8,306 matches
-
chiar copilul nu cunoaște mila. Credincioasă e prietinia, dar mai credincioasă răzbunarea: Nu cade picătură de sânge fără răzbunare. Deasemeni dragostea, ca și ura, e fără măsură. Salut, Caucaz cu fruntea albă, Slobod pământ al munților Mi-apari sălbatic însă mândru. Prăpăstiile îți sunt altare, Și ceața serii stă pe culmi Cu-aripi ce fâlfâie-n înalt Născând fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
undeva Araratul biblic, unde s-a oprit corabia lui Noe. Noi zburăm spre Tbilisi, capitala Gruziei, țara unui popor despre care știm foarte puțin. Gruzinii Georgiei stau aici din veacuri afunde? Așa se pare. Un popor cu înfățișare frumoasă și mândră, care și-a apărat cu învierșunare independența în Caucaz. În veacul IV, s-a creștinat. În al XII-lea veac, a avut o literatură bogată (Rustaveli). Au rămas încă zidurile castelelor feudale (peste 2000 cetăți în munți) și biserici care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sân Chinul să-ți alin. Maică, viața mi se scurge Strop cu strop, N-aș dori-ntr-un țintirim Trupul să-mi îngrop. De-oi muri, să-mi pui mormântul Într-un câmp de flori Sub stejarul ce-și înalță Mândru, fruntea-n nori Pe-unde dragii mei tovarăși Trec adesea-ori. Am fost la Eforie și în 1956, în același loc și aceiași casă, de la 15 Iulie la 15 August. Am fost la Sütghiol și Tașaul; n-a fost vreme prielnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Să-i pară cățele viermănoase Numai eu să-i par frumoasă, Numai eu să-i fiu aleasă. Se rostește afară la cheutoarea casei, înfigând un cuțit în pământ * CHEMAREA LUNEI ( Când s-arată crai nou) Lună, lună, Vârgolună! Tu ești mândră și frumoasă Peste nopți tu ești crăiasă. Tu cal ai, Dar frâu n-ai. Iată dau-ți brâul meu Și fă frâu calului tău, Să te duci după ursitul meu. De-a fi de-aice din sat, De-a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zile ajunseră (polonii, n.n.) la o pădure, care se numește Bucovina”. Ordinea de marș a trupelor era următoarea: eșalonul I, nobilimea Poloniei Mari cu carele și alte bagaje; eșalonul II, artileria, care regești, apoi regele și fratele său Sigismund, „cu mândra armată a curtenilor săi”, eșalonul III, nobilimea din Polonia Mică; eșalonul IV, cavaleri și pedeștri. În ziua de 25 octombrie, a trecut pădurea oastea din Polonia apuseană (Wielkopolska - Polonia Mare). Nu putea să treacă mai multă oaste deoarece era o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mânăstirii patru sălașe de țigani. Înainte de 10 octombrie 1448, boierul Crâstea dăruia Neamțului satul Cârniceni, pentru care domnul da un privilegiu de întărire la 10 octombrie 1448. La 23 ianuarie 1450, mânăstirea primea un loc pentru două mori, de la Șteful Mândre. La 31 iulie 1451, frații domnului, Ștefan voievod și Petru voievod dăruiau mânăstirii doi robi tătari, Pașco și Petrică. La 7 septembrie 1452, îi era întărită mânăstirii o bucată de pământ pe Pârâul Sec, cumpărată de la Tuzoana, fiica lui Contas
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mărirea sufletului său, pentru istețimea sa, pentru priceperea sa în ale războiului și pentru norocoasele sale războaie împotriva turcilor, ungurilor, polonilor și tătarilor”. Bonfinius, cronicarul de curte al lui Matei Corvin, îl laudă pe domn „însuflețit pentru lucruri frumoase și mândru, pe lângă acestea harnic și strașnic în război”. Și cronicarul ungur Istvanffi îl laudă pe Ștefan „care s-a arătat mai presus de toți vrășmașii săi”. Îl laudă și cronicarii turci, atât de reticenți când prezintă pe adversarii lor, Așâc-Pașa-Zade care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nainte cale de trei zile - zâce - cî îi da de un palat coperit numai cu tăblii de aur. Acela are mare putere - zâce -. Ș-a mers înainte. Nu merge multă vreme, vo trei zâle, ș-ajunge acolo la un palat mândru și frumos nu te puteai uita, la soare te puteai uita, da’ la împalatu zmeului ba” (Boișoara - Vâlcea). La fel și puterea biciului care adună dracii să îndeplinească încercările crește treptat prin argint, aramă și în final aur, în basmul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
gură grăia:/ j- Hai tu, Ioane, să schimbăm,/ Să schimbăm noi la cai galbeni./ Să-mi dai tu mie pe-al tău,/ Și eu să ți-l dau pe-al meu” (Câinenii-de-VâlceaVâlcea). Am văzut mai sus că prototipul imaginii feciorului mândru îl constituie soarele însuși, aici el este depășit la nivel simbolic în ipostaza de fecundator și, mai mult decât atât, întâmpină un refuz din partea feciorului cu cal măiestru. Semnificația magiei cu adjuvant cabalin este întărită, la nivelul cuvântului ritual, și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
