10,090 matches
-
-i de joacă, mai ales când îți joacă un renghi ca acesta, de exemplu. Musca mea e temerară, parcurse curajoasă cei vreo douăzeci de centimetri și așa, cu stiloul în mișcare, se așeză pe pana mea măiastră. Ăsta curaj, nu glumă! Mă opresc din scris, o privesc, cu aceeași îndrăzneală cu care mă privea și ea și o întreb amical: - Dorești să-mi spui ceva? - Da, mi-a răspuns, dând din cap. - Ce? Din gesturile capului, al lăbuțelor și șodurilor am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
brânzii cu smântână și aburii mămăligii galbene. Ne frigeam cu borșul și atunci mama, știind cât de flămânzi eram, mai aducea un rând de farfurii adânci și ne punea câte puțin borș în ele, să se răcească. Ne spunea în glumă: „mâncați, și din barbă să nu dați!” Hăpăiam cu linguri de lemn și înghițeam gălătușuri de mămăligă caldă. După ce ne puneam burtica la cale, de omorai puricele pe ea, mama ne dădea câte un dulce: plăcinte poale-n brâu sau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ești mai sprintenă și taie o felie de jambon, groasă așa, cam cât degetul ista mare al meu. Și adă și un șâp de rachiu. - Imediat, nene Iancu. Prima dată când și-a numit soțul așa, a spus-o în glumă. Apoi s-a obișnuit și-i zicea „nenea Iancu” aproape în serios, ca toți ceilalți. Mama pregătea gustarea la măsuța din cerdac, ne dădea nouă întâi câte o felie de pâine cu jambon, după care se cinsteau amândoi cu câte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de greu. Era tata un bărbat înalt, bine legat, șaten, cu ochii căprui și cu brațele muschiuloase. Purta musteață tunsă scurt, cu sfârcurile retezate drept, cam cum o purta Hitler. Era bun ca pâinea caldă, deschis, prietenos, mereu pus pe glume. Aș putea să spun că era mândru, mai degrabă demn, căci nu suporta să fie jignit. Mai devreme sau mai târziu plătea cu aceeași monedă. Îi plăcea un pahar de vin, dar niciodată nu întrecea măsura. Vă spuneam că lângă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
curgă în râuri până la talie, într-o rochie de culoare azurie. Pășeam repede între ei, tata povestea ceva și râdeau amândoi. În fine, am ajuns. În pragul ușii, coana Paulina ne făcea primirea cu temeneli orientale până la pământ, așa, în glumă, iar cumătrul Aurel, de la masă: - Mă, dar voi nu știți că mi s-au lungit urechile de foame și mai ales de sete?! Uite, luai de aci un păhărel dă țuică, mă, lacrimă, nu alta și gustai tocmai niște măsline
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu Bularga, iar ele, împreună, mereu împreună, treceau fără aparent să ne bage în seamă! Le luam urma și, dacă până la școală, care era la doi pași, vreun băiat, indiferent dacă era mare sau mic, le adresa vreo vorbă sau glumă, nu pregetam să sărim la bătaie. Au fost câteva ocazii de acest fel. De Țuți nici nu mai vorbesc, dădea cu pumnul repede, fără să mai stea pe gânduri, încât trebuia să intru și eu în încăierare, nu-l puteam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
imediat s-au dus la locurile lor din cele două capete ale vagonului. Caporalul Olteanu tocmai se ridicase într-o râlă și m-a întrebat scurt: - Ce-i? - Nimic, dom' jandarm, vin americanii! i-am răspuns surâzând. Se obișnuise cu glumele noastre. Ne-a întrebat cu ce ne-am dres și i-am întins sticla de coniac. A gâlgâit îndelung din ea și ne-a spus să-l trezim când vedem luminile Bucureștiului. Nu mai era nimic serios de semnalat, vestea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o vineri. Eu mă pregăteam asiduu pentru o plecare, împreună cu doi frați și un prieten la pescuit, la o baltă bogată în crap, șalău, caras și alte specii mai mărunțele. Am trecut pe la Gică și, împreună, veseli și puși pe glume, am luat-o spre gară. Acolo trebuia să ne întâlnim cu Mitică, un alt frate, mai mare și cu Mișu Ermorache, un haldan de om, înalt și solid și tare glumeț. Pe drum, Gică tocmai îmi spunea un banc. Îl
