10,381 matches
-
“Vuietul muntelui”, roman scris de scriitorul japonez Yasunari Kawabata, publicat pentru prima dată în limba japoneză în anul 1954, sub titlul “Yama no oto”. Prima ediție publicată în românește a fost la Editura Minerva în anul 1973, în același volum cu romanul “Stol de păsări albe”. Cea
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
“Vuietul muntelui”, roman scris de scriitorul japonez Yasunari Kawabata, publicat pentru prima dată în limba japoneză în anul 1954, sub titlul “Yama no oto”. Prima ediție publicată în românește a fost la Editura Minerva în anul 1973, în același volum cu romanul “Stol de păsări albe”. Cea de-a doua ediție a fost publicată de către Editura
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
Editura Minerva în anul 1973, în același volum cu romanul “Stol de păsări albe”. Cea de-a doua ediție a fost publicată de către Editura Humanitas în anul 2000, făcând parte din colecția “Cartea de pe noptieră”. O traducere direct din limba japoneză sub titlul “Sunetul muntelui” a apărut în 2010 în aceeași colecție la editura Humanitas, în traducerea lui George Șipoș. În “Vuietul muntelui” autorul aduce în prim-plan trăirile cele mai intime ale unui bărbat în vârstă, inclusiv sexualitatea sa restantă
Vuietul muntelui (roman) () [Corola-website/Science/302475_a_303804]
-
este un roman al scriitorului japonez Yasushi Inoue, editat pentru prima dată în limba japoneză sub numele de "Ryoju", în anul 1949. Prima ediție în românește al acestui volum a apărut în anul 1969 la Editura pentru Literatură Universală (tradus după o versiune în limba germană
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
este un roman al scriitorului japonez Yasushi Inoue, editat pentru prima dată în limba japoneză sub numele de "Ryoju", în anul 1949. Prima ediție în românește al acestui volum a apărut în anul 1969 la Editura pentru Literatură Universală (tradus după o versiune în limba germană). A doua ediție a fost publicată în anul 2000
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
tradus după o versiune în limba germană). A doua ediție a fost publicată în anul 2000 de Editura Humanitas în colecția: „Cartea de pe noptieră”. Romanul pornește de la o poezie, intitulată „” pe care naratorul o scrie pentru o revistă destinată vânătorilor japonezi. Cu toate că poezia nu se mulează perfect pe conținutul revistei, aceasta este totuși publicată, prezentând legătura dintre vânătoare și singurătatea omului. Poezia va fi motivul pentru care un oarecare Yosuke Misugi îi trimite naratorului trei scrisori, primite de la tot atâtea femei
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
(n. 1870 — d. 1945) a fost un filosof japonez, care a folosit metodele filosofiei occidentale ca mijloc de articulare a operei zen. Născut în apropiere de Kanazawa ca fiu al unui profesor și a unei mame adepte a școlii Jodo (Budismul Țării Pure). Cu toate că nu a fost un adept
Nishida Kitaro () [Corola-website/Science/302498_a_303827]
-
a aprofundat-o în timpul studiilor la Universitatea din Tokyo. Angajat profund în meditația vieții, el afirma în jurnalul său: “Voi fi un cercetător al vieții. zen înseamnă muzică, zen înseamnă artă, zen înseamnă mișcare...”. Nishida, considerat cel mai mare filozof japonez al acestui secol, a căutat mijloacele cu care să rezolve problema care l-a preocupat de-a lungul întregii sale vieți: găsirea unui cadru conceptual pentru experiența furnizată de zen. Când David A. Dilworth a scris despre opera lui Nishida
Nishida Kitaro () [Corola-website/Science/302498_a_303827]
-
Când David A. Dilworth a scris despre opera lui Nishida, nu a menționat cartea de debut în clasificarea lui utilă. În această carte numită "Zen no kenkyū (O cercetare asupra binelui)", Nishida scrie despre experiență, realitate, bine și religie. Filosoful japonez arată că forma cea mai profundă a experienței este experiența pură. Nishida analizează gândirea, voința, intuiția intelectuală și experiența pură. Conform viziunii lui Nishida, precum și conform esenței înțelepciunii orientale, căutăm armonia în experiență, unitatea.