colindele de fecior: „Pe sub soare mai la vale/ Trece-un voinicel călare” (Țepu - Galați), „Mai la vale pe sub soare/ Zări un păun călare;/ Nu-i păun cu coada verde/ Ci e Ștefan, Făt-Frumos” (ZerneștiTransilvania). Metafora negată conține sugestia unei păsări mândre, cu atribute solare. Transpunerea în plan avimorf nu este deloc întâmplătoare. Colindele tip III, Sora soarelui ascunsă printre păuni, „povestesc” (în sensul mitic, de resuscitare prin cuvânt a forțelor sacre) cum sora soarelui însăși este furată de fecior și ascunsă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
El să rămâie curat,/ Luminat/ Ca și roua florilor,/ Ca lacrima ochilor”. Aura sacrală se instituie și datorită ceței, ea anticipând schimbările de statut sau chiar hierofaniile. Și neofitul din colinde trece prin această anticameră a sacrului: „Pe cea luncă mândră-n jos,/ Domnului Domneo!/ Grele neguri s-au slobost./ Dar prin neguri cini se primblă?/ Da Todică cu Costică/ Pe cai negri-mpodobiți”. Câmpia constituie un topos al incursiunii mitice și, dacă adăugăm acest simbol descinderii pe care o întreprinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scoaterii din familiar. În momentul plecării, feciorul din colinde are un dialog aspru cu mama, iar, în alte variante, când se întoarce cu leul legat, o strigă să vadă fiara. În mod sugestiv, fiul ce dorește să-și facă mama mândră este auzit doar de cea care va înlocui imaginea feminină în etapa viitoare, semn că vârsta anterioară a fost abolită complet: „Ia ieși, maică, ia ieși, taică,/ Să vezi maică, ce-ai scăldatu,/ Ce-ai scăldat, ce-ai d-umbăiat!/ Ți-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce anticipează reordonarea universului: eroul transformă moartea în viață și de aceea poate accede mai departe, în munte. Scopul declarat al mișcării dinspre social spre neant decodează alegoria bine cunoscută a vânătorii: „După vânătoare/ De păsări ușoare,/ După-nsurătoare/ De mândre fecioare”. Atunci când pregătirile sunt intensive, după traversarea Cernei, confruntarea nu se va mai limita la dobândirea fetei sălbatice, va fi una de gradul zero: „Unde să ducea?/ În târg, în Sibiu/ Își lua paloș demischiu;/ ’Napoi să-ntorcea,/ ’N munte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
extremitate, unde se află culturile de cereale, până în inima gospodăriei, în grădină: „Seară de cu seară,/ Prin verde secară;/ Noaptea miez de noapte,/ Tot prin grâne coapte;/ Mai înspre ziori,/ Prin grădini cu flori;/ Dis-de-dimineață,/ Pe rouă, pe ceață,/ Pe mândra-i verdeață” (Voineasa - Vâlcea). Apropierea de nucleul vieții cotidiene vine odată cu răsăritul, invazia fiind progresivă și iminentă. Efectul poetic este dat de acumularea substantivelor din descriere, coborârea cerbului din munte fiind asemenea unei avalanșe ce înghite succesiv spațiile. Planul vegetal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zărea” (Peceneaga - Tulcea). Sfidarea animalului îi afirmă proveniența sacră, iar provocarea pe care o lansează are menirea de a confirma statutul superior al flăcăului, care își demon¬strează „nu numai vitejia, ci și abilitatea «magică»”. Motivul transformării feciorului în cerb mândru este comun colindelor și basmelor. Colinda tip III, 69, Vânători preschimbați în cerbi, conține numeroase indicii inițiatice: „Cel uncheș bătrân/ El că și-o d-avut/ Nouă fiușori./ El nu i-onvățat/ Nice văcărași,/ Făr’ el i-o-nvățat/ Munții la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fata respectivă și ea i-a prefăcut pe toți în niște cerbi” (Purcăreni - Argeș). Proba inițiatică a confruntării psihologice cu instanța supranaturală are ca scop cufundarea și confundarea identității tinerilor cu sălbăticiunea mirifică. Ei petrec un timp drept „niște cerbi mândri și frumoș’, avea[u] un păr cu totu și cu totu numai de aur, dă sclipița carnea și păru pă ei, pielea pă ei”. Metalul solar decodează șederea în animal ca etapă a devenirii, metamorfoza nu este aici punitivă, ci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu Centrul și Axa lumii ipostaziată ca Pom Cosmic”. În colinda citată, bradul constituie simbolul autohton al lui axis mundi, în cele mai multe texte leul se află sub un element vegetal, ceea ce transmite ideea originii duale a lumii: „Subt un spin mândru-nflorit” (Almaș-Săliște-IliaHunedoara), „Sub o tufă de schinduf” (MăcinTulcea), același loc din care este păzit ogorul cu roade împărătești în basmul Șperlă Voinicul. In cadrul acesta, aflat în afara orizontului cunoscut, identificabil cu traseul psihopomp, leul este găsit de flăcău dormind: „Când
