9,314 matches
-
un test de cercetare RT- PCR la sfârșitul tratamentului și pe perioada de urmărire us 5. 2 Proprietăți farmacocinetice 5 milioane UI/ m și 10 milioane UI subcutanat , după 5 milioane UI/ m administrate intramuscular și sub forma unei perfuzii intravenoase cu o durată de 30 minute . Concentrațiile medii plasmatice de interferon după injecțiile subcutanate și intramusculare au fost comparabile . 3 până la 12 ore de la administrarea dozei mai mici și după 6 până la 8 ore de la administrarea dozei mai mari . Timpul
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
ore și , respectiv , 6 până la 7 ore . Concentrațiile plasmatice au fost sub limita de detecție după 16 și , respectiv , 24 ore post- injecție . Atât administrarea subcutanată , cât și cea intramusculară au avut drept rezultat biodisponibilitate > 100 % . 116 După administrarea intravenoasă , concentrațiile plasmatice de interferon au atins valoarea maximă ( 135 până la 273 UI/ ml ) până la sfârșitul perfuziei , apoi au scăzut într- un ritm ușor mai rapid decât după administrarea subcutanată sau intramusculară a medicamentului , devenind nedetectabile la patru ore de la injecție
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
un test de cercetare RT- PCR la sfârșitul tratamentului și pe perioada de urmărire us 5. 2 Proprietăți farmacocinetice 5 milioane UI/ m și 10 milioane UI subcutanat , după 5 milioane UI/ m administrate intramuscular și sub forma unei perfuzii intravenoase cu o durată de 30 minute . Concentrațiile medii plasmatice de interferon după injecțiile subcutanate și intramusculare au fost comparabile . 3 până la 12 ore de la administrarea dozei mai mici și după 6 până la 8 ore de la administrarea dozei mai mari . Timpul
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
ore și , respectiv , 6 până la 7 ore . Concentrațiile plasmatice au fost sub limita de detecție după 16 și , respectiv , 24 ore post- injecție . Atât administrarea subcutanată , cât și cea intramusculară au avut drept rezultat biodisponibilitate > 100 % . 135 După administrarea intravenoasă , concentrațiile plasmatice de interferon au atins valoarea maximă ( 135 până la 273 UI/ ml ) până la sfârșitul perfuziei , apoi au scăzut într- un ritm ușor mai rapid decât după administrarea subcutanată sau intramusculară a medicamentului , devenind nedetectabile la patru ore de la injecție
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
Genotip 1 ( n=92 ) 33 ( 36 % ) * Genotip 2/ 3/ 4 ( n=26 ) 21 ( 81 % ) * 5. 2 Proprietăți farmacocinetice ul 5 milioane UI/ m și 10 milioane UI subcutanat , după 5 milioane UI/ m administrate intramuscular și sub forma unei perfuzii intravenoase cu o durată de 30 minute . Concentrațiile medii plasmatice de interferon după injecțiile subcutanate și intramusculare au fost comparabile . 3 până la 12 ore de la administrarea dozei mai mici și după 6 până la 8 ore de la administrarea dozei mai mari . Timpul
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
de înjumătățire plasmatică prin eliminare a interferonului administrat prin injecție a fost de aproximativ 2 până la 3 ore și , respectiv , 6 până la 7 ore . Atât administrarea subcutanată , cât și cea intramusculară au avut drept rezultat biodisponibilitate > 100 % . După administrarea intravenoasă , concentrațiile plasmatice de interferon au atins valoarea maximă ( 135 până la 273 UI/ ml ) până la sfârșitul perfuziei , apoi au scăzut într- un ritm ușor mai rapid decât 154 după administrarea subcutanată sau intramusculară a medicamentului , devenind nedetectabile la patru ore de la