Nishida Kitaro () [Corola-website/Science/302498_a_303827]
-
(din japoneză 折り紙 "origami", hârtie pliată) constituie arta plierii hârtiei colorate în modele de creaturi vii, obiecte neînsuflețite sau forme decorative abstracte. Etimologic, cuvântul origami, de origine japoneză, este format din oru care are sensul de "a îndoi" și kami cu sensul de "hârtie," deci “hârtie îndoită”. Numele de origami a fost adoptat în anul 1880, până atunci arta plierii hârtiei fiind denumită "orikata". Formele care pot fi
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
de forme tradiționale care includ flora și fauna. Arta origami din zilele noastre acoperă o zonă largă de forme, de la "ceasuri cu cuc" și dragoni, până la forme simple care exprimă mai degrabă spiritul decât forma unei imagini. Lumea artelor tradiționale japoneze a reprezentat întotdeauna pentru occidentali o fascinație, iar discipline precum ikebana - arta aranjării florilor, chanoyu - ceremonia ceaiului, origami - arta plierii hârtiei și multe altele au simbolizat elemente ale frumuseții și perfecțiunii japoneze. Există multe stiluri de origami, acestea pornind de la
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
spiritul decât forma unei imagini. Lumea artelor tradiționale japoneze a reprezentat întotdeauna pentru occidentali o fascinație, iar discipline precum ikebana - arta aranjării florilor, chanoyu - ceremonia ceaiului, origami - arta plierii hârtiei și multe altele au simbolizat elemente ale frumuseții și perfecțiunii japoneze. Există multe stiluri de origami, acestea pornind de la cele mai simple compoziții până la compoziții extraordinar de complexe, alcătuite din mai multe unități origami pentru a forma un poliedru, precum și reprezentări formate din două sau mai multe coli de hârtie. Cu
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
Japonia: din hârtie se confecționau paravane, pereți despărțitori glisanți, lanterne, batiste, evantaie. Prelucrată pentru a deveni translucidă, hârtia ținea loc de geam, garderobe, umbrele, mantale impermeabile, perne, tapete, ambalaje rezistente și frânghii. Deci, hârtia a fost rapid integrată în cultura japoneză, devenind un material indispensabil vieții de zi cu zi. Tehnica de fabricare a hârtiei a produs schimbări majore în producția manufacturieră japoneză, dând naștere unui nou gen de hârtie, numită washi, care a fost folosită și în arta origami. Dar
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
garderobe, umbrele, mantale impermeabile, perne, tapete, ambalaje rezistente și frânghii. Deci, hârtia a fost rapid integrată în cultura japoneză, devenind un material indispensabil vieții de zi cu zi. Tehnica de fabricare a hârtiei a produs schimbări majore în producția manufacturieră japoneză, dând naștere unui nou gen de hârtie, numită washi, care a fost folosită și în arta origami. Dar, în Japonia secolului al VI-lea hârtia era un material rar și prețios, astfel plierea hârtiei a fost practicată la început doar
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
și prețios, astfel plierea hârtiei a fost practicată la început doar de către familiile nobiliare. Creșterea comerțului a dus la răspândirea hârtiei în Japonia, iar origami a devenit o artă accesibilă atât celor bogați cât și japonezilor obișnuiți. Datorită specificului culturii japoneze, care sublinia respectul pentru cruțarea naturii, practicanții nu au uitat niciodată să economisească până și hârtia folosită în arta origami, astfel rezultând impresionante modele miniaturale de origami. În timpul perioadei Heian (794-1185) simboluri abstracte formate din plierea hârtiei au apărut în
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
necunoscuți până astăzi. În anul 1845 a fost publicată o colecție de figurine origami intitulată “Kan no modo” (“Fereastră către miezul iernii”). În timpul erei Meiji (1868-1912) arta plierii hârtiei a fost folosită ca metodă educațională în grădinițele și școlile primare japoneze. Prin învățarea formelor de bază ale acestei arte se ajunge la o anumită rafinare a gândurilor copiilor în direcția înțelegerii relației existente între un corp solid, concret, viu și reprezentarea sa din hârtie, prin intermediul culorii și a structurii liniilor sale
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
stimulează gândirea și fantezia, dezvoltă simțul tactil, adâncește intuiția despre forma esențială conținută într-un obiect, obiectele fiind simplificate până la câteva trăsături definitorii. Arta modernă a plierii hârtiei își datorează existența lui Akira Yoshizawa, cel mai influent și prolific artist japonez de origami al secolului al XX-lea. Începând cu anii ’30, Akira Yoshizawa a creat sute de modele inspirate din viața de zi cu zi. El, împreună cu americanul Sam Randlett, sunt creatorii sistemului de învățare a artei origami bazat pe
