7,802 matches
-
se zărească pământul nici măcar o singură dată. De fapt, în cursul călătoriei sale în jurul lumii, Fernando Magellan a traversat Micronezia și nu a întâlnit decât o singură insula, Guam, si asta abia în ultimul moment. El a botezat-o „Insula Hoților“, fiindcă era plină de bandiți și pirați, iar mai tarziu atât Álvaro de Meldana, cât și văduva lui, Isabel Barreto, precum și Pedro Fernández de Quirós, au navigat și ei prin această regiune fără să zărească vreo urma de pământ, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
timp ca acesta, adică de cîine, bețivii sfidează pneumonia și își văd de drum, uzi leoarcă, dar cu chef de vorbă. Vasile Portofel era unul dintre aceștia. Îi spunea lumea Portofel pentru că a fost la vremea lui cel mai abil hoț de portofele. Acum ajunsese rău de tot și fura cam ceea ce gospodarul i-ar fi oferit, dacă ar fi cerut frumos. Bătrînul profesionist se oprește la un gard improvizat din sărăcie și conversează cu un cîine flocos și fără chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se hîrjonească. Ce latră așa de tare javra noastră? Ei, acum grija asta ai? îl dojenește Aneta pe Ion, strîngîndu-l la piept și mai tare. Ion încearcă să facă abstracție de tărăboi, dar nu are liniște. Cîinele latră ca la hoț și mai scoate cîte un scheunat cînd i se bagă bățul pe gît. După un timp, cei doi soți pierd orice chef și atunci se aude un scîrțîit de portiță. Vine cineva la noi. Ca la comandă începe îmbrăcarea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca să nu fie surprinși. Portofel prinde curaj și încearcă ușa de la intrare, care se deschide. Cum prin tindă nu era mai nimic de șmanglit, încearcă ușa camerei în care soții Ciobanu se îmbrăcau de zor. Ușa nu se deschide și hoțul caută o rangă. Cum nu găsește decît o pilă ruginită, încearcă să forțeze ușa cu aceasta. Ion avea un sucitor în mînă și Aneta un satîr și astfel înarmați deschid ușa. Portofel n-a avut timp să-și arate surprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ani stați la "mititica", obținem ceea ce se cheamă un macho. Meseria lui Pandele era... "liniuță", adică în chestionare trecea o liniuță la această întrebare. Nici n-avea cum trece adevărul. Unde ați mai văzut un chestionar completat cu "de meserie hoț"? Începuse a fura de pe la șapte ani și se perfecționase destul de bine. Abia peste alți 17 ani a fost prins din cauza maică-sii. Femeie fără minte, cum îi spunea Pandele, se lăudase prin comună cu un mantou de hermină. Mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cheltuiala statului român. Un bărbat așa frumos și cuminte, cu gropițe în obraz și politicos cu toată lumea, a făcut într-un an de pușcărie cît altul în doi, ca Făt Frumos din poveste. În plus, a terminat și facultatea de "hoț deștept". Cîteva fete deștepte, dar cam nemăritate, de la un post TV, l-au abordat și l-au prezentat ca pe o victimă a sistemului. Pandele ofta, dădea ochii peste cap și iar ofta. Și cum de v-au dat atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un cojoc, pe care l-am dat mamii, că suferea de plămîni și scuipa sînge. Dumnezeule, cîtă suferință pentru un cojoc! Rupt în spate și nu-l cumpăra nimeni... Și acum ce faceți? Unde vă veți duce? Cine angajează un hoț pușcăriaș? Nu vă autoflagelați. Se va găsi în țara asta un suflet ales... Avem un telefon, alo? Sînt o prosperă femeie de afaceri, am lăsat numărul meu de telefon. O să-l ajut. Mulțumim, stimată doamnă. Vedeți, sînt și oameni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la ai lui. Acum plînge amărît și speră că va scăpa cu 6 ani, adică tot cu jumătate din pedeapsă. V-a exploatat naivitatea și buna credință..., suspină realizatoarea TV. N-am știut, am fost un naiv... Cu facultatea de "hoț deștept", să se apuce săracul Pandele de cîrdășii cu oameni de afaceri? Prost mai este și Pandele ăsta! Sfaturi neinspirate Soarele încălzea pămîntul umezit pînă în adîncuri de o iarnă blîndă, care a sfîrșit prin lapovițe și ninsori abundente. Aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mînă. Astea toate valorează triplu, dar le-am furat, așa că le dau de chilipir. Vrei, bine, nu, iarăși bine. Haldan tremură de emoții și se uită cu jind la un set de șurubelnițe. Pe ăștia