metodică. Comentariul lui Gouhier este completat de cel al lui F.Alquie care nuanțează diferența în relație a celor două ipoteze. Și pentru Alquie, Geniul Rău este doar un mijloc de îndoială și nicidecum un motiv, o cauză a acesteia; el este totodată punctul culminant al efortului de voință pe care exercițiile spirituale cartesiene l-au solicitat pentru aflarea unui prim adevăr cert. Însă dacă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
operate între cele două concepte, Principiile I, paragraful 6, dezvăluie interferența lor și inconsecvența cu care Descartes ne-a obișnuit; căci supoziția că Dumnezeu poate avea “plăcere să înșele” se îndepărtează de ideea Dumnezeului bun, apropiindu-se de ideea acelui “geniu rău, pe cât de puternic pe atât de viclean și înșelător”) Am lăsat la sfârșit ipoteza visului generalizat și a nebuniei căci ea mustește de implicații antropologice și înrădăcinări deopotrivă în filosofia antică și în gîndirea medievală. Posibilitatea visului generalizat este
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
atunci cînd scrie: ) Dar visul și nebunia sunt folosite și de Sfîntul Augustin pentru a ilustra eroarea pe care o strecoară în minte informațiile venite pe calea simțurilor. ) Felul în care Descartes prezintă argumentele visului și nebuniei, ține, ca și Geniul Rău, tot de rațiuni metodice, căci cu ajutorul lor se epuizează complet ipoteza că simțurile ne înșeală câteodată, întemeindu se prin aceasta justețea concluziei: .) În 1963 J.Derrida ) susține o conferință din care interesează remarcile făcute în urma recitirii Meditațiilor: tema somnului
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
tristețe în sine. Doar ele fac posibilă străpungerea imediatului și intrarea în transcendență. La aceste stări se ajunge raționînd dar, odată atinse, raționarea încetează și ele se transformă în trăire afectivă, una ce stăpînește întreaga ființa a omului. Conceptele de Geniu Rău, Dumnezeu înșelător, visul generalizat, luate în sine, fac din Descartes precursorul evului contemporan. Am greși însă dacă nesocotim funcția reală pe care autorul Meditațiilor le-a dat-o, aceea de mijloace prin care îndoiala se hiperbolizează, dar nu pentru
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cărui obiect este totul, iar obiectivul, certitudinea. Elementele supuse îndoielii sunt cât se poate de concrete: lumea fizică, propriul corp, informațiile senzoriale și chiar validitatea raționamentelor matematice; mai mult încă, îndoiala metodică, în fond, nici nu este îndoială. Astfel, deși Geniul Rău și Dumnezeu înșelător nu au corespondență în concret, indicînd prin aceasta nivelul transcendent, ele se opresc pe marginea prăpăstiei dincolo de care rațiunea devine inutilă și este anihilată, iar în om se activează latura profundă a afectivității de multe ori
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fi o marcă sigură a adevărului, ceea ce este împotriva tezei pe care Suarez vrea să o demonstreze. Discuțiile suareziene ne îndreaptă spre două figuri care sunt familiare în textele lui Descartes: un Dumnezeu înșelător și un angelus malus, diavolul sau geniul rău. Ar fi poate util să apropiem textele lui Descartes și Suarez pentru a verifica învecinarea lor teoretică: F. Suarez, Disputationes metaphisicae, Disputatio IX, De falsitate, sectio II, VII. R. Descartes, Meditatio I, AT, VII,p.21-23. Obiecția ridicată de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
I-a. În general problema ridicată de Suarez asupra posibilității de a alege asentimentul irezistibil ca marcă a adevărului amintește problematica Meditațiilor. Dar sunt de asemenea probleme de detaliu care se cer subliniate: 1) Majoritatea interpreților admit că Dumnezeu și geniul rău cartesian își exercită puterea în două domenii diferite: demonul ar avea putere asupra existenței, în timp ce Dumnezeu ar avea putere asupra minții, mens, și deci și asupra propozițiilor care nu au nici o legătură cu lucrurile exterioare. Textul lui Suarez introduce
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
nici o legătură cu lucrurile exterioare. Textul lui Suarez introduce o glisare ce ilustrează mai bine textul cartesian. Nu este vorba atât despre domenii diferite ale înșelăciunii cât despre o diferență de calitate a înșelăciunii: noi putem întotdeauna să rezistăm înșelătoriei geniului rău, dar nu este posibil să evităm înșelătoria lui Dumnezeu, pentru că ea se exercită prin încrederea în asentimentul irezistibil din spirit. ” Totuși omul poate întotdeauna să o respingă sau cel puțin să nu o aprobe, dacă vrea.”. “Semper tamen potest
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
