7,953 matches
-
perechi de mânuțe lacome. În timpul ăsta, Mircea gătește prânzul. Mă gândesc că nu știu ce m-aș face fără el. Dar pe urmă mă gândesc și că, dacă n-ar fi fost el așa cum este, n-aș fi avut niciodată curajul ăsta nebun de a face doi copii atât de apropiați ca vârstă. Nu se mai pune nicio clipă problema că nu mă pot concentra, că n-aș putea lucra în zgomot sau cu întreruperi. Lucrez oricum, câteodată și cu ambii copii în
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
-i progresul. A fost odată, cine se-atingea de ea, pe loc se tămăduia, acuma poftim de te atinge dacă-ți dă mâna. Numai noi aripatele mai putem, fâl-fâl. Fâl. Se spune că viteza a crescut, că timpul se rostogolește nebun la vale, într-o zi cât într-o lună, într-un singur ceas omul îmbătrânește cât într-un an, capul de aur i-a căzut, pieptul de argint s-a făcut praf, șoldurile de bronz s-au nimicit, picioarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Abia mai târziu vor înțelege filosofii (nu toți!) că între adevărul revelat și adevărul raționat există o deosebire: ca de la cer la pământ! Când Sf. Pavel le-a vorbit despre viața eternă, logicienii atenieni l-au privit ca pe un nebun. „Da, nebun! Însă nebun întru Hristos!” - le va fi replicat apostolul. Din păcate, și atunci, și acum, mintea filosofului pune la îndoială orice vine din afara ei, trecând totul prin filtrul raționamentului deprins din cărțile maeștrilor. Învățătura lui Isus îi convingea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
târziu vor înțelege filosofii (nu toți!) că între adevărul revelat și adevărul raționat există o deosebire: ca de la cer la pământ! Când Sf. Pavel le-a vorbit despre viața eternă, logicienii atenieni l-au privit ca pe un nebun. „Da, nebun! Însă nebun întru Hristos!” - le va fi replicat apostolul. Din păcate, și atunci, și acum, mintea filosofului pune la îndoială orice vine din afara ei, trecând totul prin filtrul raționamentului deprins din cărțile maeștrilor. Învățătura lui Isus îi convingea pe oameni
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
înțelege filosofii (nu toți!) că între adevărul revelat și adevărul raționat există o deosebire: ca de la cer la pământ! Când Sf. Pavel le-a vorbit despre viața eternă, logicienii atenieni l-au privit ca pe un nebun. „Da, nebun! Însă nebun întru Hristos!” - le va fi replicat apostolul. Din păcate, și atunci, și acum, mintea filosofului pune la îndoială orice vine din afara ei, trecând totul prin filtrul raționamentului deprins din cărțile maeștrilor. Învățătura lui Isus îi convingea pe oameni că prin
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
doi amanți?” - se întreabă scriitorul P.H.Lippa. Indubitabil, vrea să-i ia apărarea „eroului” său. Deși cred că este vorba mai curând de un demers firesc: acela de a se înscrie în logica expunerii, fie și printr-o interogație retorică. „Nebun” nu este bărbatul îndrăgostit de o femeie mult mai tânără decât el; nebun este numai dacă se comportă iresponsabil față de ea - mai notează P.H.L. Chiar dacă „ființa lui de carne și sânge dă în foc” în prezența ei, Profesorul simte adesea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
eroului” său. Deși cred că este vorba mai curând de un demers firesc: acela de a se înscrie în logica expunerii, fie și printr-o interogație retorică. „Nebun” nu este bărbatul îndrăgostit de o femeie mult mai tânără decât el; nebun este numai dacă se comportă iresponsabil față de ea - mai notează P.H.L. Chiar dacă „ființa lui de carne și sânge dă în foc” în prezența ei, Profesorul simte adesea nevoia să „se justifice” față de Teodora, să-i explice cum de a avut