nu-ți cer nimic, spune hoțul. Cu inima în gît, Dinu alege marfă. Avea 24 de milioane, dar va vinde și va scoate dublu. În gara Ungureni coboară plin de bagaje. Hoțul îl transportă cu mașina, care îl aștepta, pînă în autogara Săveni. Autobuzul de Puțureni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu jind la un set de șurubelnițe. Pe ăștia nu-ți cer nimic, spune hoțul. Cu inima în gît, Dinu alege marfă. Avea 24 de milioane, dar va vinde și va scoate dublu. În gara Ungureni coboară plin de bagaje. Hoțul îl transportă cu mașina, care îl aștepta, pînă în autogara Săveni. Autobuzul de Puțureni era peste două ore, așa că Haldan cască gura prin vitrine. Vede o drujbă exact ca a lui. Prețul 1,8 milioane lei. Simte că-l ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ori și înjură pe cel care l-a băgat în mizerie. După multă trudă, ajunge la locul lui secret. Lanul de ciuperci era cules pînă la ultimul exemplar. Într-un loc erau mormane de cozi și rădăcini. Era locul unde "hoțul" și-a pregătit recolta pentru transport. M-au prădat, bandiții! Muncușoara mea! Are ochii în lacrimi și se simte cel mai nefericit om din lume. Le-au smuls cu totul. Nu vor mai crește de acum ca înainte. Eu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-a mai întors la chef. Revenit acasă, a avut ceva de lucru cu trei "colindători", care îi cotrobăiau prin casă. O fi pus asta la cale cumătru'? gîndește Vasile Robilă. Tot ce se poate, își răspunde singur. Au prins hoțul O ploaie acidă a făcut prăpăd în livada înflorită a lui Dragoș Grămadă, om sensibil și iubitor de frumuseți ale naturii. Florile au căpătat o culoare ruginie și doar cîteva, mai ascunse pe sub frunze, încercau să-i promită necăjitului proprietar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
soția: I-au furat coșulețul cu piersici din grădină. Era recolta de pe 13 copăcei. Să le stea în gît. Doream să vă dau și dumneavoastră. Medicul își dă seama de gafă, pleacă grăbit și se întoarce cu coșulețul. Am prins hoțul...! și rîde cu poftă. Miracolul medicului austriac După o poveste relatată de Gabi Surdu Gabriel Tiron a ajuns la Viena pe la amiază și a tras direct la amicul său, Hans. O oboseală, abia vizibilă pe fața sa, se instalase totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
satul, conchide Darie, ridicînd din nou sacoșa. Deși băuse pe săturate bere, acum parcă îi ardea gîtița după o tărie. Omul știa că nevastă-sa, Saveta, nu-l suporta pe Cîrteală și spera ca sacoșa s-o îmbuneze puțin. De la hoțul ăla?! Mai bine mor! Înfuriată, femeia a apucat sacoșa și a aruncat-o cît a putut. Noroc că vodca stătea în mîna lui Darie. Ai înnebunit, muiere? Vezi că-ți mut falca cît ai zice pește! Să i-o muți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-au îndreptat cu bănuiala spre Simion cel Bătrîn. Unii au auzit cîte ceva de la Vasile Banditu', alții au văzut o mașină de București în seara furtului și cei mai credincioși au avut încredere că blestemul popii a căzut pe hoț. Simion jr. regretă acum "afacerea" aceasta care se pare că n-a fost decît enorm de păguboasă. Chiar dacă icoana nu i-a adus un profit prea mare, Simion credea că pe acele superbe pietre prețioase va scoate un preț bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și doar o geană albicioasă anunță de unde va răsări soarele. Parcă se întîmplase o minune, toate sculele gemeau de atîta pește și într-un cîrlig, un crap de vreo 12 kg obosise de cît se chinuise să scape. Cei doi hoți ascund sculele în rogoz și reușesc să plece cu prada spre casă. Fiecare ducea cîte un sac plin și erau fericiți de norocul care a dat peste ei. Raj însă nu avea somn și se plimba îngrijorat prin curte. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu evolueze și mai spre rău intervențiile dragului său soț. Mirela își continuă drumul și Marcel, dînd divorț, nu mai are nici o reținere. Face politică în gura mare și în văzul tuturor. Președintele? Un nemernic. Primul Ministru? Un nimeni, un hoț. Miniștrii? Niște hahalere! Acum că Marcel și-a găsit drumul are șanse mari să devină ministru. Din campanie Degeaba încerca Costică Juncu să-l lămurească pe vecinul său de scară ca să voteze cu el. Acesta era ca Toma Necredinciosul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