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Eram singur în haltă, numai eu cu el. A sosit trenul, Mitică cu Mișu au deschis ușa și, veseli, nevoie mare, au strigat: - Hai, băi, mincinoșilor, urcați, domniile voastre sunt așteptate cu mult drag și dor. Disperat, am strigat: - Mișu, lasă gluma, Gică a leșinat de două ori! Sări și mă ajută-mă să-l urc în tren. Când ne-am văzut sus, le-am povestit ce se întâmplase. Normal că le trecuse cheful de glume. Gică a cerut apă și Mișu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dor. Disperat, am strigat: - Mișu, lasă gluma, Gică a leșinat de două ori! Sări și mă ajută-mă să-l urc în tren. Când ne-am văzut sus, le-am povestit ce se întâmplase. Normal că le trecuse cheful de glume. Gică a cerut apă și Mișu l-a servit dintr-o sticlă de apă minerală. Până la Iași nu s-a mai întâmplat nimic, dar când am coborât pe peron, Gică a avut a treia criză comițială, un leșin, tot cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
obrazul veșnic proaspăt ras. Mi-ai părut tipul cel mai popular, care știa să vorbească și cu portarul, dar și cu o somitate în știință sau artă, un ins care nu avea ce căuta printre “cenușii” lustruiți, veșnic pus pe glume sau morocănos, uneori obosit sau de o veselie excesivă, ca o emanație a străbunilor tăi, mai mult ca “hâtri buni de glume”. Mai înalt decât noi toți ceilalți frați, aceștia pe care i-ai iubit cu simpla dar conștienta ta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
somitate în știință sau artă, un ins care nu avea ce căuta printre “cenușii” lustruiți, veșnic pus pe glume sau morocănos, uneori obosit sau de o veselie excesivă, ca o emanație a străbunilor tăi, mai mult ca “hâtri buni de glume”. Mai înalt decât noi toți ceilalți frați, aceștia pe care i-ai iubit cu simpla dar conștienta ta superioritate, căpos cu ochi albaștri și păr blond închis și inelat, cu acea căutătură ascunsă sub niște dioptrii moștenite și mărite prin
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-o după. Și el mi-a răspuns că "să mai crească, cucoană, de asta!" Apăi ăsta-i răspuns? De aceea este un măgar și un nerușinat. - Bine-bine, de acord, dar poate omu' a vrut să glumească. - Da' ce, asta-i glumă? și limb, mai luă puțin din înghețată. Sau poate... o fi adevărat? În orice caz, ieri după masă am plecat cu părințelul în satul vecin, că avea un botez. Știi stejarul acela de pe dreapta, cum ieși din satul nostru? - Da
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Valuri nu prea mari loveau pieziș bordul stâng al lotcilor, dar direcția era bună, băieții își cunoșteau meseria. Ploaia încetase și Sulina părea încă destul de sumbră, apa era de culoare mai închisă. Noi eram tăcuți, n-avea nici unul chef de glume, ultimile vorbe ale băiatului-ghid ne puseseră pe gânduri. Am intrat pe primul canal. Montul din dreapta, acela lutos, era parcă mai mic. Așa era, pentru că apele erau crescute. Am cotit mereu, când stânga, când dreapta. N-am mai întâlnit păsări specifice
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apoi sa dus la sobă și a mai aruncat un lemn pe foc, cu gestul unui om necăjit. L-am chemat și el a venit la pat și s-a așezat lângă mine. - Da' știu c-ai zăcut, domnule, nu glumă! De când te aștept să te trezești!... Iac-îi bine. - De mult zac? l-am întrebat. - Păi aiasta-i a șasea zi. Da' știi că ești norocos, nevoie mare! - Ia povestește, cum a fost de mă aflu în patul dumitale? - Păi, cum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Credeam că nu ai decât din cei vechi de argint curat... ăștia sunt doar poleiți cu argint și dacă-i răzui își dau într-o clipită arama pe față. Sunt buni doar în Moldova lui Mihai Vodă. — Hai, Mateiaș, lasă gluma, voi să văz dacă știi să socotești. Știu să socotesc cât îmi trebuie, că doar n-o să mă fac zaraf de bani turcești. Eu mă fac domn, ca măria sa taica! Numai că eu nu mă mai fac domn..., mă fac
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Khan, un fost ministru de externe al Pakistanului. Îmi plăcea de el pentru că era erudit, fermecător și plin de demnitate. Într-o bună zi, m-a invitat să luăm micul dejun împreună, stârnind invidia colegilor mei, care au sugerat în glumă că și-ar fi putut alege o a doua soție păstrând-o în același timp pe prima. Discutând cu el despre situația din Kashmir, am fost impresionată de complicațiile care pot apărea atunci când un conflict este alimentat atât de religie
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