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dar momentană, pătimește eroul din basme, scos înapoi mereu într-o formă superioară. Pajura este frecvent figurarea monstrului înghițitor și catalizator al mutației ontologice: „Dă trei ori l-a lăpădat, dă trei ori l-a-nghițât și l-a făcut mai mult mândru șî frumos pă cum era” (Voia - Dâmbovița), „da’ ea când s-a făcut, așa, a dischis o gurî șî l-anghițât pi Ionel. L-a-nghițât șî l-a dat înapoi afarî. L-a făcut așa di frumos!” (IzvoareSoroca). Maternitatea rămâne un reper
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
învii. Cum ț-am făcut eu țâie bine, fă-mi și tu mie bine. Dă trei ori le-anghițât, dă trei ori le-a lepădat, de trei ori lea-nghițât, dă trei ori le-a lepădat și l-a făcut mai mult mândru și frumos după cum era” (VoiaDâmbovița). Mama pajură este ipostaza solară a devorării, în timp ce mama șarpe transferă prăzii sale temporare energii htoniene: „Mă-sa, când s-a dus să-l sărute, l-a șî înghițât. Atunci, bătrânu șî șarpele, când a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
temporare energii htoniene: „Mă-sa, când s-a dus să-l sărute, l-a șî înghițât. Atunci, bătrânu șî șarpele, când a șuierat o dată, i-a dat bătrânu o palmă după ceafă la mă-sa șî l-a făcut mai mândru șî mai frumos pă cioban”(Valea Mănăstirii - Argeș). Ipostaza teriomorfă a monstrului înghițitor conține și simbolistica strămoșilor care asistă la inițierea neofitului și de aici rezultă funcția de călăuză psihopompă a șarpelui. „A intrat în gură. ’Ce: - Stai acolo pă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care reușește chiar mai mult, să treacă marea fără să se ude și ajunge în centrul lumii figurat de insulă, deci într-un spațiu consacrator: „Intră-n mare ca o floare./ Tot el că iese din vad,/ Ca un verde mândru brad” (Casimcea - Tulcea). Ipostaza de cosmocrator este întărită prin comparația cu Arborele Cosmic, inițierea flăcăului având ca rezultat reiterarea scenariului primordial: ivirea Pomului Creației din Apele Primordiale. Calul îmbină în această colindă funcția sa psihopompă în traversarea mării ca „vamă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mi-l răpezi/ Și ieși-n vad/ Ca un brad,/ Cu cioltarul/ Nesudat,/ Cu calul neapătat”. Cele trei zile de cufundare în apa fons et origo, după cum îi place lui Mircea Eliade să o numească, au ca rezultat un fecior mândru, asemenea celui dat afară de monștrii înghițitori din basme, și un cal impermeabil: el nu a transpirat, dar nici nu s-a udat. Efectul apei asupra materiei diferite ca structură este umezirea, însă calul este consubstanțial cu lichidul vieții. Derivarea rară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
condensare” metaforică a unor condiții reale ale căsătoriei. O altă marcă pentru condiția excepțională a fecioarei ce urmează să aibă revelația începutului de lume îl constituie veștmintele ei, care acoperă un trup impregnat de elemente magice: „Cine mi te-a-mpodobit/ Așa mândru și gătit,/ Cu argint pănă-n pământ/ Și cu aur pănă-n brâu?/ Doi părinți cari te-au băiat,/ Lapte dulce te-o scăldat,/ Flori de măr te-o-nfășurat,/ Să fii dragă pruncilor” (Șpring - Hunedoara). Asociat cultului lunar și, implicit, feminității, argintul marchează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în creștere, fac descântece de dragoste pentru a se completa și ele cu cel ales. „Prin Bucovina, luna nouă, ca și stelele, este trimisă în vrăji, ca să aducă ursita celui ce nu mai poate aștepta: «Lună, lună,/ Vârgolună,/ Tu ești mândră și frumoasă,/ Tu ești a nopții crăiasă,/ Tu cai ai,/ Dar frâu n-ai;/ Na-ți brâul meu/ Și fă frâu calului tău»”. Invocarea lunii pentru formarea cuplului constituie, după Silvia Ciubotaru, un „rudiment al cultului lunar”, astrului oferindu-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mătase IV, 80D, metafora negată aduce sugestia pluvială și anticipează prin simbolizarea leagănului natura dezlănțuită în diluviul deja cunoscut: „Colea-n sus, pă lângă cer,/ Cetenule, cetinoară, dragule!/ E un negru dă norel;/ Nu e negru dă norel,/ Și-i mândru legănel” (BoteniArgeș). Fata de măritat se află în planul înalt, încărcat de sacralitate și, dând senzația că stă pe un nor de furtună, devine ea însăși o divinitate atmosferică. Starea ei este de izolare, specifică ritualului inițiatic, fiindcă, la chemarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]