salvatorul" bietului sat. Cortul mare acoperă o porțiune din tribună și băncuțe frumos aliniate așteaptă auditoriul. Grătarele scot fum și, mai ales, mirosuri, iar berea umple halbe pîntecoase. Doi bețivi se așează la rînd la bere. După, țipă amfitrionul, un hoț de crîșmar care ar oferi mai ușor halbele pline cu sîngele său decît cu berea... muncită de el. Omul și-a pus în cap să fie dom' primar și așa a ajuns să dea cu piciorul în agoniseala sa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dezbatere electorală. Exact acolo merg și eu. M-au invitat la o confruntare între candidați. Rodion rîde cu gura pînă la urechi. Eu sînt unul dintre combatanți. Mie mi-s toți antipatici... Toți? Da, toți. Niște nătărăi și pe deasupra, niște hoți. Umbrela se ridică ușor și lapovița izbește din nou ochelarii profesorului. Acesta nici nu observă mișcarea și din nou începe lupta cu batista. Dar preocuparea aceasta devine secundară, excitarea centrului nervos al "omului politic" domină celelalte părți din creier. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zăgazurile și încep să curgă șuvoi. Spune mamii tale, ce ai făcut? Niște prostii, mamă. Au escrocat pe internet, asta au făcut. Dar are numai note de zece..., scîncește Maria. O fi avînd. Este foarte deștept, dar sînt și printre hoți o mulțime de deștepți. Copiii încep să plîngă pe înfundate, iar Daniel își ferește ochii de mama sa. Dar or să dea banii înapoi, n-au cheltuit nimic. Da, or să-i dea, dar tot merg la pușcărie. Pușcărie?! De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dar eu nu trebuie să trăiesc? Vasile încearcă să-și amintească colinde și urături cu expresii flatante ca "boieri mari", "gazde bune" și altele, dar nu reușește să închege nimic. Ce ciomege merită ăștia pe schinare, anafura mamii lor de hoți! Nu mă primesc ăștia nici dacă mă tîrăsc ca o rîmă! Puțin furios, Cireș plimbă ochii prin cămăruță și constată, a cîta oară, că este un calic și jumătate. Sub o cuvertură ponosită, dar groasă, doarme Răducu, băiețelul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se afla și ceasul lui de argint, primit de la taică-su cînd a ieșit la pensie din CFR. L-a rugat, a vrut să-l plătească dublu cît făcea ceasul acela de buzunar, dar n-a fost chip să înduplece hoțul. Cînd aproape să uite istoria, din beci au dispărut cîrnații, jambonul, rachiu, vin și drujba. Toate s-au petrecut cînd Cosașu și nevasta lui repetau colinde la biserică. Vecinul Bîtcă a fost. El știa orice mișcare din casă. Omul păgubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mașina care, în plus, avea și o enormă cocoașă deasupra. Cum putea Gabriel să doarmă la un hotel și să lase imensa bogăție afară, sau chiar într-un garaj?! Trebuie spus că voiajorul nostru vedea în orice om un potențial hoț. O fi cinstit, dar tentația este mare. Cine rezistă tentației în sărăcia asta din fostul lagăr socialist? Cum ungurii la frontieră erau extrem de parșivi, Gabriel a întors mașina și a apucat drumul Poloniei, spre Cernăuți. Avea aproape 800 km în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Gheorghe. Păi nu? întărește și Gabi această ipoteză. Scorpiile Robert Ceaun, zis Parșivu, colindase toată Europa și își însușise de peste tot cîte un cuvînt, două, străinești. Putea spune "cătușă" în multe limbi și de asemenea era poliglot și în ceea ce privește cuvîntul "hoț". După ce a vizitat mai multe camere de arest, s-a plictisit de atîta cultură și a venit în arestul Poliției din Vaslui. Fie pîinea cît de rea..., filozofa adînc Parșivu. De fapt și de drept, Parșivu avea pîine bună cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care totuși poporul român continuă să le nască. După '89 un uriaș malaxor a început să se învîrtă diabolic, creînd un soi de pastă de o consistență respingătoare. În malaxor este însuși poporul român. Inteligenți și tîmpiți, genii și troglodiți, hoți și oameni cinstiți, criminali și victimele lor, învingători și învinși, călăi și inocenți, diavoli și sfinți, toți sînt amestecați, tocați, frămîntați și transformați în pasta dracului. Nu mă îndoiesc deloc că malaxorul românesc nu a început să omogenizeze rău mirositoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]