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
Genotip 1 ( n=92 ) 33 ( 36 % ) * Genotip 2/ 3/ 4 ( n=26 ) 21 ( 81 % ) * 5. 2 Proprietăți farmacocinetice ul 5 milioane UI/ m și 10 milioane UI subcutanat , după 5 milioane UI/ m administrate intramuscular și sub forma unei perfuzii intravenoase cu o durată de 30 minute . Concentrațiile medii plasmatice de interferon după injecțiile subcutanate și intramusculare au fost comparabile . 3 până la 12 ore de la administrarea dozei mai mici și după 6 până la 8 ore de la administrarea dozei mai mari . Timpul
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
de înjumătățire plasmatică prin eliminare a interferonului administrat prin injecție a fost de aproximativ 2 până la 3 ore și , respectiv , 6 până la 7 ore . Atât administrarea subcutanată , cât și cea intramusculară au avut drept rezultat biodisponibilitate > 100 % . După administrarea intravenoasă , concentrațiile plasmatice de interferon au atins valoarea maximă ( 135 până la 273 UI/ ml ) până la sfârșitul perfuziei , apoi au scăzut într- un ritm ușor mai rapid decât 173 după administrarea subcutanată sau intramusculară a medicamentului , devenind nedetectabile la patru ore de la
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
5. 2 Proprietăți farmacocinetice Farmacocinetica Viraferon s- a studiat la voluntari sănătoși după administrarea unor doze unice de od 5 milioane UI/ m și 10 milioane UI subcutanat , după 5 milioane UI/ m administrate intramuscular și sub forma unei perfuzii intravenoase cu o durată de 30 minute . 3 până la 12 ore de la administrarea dozei mai mici și după 6 până la 8 ore de la administrarea dozei mai mari . Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a interferonului administrat prin injecție a fost de
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
ore și , respectiv , 6 până la 7 ore . Concentrațiile plasmatice au fost sub limita de detecție după 16 și , respectiv , 24 ore post- injecție . Atât administrarea subcutanată , cât și cea intramusculară au avut drept rezultat biodisponibilitate > 100 % . 192 După administrarea intravenoasă , concentrațiile plasmatice de interferon au atins valoarea maximă ( 135 până la 273 UI/ ml ) până la sfârșitul perfuziei , apoi au scăzut într- un ritm ușor mai rapid decât după administrarea subcutanată sau intramusculară a medicamentului , devenind nedetectabile la patru ore de la injecție
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
Genotip 1 ( n=92 ) ul 33 ( 36 % ) * 2/ 3/ 4 ( n=26 ) us 21 ( 81 % ) * 5. 2 Proprietăți farmacocinetice 5 milioane UI/ m și 10 milioane UI subcutanat , după 5 milioane UI/ m administrate intramuscular și sub forma unei perfuzii intravenoase cu o durată de 30 minute . Concentrațiile medii plasmatice de interferon după injecțiile subcutanate și intramusculare au fost comparabile . Cmax s- a obținut după 3 până la 12 ore de la administrarea dozei mai mici și după 6 până la 8 ore de la
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
3 ore și , respectiv , 6 până la 7 ore . Concentrațiile plasmatice au fost sub limita de detecție după 16 și , respectiv , 24 ore post- injecție . Atât administrarea subcutanată , cât și cea intramusculară au avut drept rezultat biodisponibilitate > 100 % . După administrarea intravenoasă , concentrațiile plasmatice de interferon au atins valoarea maximă t iza ( 135 până la 273 UI/ ml ) până la sfârșitul perfuziei , apoi au scăzut într- un ritm ușor mai rapid decât după administrarea subcutanată sau intramusculară a medicamentului , devenind nedetectabile la patru ore
