7,873 matches
-
insectele însetate de sânge. Era ora cea mai proastă - cea „înaintată“. Cină frugal, se spălă în lagună, potrivi cu grijă perdeaua de trestii care lăsa să treacă aerul, apărându-l de liliecii-vampiri, și, după alte cinci minute de lectură, stinse lumânarea și adormi. Afară, broaștele începuseră o simfonie monotonă, întreruptă doar de cântecul „bombardierelor“, de chemarea la împerechere a unei bătrâne curci și de mârâitul, îndepărtat, al unui tânăr jaguar. În aer plutea miros de frică. Nu era adus de briză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trebuit să te bagi iar? Uite, sînt mai mare cu cinci ani ca tine și, după cum arătăm, ar trebui să-ți spun nene. Așa crezi tu. Dacă stai culcat și mai pui mîinile pe piept, zău, aș putea aprinde o lumînare. Ce ai? Devii nesuferit, îmi stă berea în gît. Dacă ai ști cîte îmi stau mie în gît! Dar n-am încotro, împing sîrguincios la căruță. Moș Pantalon tace un timp și, cum și eu tac puțin ostentativ, după ce oftează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și bine ai făcut. Merită păcătoșii ăștia să-l țină aici pe Fiul Tău? Stelele au reapărut peste sat și Banditu' se strecura ca o fantomă spre casa lui Bratu. Ai luat-o? Da. Bratu se uită, luminînd cu o lumînare icoana și țipă ca apucat: Ai distrus-o, dobitocule! Dar nu-i dădeau drumul... Cine, mă, animalule? Sătenii. Ai rupt și o bucată din pictură. Acum nu mai face doi bani. Dar e aproape întreagă. Iisus este întreg. Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din gură. Uită-te la tine, ce spurcăciune ești! Nevolnic, fără dinți și totuși mai chinuiești cotoroanța. Dacă erai animal, acum oasele îți erau albe ca varul! Că tu ești mai breaz. Dacă pui mîinile pe piept, îți pot ține lumînarea. Vorbești ca prostul. Ca să revin la subiect, omul a ales monogamia ca să evite lupta pentru turma de femei. Decît rege doi-trei ani, mai bine regișor până dai colțul. Dar uită-te că uneori nu-i ajunge regișor și vrea... rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
separate. Îngerul, idolul acela atît de adulat, a opinat că Iosif trebuie să plătească. Fiorosul, președintele, Doamne, ai grijă de el, a pledat pentru Iosif. Omule, cît am greșit față de tine, se lamentează Bostan. La biserici, la mănăstiri, Iosif aprinde lumînări pentru președintele acela, a cărui față începe să o uite. Avea o față de înger, sever, dar drept și era atît de... aproape de sufletul tău... După cîțiva ani, în mintea lui Bostan, omul acela blajin care..., semăna așa de mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cu practica stăm ceva mai prost. Dionisie Cosașu era cheie de biserică, adică nu fura, nu înjura, credincios habotnic era și Biserica ajuta. Postea cu sfințenie, cînta în corul parohiei, aduna donațiile și nu fura nici să-l pici cu lumînarea. În casa lui te omenea, îți oferea daruri, te conducea o bucată de drum ducîndu-ți bagajele cele mai grele. Pe scurt, era om de pus la rană. Cusurgiii îi căutau hibele, dar omul ăsta n-avea neam de răutate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dar el nu bea, intervin glumeț. Numai dacă nu are ce bea, decretează acru Diana. În timpul mesei am fost șocați să auzim conversații ciudate. Țigările le-ai strîns la tine. Dacă te serveai ca din ale tale... Adă suportul de lumînări de la tine. Nu mai am lumînări. Adă-l pe-al tău. Tot eu, șmechere. Seara a trecut în mod plăcut totuși, deși eram intrigați de anumite ciudățenii, generate de pronumele posesive "al meu" și "al tău". La plecare, trec pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Numai dacă nu are ce bea, decretează acru Diana. În timpul mesei am fost șocați să auzim conversații ciudate. Țigările le-ai strîns la tine. Dacă te serveai ca din ale tale... Adă suportul de lumînări de la tine. Nu mai am lumînări. Adă-l pe-al tău. Tot eu, șmechere. Seara a trecut în mod plăcut totuși, deși eram intrigați de anumite ciudățenii, generate de pronumele posesive "al meu" și "al tău". La plecare, trec pe la baie și observ, unul lîngă altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fictivă, era chiar generos. Nu aveți o carte de chimie organică? Sigur că am, s-a repezit profesorul. A invitat-o la el, a cumpărat cafea din aia scumpă, un vin acătării, prăjituri, flori și două pahare de cristal, plus