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Domnul. Oamenii ce se aflau în casă au auzit tot ce a spus muribundul și toate rudele lui s-au îndepărtat de el și au făcut un consiliu de familie și au hotărât să-l ducă la un spital de nebuni sau la un azil de bătrâni, undeva. Dar nicăieri nu l-au primit. A mers și nevasta muribundului cel păcătos și, cu chiu cu vai, l-au primit la azilul de la Schinetea, acolo unde Ciolac și a dat duhul. Cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nedreptățile și barbaria principilor Italiei au fost cele care i-au făcut, în cele din urmă, să-și piardă statele, tot așa după cum falșii principi ai lui Machiavelli îi vor pierde cu siguranță pe aceia care vor fi atît de nebuni încît să le urmeze pilda. Nu ascund nimic, e posibil ca lașitatea unora dintre acești principi ai Italiei, la fel ca și răutățile lor, să-i fi dus la pierzanie; astfel e cert că lipsa de tărie a regilor Neapolelui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pușcărie. Eu eram Închis că-l tăiasem pe unu’. Zâmbi și continuă să povestească cu vocea lui blândă. — Mi-a plăcut de el de la-nceput și, când am ieșit, l-am căutat. Îi place să creadă că și eu sunt nebun și nu mă deranjează asta. Îmi place să fiu cu el și să vă țara fără să m-apuc de furtișaguri ca să fac asta. Îmi place viața asta de domn. — Păi și cu ce vă ocupați amândoi? — A, nimic. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oraș și să ia o carte de la bibliotecă, mânca de prânz acasă, citea pe verandă până se plictisea și apoi se ducea la sala de biliard, răcoroasă și Întunecoasă, ca să-și petreacă acolo cele mai calde ore din zi. Era nebun după biliard. Seara exersa la clarinet, hoinărea prin oraș, apoi mai citea ceva și se culca. Pentru cele două surori mai mici rămăsese Încă un erou. Maică-sa i-ar fi adus micul dejun la pat dacă ar fi cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-s eu doctor, dar la asta mă pricep. — E, și ei s-au gândit că-i mai bine să-mi facă o absorbție și asta mi-au făcut. Da’ care-i problema? Doar nu ți s-o părea că-s nebun? Pari În cea mai bună formă. — E o plictiseală a dracu’ odată ce ești declarat țicnit. Nimeni nu mai are vreodată Încredere-n tine. M-aș culca puțin, Nicolo. Aici nu-i genu’ de comandament general cu care suntem noi obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru că după aia vă trimit de pe font. Pentru că veniți repede la mine să vă scap de gaz. Vă dați și cu ceapă-n ochi ca să scăpați. — Nu-ți dai seama ce zici. Nici nu-ți bag În seamă jignirile. Ești nebun. Brancardierii intrară din nou. — Domnule căpitan... — Ieșiți afară! Ieșiră. — O să-l Împușc eu pe bietul băiat, spuse ofițerul de artilerie. Sunt și eu om. Nu pot să-l las să sufere. — Păi, Împușcă-l. Împușcă-l și asumă-ți responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
au luat-o. Poate nici nu-și mai amintesc. Vorbea-n franceză, dar n-o vorbea curat decât rareori și chiar și atunci amesteca multe cuvinte și construcții englezești. — Unde-i Fontan? — Il fait de la vendange. O, Doamne, il est nebun pour le vin. — Dar ție-ți place berea, nu? — Oui, j’aime la bière, mais Fontan, il est nebun pour le vin. Era o bătrânică durdulie cu obrajii roșii, adorabili, și cu părul alb. Era foarte curată și casa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și chiar și atunci amesteca multe cuvinte și construcții englezești. — Unde-i Fontan? — Il fait de la vendange. O, Doamne, il est nebun pour le vin. — Dar ție-ți place berea, nu? — Oui, j’aime la bière, mais Fontan, il est nebun pour le vin. Era o bătrânică durdulie cu obrajii roșii, adorabili, și cu părul alb. Era foarte curată și casa era și ea foarte curată și aranjată. Venea din Lens. — Unde-ai mâncat? — La hotel. — Mangez ici. Il ne faut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și cinci de dolari. — O nemernicie. Fontan unde e? — Are grijă de vin. De-acum trebuie să fie cu ochii pe el, ca să iasă exact cum trebuie, Îmi spuse zâmbind. Nu se mai gândea la bani. — Vous savez, il est nebun pour le vin. Noaptea trecută a adus puțin acasă, cel pe care l-ați băut, și a mai adus puțin din cel nou. Cel mai nou. Nu-i gata Încă, da’ a băut puțin și dimineața și-a turnat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cel pe care l-ați băut, și a mai adus puțin din cel nou. Cel mai nou. Nu-i gata Încă, da’ a băut puțin și dimineața și-a turnat puțin În cafea. Dans son café, vous savez! Il est nebun pour le vin! Il est comme ça. În nord, de unde vin eu, nu