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
un test de cercetare RT- PCR la sfârșitul tratamentului și pe perioada de urmărire us 5. 2 Proprietăți farmacocinetice 5 milioane UI/ m și 10 milioane UI subcutanat , după 5 milioane UI/ m administrate intramuscular și sub forma unei perfuzii intravenoase cu o durată de 30 minute . Concentrațiile medii plasmatice de interferon după injecțiile subcutanate și intramusculare au fost comparabile . 3 până la 12 ore de la administrarea dozei mai mici și după 6 până la 8 ore de la administrarea dozei mai mari . Timpul
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
ore și , respectiv , 6 până la 7 ore . Concentrațiile plasmatice au fost sub limita de detecție după 16 și , respectiv , 24 ore post- injecție . Atât administrarea subcutanată , cât și cea intramusculară au avut drept rezultat biodisponibilitate > 100 % . 230 După administrarea intravenoasă , concentrațiile plasmatice de interferon au atins valoarea maximă ( 135 până la 273 UI/ ml ) până la sfârșitul perfuziei , apoi au scăzut într- un ritm ușor mai rapid decât după administrarea subcutanată sau intramusculară a medicamentului , devenind nedetectabile la patru ore de la injecție
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
și, până în 1968, Ritchie și mama sa locuiau într-un apartament închiriat în Tunbridge Wells unde el a urmat școala Sandown Court. În 1971 cei doi s-au mutat în Hackney, în East London. Până în 1974 consuma frecvent droguri pe cale intravenoasă, în special amfetamine împreună cu "Joe Baccs" și mama sa. Până în 1975, se autopedepsea și dezvoltă tendințe antisociale; se spune că a asaltat un pensionar în această perioadă. Potrivit fotografului trupei, Dennis Morris, Ritchie era de fapt în adâncul său o
Sid Vicious () [Corola-website/Science/298741_a_300070]
-
sistemului genitourinar sau tractului gastrointestinal. În uzul curent se află 2 agenți de radiocontrast. Bariul (BaSO) poate fi dat oral sau rectal pentru evaluarea tractului gastrointestinal. Iodul, sub forma a multiple preparate, poate fi dat pe cale orală, rectală, intraarterială sau intravenoasă. Acești agenți de radiocontrast absorb sau împrăștie puternic radiația X, și folosite împreună cu imagistica în timp real permit demonstrarea de procese dinamice, precum peristaltismul la nivelul tractului GI sau fluxul sangvin în artere și vene. Iodurile se pot concentra în
Radiologie () [Corola-website/Science/299143_a_300472]
-
Căile de transmitere cele mai frecvente sunt cele vaginale sau anale datorate nefolosirii prezervativelor și practica sexuală orală. La toxicomani folosirea în comun a acelor de seringă poate fi, de asemenea, un mod de transmitere prin consumul de droguri pe cale intravenoasă. Grupul homosexualilor este considerat ca fiind un grup de risc, din cauza contactului sexual anal. Gradul de risc depinde direct de concentrația de virusuri din secreția vaginală, spermă sau sânge. Transfuziile de sânge și produsele preparate din sânge pot, de asemenea
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
anormal, ALAT=alaninaminotransferaza, ASAT=aspartataminotransferaza) și a timpului de protrombină, hipoglicemie, acidoză metabolică și niveluri ridicate de amoniac seric. Mortalitatea în Sindromul Reye este de aproximativ 50%. Terapia constă în infuzii cu glucoză 20% și plasmă proaspătă congelată și manitol intravenos pentru a reduce edemul cerebral. La supraviețuitori nu s-a detectat vreo suferință hepatică cronică.
