9,375 matches
-
titlu, poate ierarhic mai rădicat, de Rege, dar, îndrăznesc a zice, nu mai mult glorios. Să ne fie permis dar azi a lua un rămas-bun de la vechiul titlu de Domn al țării românești, care, în istorie, să luminează de razele gloriei Ștefanilor și Mihailor. Cu ochii îndreptați spre viitor să aducem acest drept omagiu trecutului războinic și glorios al strămoșilor noștri. D-lor, puține mai am de adăogat în această zi, căci n-aș voi să turbur prin nici un cuvânt înțelegerea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ea nu este recentă în istoria noastră. Este un adevăr care se poate spune fără spirit de critică, dar fără servilism. Dar se știe că pentru soldat anii de campanie contează îndoit; sper că și la dinastia română anii de glorie vor număra pentru secoli. (Aplauze.) Mai am încă ceva de zis: fie că această zi să se petreacă fără ca să reamintim diviziunile între noi, cari sunt și vor rămânea; căci este în natura societăților libere de a discuta și de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ori de câte ori o faptă mare și națională se împlinește inima oricărui român trebuie să tresalte de bucurie. Astăzi, după atâtea secole de lupte și suferințe, ne este dat nouă să vedem coroana vitejilor noștri Domni înconjurată de o nouă aureolă de glorie și de mărire. Să salutăm în acest fact aurora unei ere de propășire pentru România și să fim mândri și fericiți că putem participa la acest act măreț care răspunde la dorința întregii națiuni. (Aplauze.) Dacă ne-ar fi dat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în Orientul Europei. (Aplauze prelungite. Bravo! Bravo!) Să ne unim dar cu toții în votul nostru, ca să fie știut de toți că în România nu există decât un glas și nu bate decât o inimă ori de câte ori este vorba de mărirea și gloria țării. (Aplauze prelungite și repețite.) d. președinte al consiliului, ioan c. brătianu: D-lor senatori, iau cuvântul ca să îndeplinesc o datorie, declarând fericirea mea că aud vorbind astfel pe d. Iorgu Cantacuzino, fiul lui Grigore Cantacuzino, care a lucrat împreuna
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dragostea și cu încrederea Națiunii; aceste sentimente zilele bune le-au înveselit, zilele grele le-au întărit între noi. Mândru, dar, am fost ca Domn, scump mi-a fost acest nume pe care s-a revărsat în trecut raze de glorie și de mărire; pentru viitor însă România a crezut că este necesar și conform cu întinderea, cu însemnătatea și cu puterea dobândită și manifestată prin acte neîndoielnice și cari au înălțat numele ei, de a se proclama în Regat. Nu dar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Nicolae Bârlădeanu și profesorul Mihai Ciobanu (De la Spitalul lui Drăghici la Spitalul de Urgență Vaslui, carte prezentată de profesorul Teodor Pracsiu) făceam apologia unor personalități de excepție care, în ciuda unor destine incomparabil mai promițătoare, au rămas pe aceste meleaguri făcând glorie acestor locuri. Ce i-a atras pe acești oameni să rămână sau să revină aici? Ce impuls tainic i-a împins spre acest gest care oferea, oricum, mai puține șanse pentru consacrare, nume și faimă decât, să zicem, măcar metropolele
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
nume și faimă decât, să zicem, măcar metropolele provinciale. Deși spațiul la care se referea monografia amintită este tangent cu spațiul cultural, deși nu rareori interferențele sunt vizibile, extrapolând această atracție, aparent neverosimilă către personalitățile care au făcut și fac gloria acestor locuri, trebuie să fim de acord cu marele George Topârceanu care, impresionat de acest aspect, între cele două războaie mondiale, poposind la Vaslui: „Oricât noroi va fi fost pe ulițele târgului Vaslui la sfârșitul secolului al XIX lea și
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
promovat examenele naționale susținute la disciplina istorie, cu note bune și foarte, foarte bune. Mediile obținute de elevii noștri în timp au fost peste cele înregistrate la nivel județean și național, mult peste, cu procente sensibil mai mari. Anul de glorie al bacalaureatului la istorie a fost 2010, când media generală a acestei discipline a fost 9,07 (22 de elevi au obținut nota 10). Curioșii nu au decât să caute rezultatele oficiale ale acestor examene făcute publice ca să vadă că
CATEDRA DE ISTORIE. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Elena – Valerica Panaite () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1840]
-