și ținea în mână un baston de lemn; înfățișarea sa emana seriozitate. Înainte de a trece la afaceri mi-a oferit un pahar înalt cu un lichid roz care părea să aibă consistența unui șampon. De multe ori am afirmat în glumă că datoria mea de ambasador era să mănânc și să beau pentru țara mea, dar acest lucru părea că îmi depășește atribuțiile. În plus, am observat că Bashir nu se atingea de nici o băutură, la fel ca și ceilalți sudanezi
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
stilul arab, dar și de cel al vilelor italiene 36. Este binecunoscut faptul că unii observatori străini asemuiau Bucureștii cu Madridul ori cu Napoli sau cu Veneția, orașe prin excelență cosmopolite, dar asocierile nu-i păreau francezului nostru decât simple glume, prea puține lucruri din acele mari orașe aveau vreun corespondent cu capitala valahă 37. Dar contrastele nu se întâlneau numai la nivelul acestor manifestări exterioare. Ele, credea G. Le Cler, erau adânc înrădăcinate în sufletul moldo-valahilor. De pildă, dacă Principatele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
făcute din piatră cioplită; totul e construit din cărămizi; ornamentația și ciubucele sunt din carton ghipsat; zidurile sunt pictate în culori deschise; unele construcții amintesc de stilul arab; dar cele mai multe au trăsăturile vilelor italiene. Acestei asemănări i se datorează, probabil, gluma proastă a câtorva turiști complezenți sau a câtorva geografi naivi ce au îndrăznit să compare Bucureștiul cu Madridul, cu Neapole și chiar cu Veneția. Adevărul e că, în interior, mobilierul e foarte luxos; covoarele de Aubusson se iau la întrecere
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
un obiect de paradă. În casele unde tronează reginele zilei, trebuie să te mărginești la o trăncăneală, la o pălăvrăgeală continuă, în care indiscreția atinge limite extreme, în care se epuizează toate formulele ponegririi. În general, un cuvânt echivoc, o glumă au mai mult succes decât un gând serios. E bine totuși să nu ne încredem în această aparență frivolă. Românii sunt vicleni; ascund o disimulare profundă sub un aer de absolută bonomie. Au o inteligență pătrunzătoare și știu să se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
teribilului său soț. Cât îl privește pe tânărul amant, în pofida acestui stigmat al ridicolului și infamiei, găsi o partidă strălucită la câtva timp după aceea. Norocul vine dormind Un fost crai, gentleman destul de ridat, să ni se ierte această veche glumă, nu-și mai număra succesele decât după greutatea ducaților săi. El ceru căsătoriei ceea ce atențiile nu-i mai puteau aduce și alese o fragedă și robustă tânără fată de optsprezece ani, de familie destul de bună și bine supravegheată de mama
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
luase parte poetului Vasile Alecsandri, care vizita spitalul. Așezat pe marginea patului, bardul de la Mircești l-a ascultat pe Țurcanu, care a povestit cum a plecat din Vaslui cu cei 9 ostași din grupa lui; cum i-a poreclit în glumă un bătrân de pe la ei, spunându-le că-s mândri ca niște „curcani”; cum în luptele grele în care s-au purtat cu vitejie, flăcăii au căzut pe rând, rămânând în cele din urmă doar el singur. Alecsandri a ascultat cu
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
zboară de pe munte, Aveam chiar pene la picior Ș-aveam și pene-n frunte. Toți dorobanți, toți căciulari Români de viță veche Purtând opinci, suman,ițari Și cușma pe-o ureche. Ne dase nume de Curcani Un hâtru bun de glume, Noi am schimbat lângă Balcani Porecla în renume! Din câmp, de-acasă, de la plug Plecat-am astă vară Ca să scăpăm de turci, de jug Sărmana, scumpa țară. Așa ne spuse-n graiul său Sergentul Mătrăgună, Și noi ne-am dus
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Așteptările erau ridicate o dată cu venirea la putere a laburiștilor britanici (1997), a socialiștilor francezi (1997) și a social-democraților germani (1998). La problematica aceasta Christophe Bouillard vine cu un răspuns clar: Toate aceste așteptări scad sau par a fi o nouă glumă istorică"54. Nu-i împărtășim totuși punctul de vedere. Vom susține ipoteza potrivit căreia PSE a avut o contribuție demnă de interes la Consiliile Europene de la Luxemburg (1997) și Lisabona (2000). În fine, analiza noastră ne va permite o poziționare
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]