lumînări. Vai, ce frumos! a spus gurița aia frumoasă și proaspătă. Tu ești și mai frumoasă, îndrăznește Rîmbu. Chiar? întreabă fata, privindu-l țintă. Rîmbu lasă ochii în jos și nu i-a mai ridicat o jumătate de oră. Timpul trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și pe aceștia. Din toată istoria amoroasă a lui Curcudel s-a născut o altă poveste care mustește de ură. Bătrînul dorește să nu-și mai vadă odraslele și nici scorpia, iar cealaltă parte dorește ca moșul să crape fără lumînare și să putrezească în casă. Aneta și cei doi băieți locuiau la a patra casă de moșneag, așa că lumina aprinsă de două zile n-a trecut neobservată. Eu vă spun că a crăpat, concluziona Aneta. Și cum să intrăm? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la sfîrșit puneți cu stimă și trăiască lupta pentru pace. țnu s-a luminat Încă de ziuă În holul blocului e Întuneric ușa de la garsoniera de jos de lîngă intrare e dată de perete dinăuntru vine o lumină slabă cîteva lumînări pîlpîie mărunt cineva plînge acolo Încet Înfundat celelalte uși de la parter sînt toate Închise oamenii dorm Încă Îmi fac curaj și intru scoarțe decolorate de prea mult spălat pe pereți ștergare miros de levănțică și ceară topită pe pat e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin cu gogoșari scofîlciți. Am intrat În octombrie, părinții vecinilor mor la azil nespovediți, neîmpărtășiți și fără lumînare. Copiii bat mingea. Inima mea tremură, mîinile mele tremură. Nu mai vreau să mă Întîlnesc cu nimeni. Vreau să rămîn aici, privind În neștire o muscă ce-și freacă picioarele dinapoi; ochii ei mici, roșii ca gămălia boldurilor din pernița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ațîțat de atmosfera de rodeo, tocmai cînd timpul dresurii s-a terminat! Dar mergi mai departe, iei un marfar, o drezină, o trotinetă. Fluieri singură, pufăi, poate te arată și pe tine cineva cu degetul. CÎnd se stinge lumina, aprindem lumînările și ne adunăm În bucătărie. Aștept atunci s-o aud pe Omama povestind Întîmplări cu strigoi: „Și Moșu Circu ieșea noaptea din șopru și se vîra mintenaș În soba mică cu săcurea izinită de sînge ca scoasă din borîndău; avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unde s-ar putea strecura un gînd pe care ți-e frică să-l rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu mai e la ștand zice că ie la sediu. Las’ că văd ei mîine pretenii o ieducăție...“ Greșală. Mucul lumînărilor se deșiră negru pînă-n tavan. BÎjbîi după foarfecă, tai fitilul la jumătate, flacăra tremură mică și albastră ca un ochi cu pleoapa lăsată. De ce mi se face deodată rușine? Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe Înjurături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar nu mai știu cine era - o țigară, un coniac, the Wall, muzica lui Pink Floyd, scrîșnetul sfîșietor al pereților care se dărîmă scot la lumină secretele cărnii, o vulvă deschisă, sîngerîndă ca după un viol. Fața lui la lumina lumînării e parcă Îmbrăcată În celofan. Cuptorul aragazului arde. Din amintire sau din reflex vine un miros de cozonac. Copilul chinuit, terorizat de frică În așteptarea moșului care vine cu o sanie trasă de reni din ținuturi polare. Primul rol, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În toată firea. Și n-ai să-mi spui acu că dumitale nu ți-o fi trebuind. Că dacă n-ai ți se urcă la cap și iești În stare de toate blestemățiile. Am auzit eu multe. Văduve care ține lumînări sub pat, d-alea groase de nuntă, și castraveți; una mi-a povestit că făcea cu un cîrnat d-ăla polonez pînă s-a infectat și-a dus-o la spital. Cu bărbații ie și mai rău. Iera la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ăl mic și să te ții, coană Aneto, spală-1, piaptănă-1, dăi să mănînce, plimbă-1, culcă-1, șterge-l la fund. Asta-i viața, morții cu morții, viii cu viii. Mă duc. Leon a murit acum paisprezece ani nespovedit, neîmpărtășit și fără lumînare. L-au găsit vecinii căzut deasupra ligheanului În care urina noaptea. Se pare că schizofrenia nu este ereditară, În schimb vocația eșecului i s-a transmis prompt primului urmaș odată cu onestitatea, cu discreția, cu intransigența, cu fuga de societate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Însoțitor fidel al Întunericului, meniți parcă amîndoi să-ți propună scurte repetiții de somn În vederea