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
set de activități simbolice care să promoveze cooperarea și nu competiția, studiul naturii, lucrul manual. În origami el a văzut una din căile de a-și pune în practică teoria. Mai apoi concepțiile lui au fost preluate și de către pedagogii japonezi. Dezvoltarea artei origami în epoca modernă în Occident a început în anul 1945, prin studiile efectuate de Gershon Legman, la început în America, iar mai apoi în Franța. Legman l-a contactat pe maestrul japonez Akira Yoshizawa precum și alți practicanți
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
fost preluate și de către pedagogii japonezi. Dezvoltarea artei origami în epoca modernă în Occident a început în anul 1945, prin studiile efectuate de Gershon Legman, la început în America, iar mai apoi în Franța. Legman l-a contactat pe maestrul japonez Akira Yoshizawa precum și alți practicanți de origami, cum ar fi cei aparținând Ligii Montoya din Argentina, astfel încurajând dezvoltarea acestei arte în Occident. În anul 1956, magicianul englez Robert Harbin a inclus în volumul “Hârtia magică” modele de origami realizate
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
toate acestea există profesori, care propagă acest spirit, precum doamna profesoară Isabela Neamțu din Arad, care în activitate ei profesională încearcă nu numai cultivarea îndemânării elevilor ei ci și introducerea lor în acel plan spiritual de care dispun artele tradiționale japoneze, prin predarea artei origami. Obiectul din hârtie, spre deosebire de cel din piatră, este perisabil. El nu poate sluji eternității. Viața hârtiei cu forma ce o îmbracă este pasageră, creează doar un moment de bucurie estetică, dincolo de care se păstrează doar memoria
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
din care nave mici, cu o capacitate maximă de 100 de persoane la bord, atingeau coastele Coreei și ale Chinei, în timp ce navele mai mari, cu o capacitate maximă de 300 de persoane la bord, făceau comerț de-a lungul coastelor japoneze. Comerțul intern era activ, mai ales până în anul 1637, când s-a interzis ieșirea din țară a japonezilor. Exportul japonez consta în principal din aur, argint, perle, lemn de pin și cedru, obiecte de artă și artizanat. Foarte căutate erau
Negustorul și cămătarul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302869_a_304198]
-
în timp ce navele mai mari, cu o capacitate maximă de 300 de persoane la bord, făceau comerț de-a lungul coastelor japoneze. Comerțul intern era activ, mai ales până în anul 1637, când s-a interzis ieșirea din țară a japonezilor. Exportul japonez consta în principal din aur, argint, perle, lemn de pin și cedru, obiecte de artă și artizanat. Foarte căutate erau armurile și armele japoneze. Japonia evului mediu importa cai și oi, animale rare în Țara Soarelui Răsare, piei de tigru
Negustorul și cămătarul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302869_a_304198]
-
activ, mai ales până în anul 1637, când s-a interzis ieșirea din țară a japonezilor. Exportul japonez consta în principal din aur, argint, perle, lemn de pin și cedru, obiecte de artă și artizanat. Foarte căutate erau armurile și armele japoneze. Japonia evului mediu importa cai și oi, animale rare în Țara Soarelui Răsare, piei de tigru și de panteră, ceai, parfumuri, leacuri, țesături de mătase, lemn de santal, porțelanuri, jaduri, picturi, cărți și monede de aramă. Primele monede bătute în
Negustorul și cămătarul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302869_a_304198]
-
împrumuturile la timp, țăranul era obligat să predea drepturile asupra pământului cămătarului, care, teoretic, aparțineau stăpânului. Deci, între daimyo și țăran se infiltrează treptat cămătarul care, spre sfârșitul perioadei Tokugawa (sec. al XIX-lea), era o figură obișnuită a satului japonez. Astfel, din punctul de vedere al statutului social în era Edo (1603-1868) negustorii erau clasați chiar sub nivelul țăranilor, cu negustorii pe treapta cea mai de jos, doar pentru simplul fapt că își câștigau existența pe seama eforturilor celorlalți. Negustorii erau
Negustorul și cămătarul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302869_a_304198]
-
colectiv erau numiți burakumin. Ei erau “cei de neatins”, corespunzând țiganilor din Europa. Aveau cel mai de jos grad social, sub populația ainu, care era considerată a fi “barbarii sălbatici”, fiind numărați folosindu-se numărătoarea specifică pentru animale în limba japoneză: ippiki, nihiki, sambiki - unu, doi, trei etc. Membrii ei nu sunt numiți folosindu-se pronumele pentru persoane (hito), ci pentru lucruri (mono). Potrivit ritualului religiei budiste, în Japonia medievală, o serie de munci ca tăierea vitelor, prelucrarea pieilor precum și cele
Burakumin () [Corola-website/Science/302870_a_304199]