prin încrederea în asentimentul irezistibil din spirit. ” Totuși omul poate întotdeauna să o respingă sau cel puțin să nu o aprobe, dacă vrea.”. “Semper tamen potest homo illi dissentire, aut saltem non assentire, si velit” spune Suarez. Și față de înșelătoria geniului rău, Descartes declară că depinde de fiecare să nu-i dea asentimentul: „Voi rămîne cu obstinație atașat acestei concepții; și dacă prin această metodă, nu va fi în puterea mea să mă înalț la cunoașterea nici unui adevăr, cel puțin va
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
percipere arbitror»(și nu pentru că sunt percepute clar «quas clare percipio»). Distanța posibilă între evidență și adevăr este exprimată de către Descartes ca și de Suarez ca o distanță posibilă între aparența evidenței și evidență. Dincolo de prezentarea Dumnezeului înșelător și a geniului rău, natura îndoielii așa cum este descrisă de către Descartes arată că ea se îndreaptă către distanța posibilă dintre aparența irezistibilă a evidenței impuse de spirit și evidența veritabilă. Îndoiala cartesiană este aceeași îndoială ca cea pe care Suarez a introdus-o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de asemenea de ce conștiința rezistă la acest gen de îndoială: ea își asumă înșelătoria în sine însăși, înlăuntrul ei, și din această cauză ea iese victorioasă. De altfel nu este o întâmplare că Meditația a-II-a, în care se deschide amenințarea geniului rău, subliniază că înșelătoria este opera celui care a creat înțelegerea umană - anume Dumnezeu - chiar în pasajul care propune identificarea gîndirii cu aparența: „Chiar dacă aș dormi întotdeauna și chiar dacă cel care mi-a dat ființa s-ar servi de toate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ea lumina fără asigurarea credinței? În opera lui Descartes, rațiunea nu are niciodată nevoie de controlul credinței. Și una și cealaltă nu fac decât să se confirme și ele nu se reunesc decât după descoperirea adevărului. Prin demonstrarea lui Dumnezeu, geniul omului este uimit să vadă că ceea ce el descoperă cu propriile lui instrumente corespunde adevărurilor credinței. Această fericită întâlnire este evocată în ultimul paragraf al Meditației a III a: . ) Acest frumos pasaj, care conține tot ceea ce în gîndirea lui Descartes
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
din perioada Renașterii. Fiu al unui administrator guvernamental, a crescut la Florența care era centrul mișcarii renascentiste. S‑a îndeletnicit cu tainele de artist la vârsta de 13 ani, iar mai apoi a fost recunoscut în întreaga lume drept un geniu artistic cu realizări excepționale în pictură, sculptură și arhitectură. S‑a format în atelierul lui Ghirlandaio. A fost unul dintre artiștii care a întruchipat idealul Renașterii italiene. Sprijinit de familia Medici, în special de Lorenzo Magnificul, a realizat lucrări de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
anatomia, sugerând mișcarea, energia și forța. Ca arhitect, a creat proiectele pentru fațada bisericii San Lorenzo din Florența și pentru Piața Capitoliului din Roma, macheta cupolei Bazilicii Sfântul Petru din Roma și a construit Biblioteca Laurențiană din Florența. Michelangelo prin geniul său a reușit să exprime într‑un mod strălucitor mesajul biblic, folosindu‑se de artă. Astfel, cu certitudine putem spune că Dumnezeu a creat lumea, iar din aceeași certitudine pe bună dreptate putem afirma la fel de bine că oamenii „și‑au
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
unde se afla mormântul sfântului Petru, lucrarea fiind încredințată lui Donato Bramante (1444‑1514), unul dintre susținătorii noului stil. O lucrarea vastă, somptuoasă, care pare că depășește limitele spiritului uman. În acest timp, la Florența, au apărut cele mai mari genii din această generație. 23 Cf. p. hohenstatt, Leonardo da Vinci, Ed. Köneman, Milano 2000, 6. 24 Antablament - element de arhitectură care susține acoperișul unei construcții. 2.1. Filippo Brunelleschi (1377‑1446) Dacă vorbim despre o schimbare cât privește arhitectura unei
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
schimbare cât privește arhitectura unei perioade noi, se poate spune că Brunelleschi a reușit din plin: el a combinat coloane, arcuri și pilaștri, obținând un efect de delicatețe și frumusețe diferit de tot ceea ce se făcuse până în acel moment. Acest geniu, Brunelleschi, nu a fost numai inițiatorul acestei arhitecturi renascentiste, dar tot el este la originea unei alte descoperiri care avea să in‑ fluențeze arta din secolele următoare, și anume perspectiva. El este cel care a dat soluția matematică a problemei
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]