dacă paza unei asemenea legații, va putea fi asigurată și aceasta numai voi, de la Interne, mi-o puteți spune. Am plecat impresionat de noutatea politicii la care se angajase Titulescu. Într-adevăr, la Geneva, la Liga Națiunilor, Titulescu în plină glorie legase prietenie cu omologul său sovietic, Max Litvinov, și tratase apropierea de Uniunea Sovietică. În acest timp, cît trata la Geneva, Titulescu ținea să fie la curent cu tot ce se întîmplă în politica internă din țară, ca să poată s-
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
această declarație. Cum aș fi putut să fac altfel? Singura mea mîndrie este de a fi român. Nu voi renunța la ea niciodată, orice mi s-ar întîmpla. În timpul acesta, un eveniment trist s-a întîmplat în Argentina. În plină glorie, Eva Peron, atinsă de un cancer fulgerător, moare. Mare consternare în toată Argentina. După ce corpul ei a fost îmbălsămat de mari specialiști, aduși anume, el a fost expus în aula casei sindicatelor din Buenos Aires. Mulțimile venite din toate colțurile țării
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
straniu!) sînt totuși un prost. Ador drumurile. Ce bine semăn cu țiganii, din acest punct de vedere! Eu nu am cîștigat niciodată nimic, nu m-a interesat cîștigul, nu doresc să fiu "cineva", POEZIA nu mi se pare deloc o glorie, cred că nu mai doresc decît să fiu lăsat în pace, să nu mă cert cu tot felul de impostori, cu haimanalele pline de jeg. Sîngele îmi umblă repede (curios, am și sînge, deși-s subțire ca iarba!), vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
care știu ce sînt, de unde vin, unde se duc. Acuta conștiență a ireversibilității respirației îi face să fie o generație unitară (adică solidari în plan spiritual; de aici și siguranța că ei vor "naște" o literatură mare), "bună", aș spune, gloria părîndu-li-se un basm vechi și de neînțeles, poezia fiindu-le nu religie (poți fi religios și să nu participi), ci singurul mod prin care-și justifică exemplar lupta și trecerea. Reacțiile criticii vor fi diverse, mulți vor încerca să anihileze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
generală de cauzalitate este un adevăr necesar" * * * eu cu capul pe masă între borcanele pline cu fierea-pămîntului ghințură crini gentiana kochiana furtunile au înlocuit sîngele (altă memorie va continua tot ce scriu) creierectomia tratatului de estetică logomahia șobolanilor în jurul cuvîntului glorie eu cu capul pe masă. punct. ham! ham! buldogul vecinei ham! ham! buldogul domnului critic și alții ne-au acuzat de prezumție și alții au spus că d-zeu e implicat în examenele mele pierdute o, quelle erreur! quelle horreur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
general, cu gânduri și sentimente binevoitoare de societatea românească. Raul Bossy, secretar de Legație în Ministerul Afacerilor Externe al României, scria: „Numele lui, care simbolizează întregirea neamului și era deosebit de drag românilor, dădea parcă micului vlăstar domnesc un nimb de glorie și de fericire”. Joi, 27 octombrie. Regina Maria notează în însemnările ei zilnice: „Toate bune cu Sitta și cu micuțul ei (...). Eu sunt încă îngrijorată, pentru că mă tem că doamna Venert (dr. Manicatide-Venert - n.n.) nu e o dădacă foarte pricepută
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
lene și neacțiune, și se păstrează prin muncă și prin exerciții. Pentru suflet e la fel, inactivitatea e un rău". Munca deci, este o necesitate fiziologică. Franklin, din muncitor (legător de cărți), a ajuns prin muncă și cinste filozof, o glorie a omenirii. Dintre oamenii simpli merită amintit pe Farr Thomas, un modest și cumpătat muncitor englez, care a trăit 152 de ani și pe Henri Jenkins, un pescar sărac din York care a trăit 166 de ani. Îmbinând ca toți
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cei mai aprigi dușmani de-ai noștri. Sângele lor are aceeași culoare ca al vostru, domnilor! Da! Le tăgăduiți orice drept, Îi disprețuiți! Dar nu uitați că, dacă n-ar fi ei, n-ați avea arme care să vă aducă gloria, n-ați avea armuri care să vă apere și n-ați avea straie de mătase. Ei Împletesc platoșe și țes stofă fină, ei aduc din țări Îndepărtate pietre prețioase și armăsari mândri, piei și sare! Ce-ar fi viața noastră
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la Reims, unde te aștepta o situație strălucită, un scaun de episcop și poate chiar mai mult? Monahul ridică din umeri: — La ce bun? Luptele pentru putere și intrigile m-au scârbit totdeauna. La ce servesc numele și bogăția și gloria, dacă ți piezi sufletul? Aici sunt mai aproape de Dumnezeu. și de Bodo, pe care, Într-un fel, Îl consider copilul meu. Nu-mi pot Închipui ceva mai bun decât să-mi aștept În sihăstrie sfârșitul zilelor. Ca pustnic al cărui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