se bea vin. Toți beau bere. Aveam o fabrică mare de bere chiar lângă casa noastră. Când eram mică nu-mi plăcea cum mirosea hameiul adus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la fabrică, să bem bere și după aia o să ne placă hameiul. Asta așa e. După aia ne plăcea. I-a pus pe cei de-acolo să ne dea niște bere. După aia ne-a plăcut. Dar Fontan, il est nebun pour le vin. O dată a omorât un iepure și a vrut să i-l fac cu un sos cu vin, să fac un sos negru cu vin, unt, ciuperci, ceapă și tot ce mai era, ca să-l mâncăm cu iepurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Toți fac asta aici, așa spune. Spune că ce-ar fi dacă, după ce te-a Împușcat pe tine, Împușcă o femeie sau un copil? — Dar eu nu-s căsătorit. — Se referă la orice femeie sau copil. — Tipu’ ăsta nu-i nebun, spuse Cayetano. — Zice că ar trebui să-l denunți, termină de vorbit domnul Frazer. — Mulțumesc, spuse Cayetano. Ești un translator formidabil. Voresc ceva engleză, dar prost. Însă de Înțeles o Înțeleg cum trebuie. Cum ai făcut de ți-ai rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
germ. În orig.) . D.T.’s În original - delirium tremens. . water glass În orig. - indicator de nivel sau sticlă de nivel . Omule (În sp. În orig.) . Nimic și apoi nimic și nimic și apoi nimic (În sp. În orig.) . Încă un nebun (În sp. În orig.) . Ceșcuță (În sp. În orig.) . Prescurtarea de la doctor, folosită sub forma unui aplativ. . În sensul că, fiind evreu, Doc Fisher se așteaptă să fie insultat În duminica În care a intrat Isus În Ierusalim și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în fața unei fiare. Lanțul nu cedează! Dedodată se încordează ca un arc și cu toată puterea zvâcnește înainte... Căpăstrul îi zdrobește carnea de pe bot. O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește ca nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana largă făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă... Calcă pe bucata de lanț ce o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dar nu mai putea. Bărbatul arătă spre fata care ieșea din încăpere, dându-i de înțeles lui Valerius că ea era vinovată de fuga gladiatorului. Fata se întoarse imediat. Încerca să-l țină pe Lurr de zgardă, însă câinele scăpă, nebun de bucurie, și alergă spre Valerius, scheunând. — Dar cum ați făcut...? Valerius încerca să-l liniștească pe Lurr. Îl bătea drăgăstos pe spate, fericit să-l vadă din nou alături de el. — Cum se apropie cineva, Lurr începe să mârâie. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Galba va ajunge imperator, va fi bine pentru Roma. E loial. — Dar când a pus mâna pe Poppaea? râse Lucilius. Știți că Nero i-a încredințat-o pe iubita lui Poppaea lui Otho, ca să aibă grijă de ea? Era nebun după Poppaea și pentru ea voia să-și repudieze soția, pe Octavia... — Ce spui? protestă paharnicul. Poppaea era deja soția lui Otho când Nero s-a îndrăgostit de ea. Știu pentru că... Lucilius îl întrerupse: — Otho a avut așa de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce cuvinte dulci îi șoptea... Ba chiar îi spunea Poppaea. Acum, că Nero a murit, Sporus va ajunge în patul lui Galba? - îi aruncă paharnicului o privire îngrețoșată. Sau în patul lui Vitellius, care, între două soții, continuă să fie nebun după sclavul ăla... Cum îl cheamă... Asiaticus? Mai lipsește să-l aleagă tribun sau membru al ordinului cavalerilor... — Galba nu-i desfrânat ca Vitellius! izbucni paharnicul. — Nu pot să povestesc că Galba al tău se îndrăgostește de soldații lui? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
începură să discute. Se vedea că erau nehotărâți. Așteptau să-i vadă apărând dintre copaci pe soldații acelui tribun, căruia i-ar fi tăiat bucuroși capul pentru umilința înfrângerii suferite. Însă ofițerul care alerga singur înainte și înapoi, ca un nebun, părea că vrea să-i atragă încă o dată în capcană. Unul după altul, se întoarseră, cu gând să se depărteze. Imediat, Antonius o luă la fugă spre ei, apropiindu-se la mai puțin de cinci pași, și slobozi un urlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]