marelui spectacol al tăcerii. Viermi mici, albi, grăsciori ca niște prunci se cuibăresc În carnea ta, caută căldură și hrană, vezi ca prin ceață, flacăra lumînării pîlpîie și imaginea tremură, fecioara Își alăptează pruncul. Sub pleoape lumina se Înghesuie dinlăuntru. Culorile vor să fugă din tine și se-nvălmășesc toate acolo Între gene. Chipuri galbene, chipuri violete, date cu bronz, ca fetele noastre la demonstrația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce gîndesc nici o replică nu-mi vine În ajutor Încerc să mă salvez cu o Întrebare banală) — Și ce făceau toți oamenii aceia? — Unii Își făcea cruce. Ierea și femei bătrîne cu basmale negre ca la mort; Îngropa În moloz lumînări aprinse și făcea mătănii, fel de fel de lume bătea cu palmele și cu genunchii grămada aia de praf cît mai rămase din Sfîntă biserică. Nici nu vorbea unii cu alții. Ședea așa Îngrămădiți acolo, strînși laolaltă dă ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nici o emoție. Mediocre și banale ca tot ceea ce mă Înconjoară. Îmi aprind țigarea. Întind mîna după o carte. Vreau să-mi amintesc ce scriu alții. Deschid la Întîmplare jurnalul lui Ginsberg Boston, decembrie, 1960 „Viitorul pămîntului este de altfel o lumînare Întoarsă Ceara topită ucide flacăra ce arde În sus indiferent de cum ținem lumînarea - bomba atomică ..................................................................................... Dacă educăm oamenii spre a fi ei Înșiși faptele lor vor fi mai drepte decît după legi ce le sînt impuse dinafară. Oamenii trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Întind mîna după o carte. Vreau să-mi amintesc ce scriu alții. Deschid la Întîmplare jurnalul lui Ginsberg Boston, decembrie, 1960 „Viitorul pămîntului este de altfel o lumînare Întoarsă Ceara topită ucide flacăra ce arde În sus indiferent de cum ținem lumînarea - bomba atomică ..................................................................................... Dacă educăm oamenii spre a fi ei Înșiși faptele lor vor fi mai drepte decît după legi ce le sînt impuse dinafară. Oamenii trebuie să știe că răspunsul se află doar la cei care știu În rest doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
creadă că trag cu urechea. Mă Îndrept spre ieșirea din spate, intru În ghereta scundă de lîngă rampa de descărcare, unde se vînd alimente pentru muncitori. Mă fac că vreau să cumpăr ceva. Întreb Într-o doară dacă n-au lumînări. VÎnzătoarea mă privește stupefiată. Mă scuz și ies. Dau de doi milițieni gradați care discută ceva cu un bărbat Între două vîrste cu o șapcă În carouri pe cap. Iar mă Întorc, trec prin fața veceurilor. De-acolo ies doi băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
l-am urmărit. De fapt... pe tine te căutam. Doctorul Fidorous se întoarse cu fața la mine. — Ai auzit? — Da. — Ei, atunci, mai bine intră, nu? Încăperea era mică și goală, cu excepția doctorului și-a unei mese simple, de lemn, plină de lumânări, lipită de peretele din față; nu era lumină electrică acolo și nimic care să explice zgomotele pe care le auzisem. Spațiul părea construit din cărți uriașe, enciclopedii vechi, dicționare sau atlase, iar cotoarele lor de piele jupuită, ca niște cărămizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era lumină electrică acolo și nimic care să explice zgomotele pe care le auzisem. Spațiul părea construit din cărți uriașe, enciclopedii vechi, dicționare sau atlase, iar cotoarele lor de piele jupuită, ca niște cărămizi groase, aruncau umbre tremurate în lumina lumânărilor. Un afiș vechi cu un călugăr în stil shaolin, cu un gong uriaș, fusese bătut într-un cui pe unul dintre pereții de cărți. Fidorous ședea cu picioarele încrucișate sub el pe o pernă în mijlocul podelei, la început cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu un călugăr în stil shaolin, cu un gong uriaș, fusese bătut într-un cui pe unul dintre pereții de cărți. Fidorous ședea cu picioarele încrucișate sub el pe o pernă în mijlocul podelei, la început cu fața spre masa cu lumânări, iar acum întors ca să mă privească. Părea diferit. Preț de o secundă, am crezut că e un truc al luminii lumânării, dar, nu, se schimbase. Părul lui rebel fusese cumințit puțin, dat pe spate cu briantină. Și halatul dispăruse. În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]