Sindromul Reye () [Corola-website/Science/299349_a_300678]
-
pacienți, constatând eliminarea glicozuriei și cetonuriei, dar au renunțat din nou datorită efectelor secundare. În 1908 Ernest Scott a obținut reducerea glucozei urinare la 3 câini cu extras de pancreas tratat cu alcool. Efectul hipoglicemiant al unui extract pancreatic injectat intravenos la câinele pancreatectomizat a fost demonstrat de (1915, 1919). Efectul unui extract pancreatic asupra corpilor cetonici și ureii (substanțe produse în diabetul zaharat dezechilibrat) a fost demonstrat de Paulescu (1921). Descoperirea unui extract pancreatic eficace în tratamentul diabetului la om
Nicolae Paulescu () [Corola-website/Science/297856_a_299185]
-
pacienți, constatând eliminarea glicozuriei și cetonuriei, dar au renunțat din nou datorita efectelor secundare. În 1908 Ernest Scott a obținut reducerea glucozei urinare la 3 câini cu extras de pancreas tratat cu alcool. Efectul hipoglicemiant al unui extract pancreatic injectat intravenos la câinele pancreatectomizat a fost demonstrat de Israel S. Kleiner (1915, 1919). Efectul unui extract pancreatic asupra corpilor cetonici și ureii (substante produse în diabetul zaharat dezechilibrat) a fost demonstrat de Nicolae Paulescu (1921). În 1921, Frederick Grant Banting și
Insulină () [Corola-website/Science/307326_a_308655]
-
ca morfina, dar cu o viteză mult mai rapidă. Acest lucru se datorează liposolubilității pe care o imprimă moleculei de heroina cele 2 grupări acetil, datorită acesteia heroina avînd o mai mare putere de penetrare a barierei hematoencefalice. La administrarea intravenoasă, datorită liposolubilității sale crescute, heroina are putere de penetrare rapidă. Timpul de înjumătățire a heroinei este de 15-30 minute, fiind rapid transformată într-un compus 6 MAM (se pare ca sub acțiunea carboxilesterazei care acționează și în metabolismul cocainei) în
Heroină () [Corola-website/Science/302339_a_303668]
-
dată de această metodă. Această procedură se numește testul lui Schiller. Fiind un element greu, iodul este radioopac. Compușii organici de un anume tip (derivați benzenici ce substituie iodul) sunt utilizați în medicină ca radiocontrastant al radiațiilor X pentru injecțiile intravenoase. Această tehnică este asemănătoare cu tehnicile avansate ale utilizării radiațiilor X precum angiografia și tomografia. Unii izotopi radioactivi ai iodului pot fi utilizați în tratarea cancerului tiroidian. Organismul uman acumulează iod în tiroidă, iar izotopii iodului radioactiv pot distruge țesutul
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
produce reacții adverse dacă sunt prezente în exces. Măsurile de urgență în caz de otrăvire cu iod constau în menținerea căilor respiratorii deschise și intubarea endotraheală dacă edemul pulmonar devine progresiv. Pierderea fluidelor din cauza gastroenteritei se compensează cu soluții cristaloide intravenoase. Decontaminarea de urgență a persoanelor care au suferit otrăviri cu iod se face prin îndepărtarea acestora din mediul unde au fost expuse substanței și luarea unor măsuri specifice. Confirmarea existenței unor răni de natură corozivă la nivel gastric, cauzate de
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
de natură corozivă la nivel gastric, cauzate de ingerarea iodului, trebuie confirmată cu ajutorul unui consult endoscopic efectuat de către un gastroenterolog. Contactul iodului cu pielea și membranele mucoase cauzează arsuri severe. Antidotul pentru acestea este tiosulfatul de sodiu, nerecomandat pentru intervențiile intravenoase datorită convertirii rapide a iodului în iodură. Hainele victimei se îndepărtează și pielea este spălată sub jet de apă. Dacă ochii au intrat în contact cu iod se aplică apă caldă sau soluție salină cel puțin 15 minute. Dacă iodul
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
pe pielea și mucoasele omului, dar și a altor mamifere precum și la păsări. Este prezent pe mucoasa nazala la 30% dintre persoanele sănătoase, procentajul fiind mai ridicat la personalul sanitar din spitale, pacienți dializați, diabetici și cei ce folosesc droguri intravenoase. Colonizarea nou-născutului cu stafilococ auriu are loc la nivelul bontului ombilical, suprafața pielii și zona perineală. Pentru a înțelege cum reușește această bacterie să patrundă, să infecteze și să se raspândească în organism, în ciuda mecanismelor de apărare proprii organismului, și
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]