chiar pardon! Dumnezeu. Acolo sunt niște opinii personale și nu litere de Evanghelie. De ce, dar, atâta tevatură, atâta ură, încrâncenare, caz, necaz și haz în jurul vreunui volum intitulat, supradimensionat, istoria literaturii române? Toate "istoriile", chiar și cele care au cunoscut... gloriile (ca s-o dau ușor în rimă), sunt amendabile la destule componente, printre care competența autorului, obiectivitatea sa. Astfel că o atare istorie trebuie citită ca o carte de exegeză și nicidecum ca o concluzie (axiologică!) la... geneză. În ce privește propria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dacă seamănă cu alții e un dezastru. O ratare. Nu de talent sau veleități este vorba, de talente lumea e plină. Talentele sunt fragile și nesigure. Totul e să devii o natură. Atunci nu mai poți confunda jocurile înșelătoare ale gloriei cu bucuria ființială de a te simți unic. A. B. Ați avut modele/oameni ce v-au inspirat? Ce personalități marcante ați cunoscut? Ce ne spuneți despre prietenia literară? Mai întîi pe mama Casandra și pe bunica Ana (care știa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
halbe și sticle de votcă. Nu sunt un sfânt, nici măcar un ins cu vocație monahală, dar sincer mă îngrozesc să constat că nenumărați confrați pot fi găsiți cu regularitate la restaurant sau la cafenea. E adevărat, la restaurant se consolidează gloriile, acolo se fac alianțe și coterii. În ținuturile noastre, spiritul de gașcă e covârșitor. Mulți cred că de la Capșa se ajunge mai ușor în Academie decât de la bibliotecă. Sunt prietenos din fire și nu resping viața literară, ci doar unele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dreptatea lui Dumnezeu", "Dumnezeu este lumină", "Îngerul cel înalt", "Secretele lui Dumnezeu", "Prietenul lui Dumnezeu", "Cel care vindecă", "Cel care e asemenea lui Dumnezeu", "Cel care veghează asupra copiilor de pe Pământ și din Ceruri", "Frumusețea lui Dumnezeu", "Mila lui Dumnezeu", "Gloria lui Dumnezeu", "Leoaica lui Dumnezeu", "Trimisul lui Dumnezeu", "Cel care îl vede pe Dumnezeu", "Cel pe care îl ajută Dumnezeu"... Mă întreb adesea oare de ce poezia mea este ea însăși o mistică atât de zbuciumată...Dedicată naturii arhanghelilor. De ce mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
reuși o confirmare a premiului OPERA OMNIA pe care tocmai mi l-a decernat USR, filiala Arad. (Acum, înțelegi că a fost o glumă, vizavi de Nobel.) Nimic nu e nefiresc în faptul că scriitorul îți dorește notorietate, certificare publică, glorie (de ce nu?). Aș dori să precizez, totuși, că financiar vorbind, premiile literare acordate de USR , sunt foarte mici. Cred că este aproape imposibil să faci o literatură mare cu costuri mici. Nu doresc să fac imprudența de a vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
literare de poezie, proză sau critică literară și eseu. Ei bine, în deambulările astea am cunoscut, pe cât se putea, o seama de jurii (mai mult sau mai puțin, de fiecare dată, eteroclite), dar și o mulțime de tineri aspiranți la gloria literară (unii dintre ei, astăzi, scriitori importanți). Fără să-mi propun deliberat, am putut să înțeleg ceea ce era specific fiecărei manifestări de acest gen, cu plusuri și minusuri, să înregistrez și să judec nivelul și spectrul destul de complex o chestiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
valoare? Un exemplar... A.B.La ce lucrați în prezent? Săptămâna trecută am dat bun de tipar pentru a doua versiune românească a romanului "Ana Karenina" a lui Tolstoi, am sub tipar un roman de Vladimir Nabokov, care se numește "Glorie" și am trimis deja prin poșta electronică ultimele nuvele ale unui alt mare romancier, Andrei Platonov, cuprinse într-o carte care se numește "Moscova cea fericită și alte nuvele". Pe de altă parte, sunt bursier al Fondului Literar și mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
te gândești la faptul că opera, odată tipărită și deținându-i copyright-ul, în timp îți poate aduce ceva beneficii. Îți dau un singur exemplu: Cioran. Cioran, în Franța, a fost tipărit permanent de Gallimard, în tiraje foarte mici; dincolo de gloria lui universală, nu se știe ce mari beneficii aducea Gallimard-ului. În schimb, acum se vede foarte bine, Cioran a devenit un autor universal, a început să fie tradus în toate limbile din lume, în toate marile culturi, în ediții complete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]