9,132 matches
-
narative” ar fi de cerute sau „interesante”! Un Proust sau un Joyce vor să ridice lespedea care se ascunde În spatele Întregii gesticulații umane, de parcă... da, de parcă „dincolo” s-ar desfășura sau deschide cu totul alte orizonturi. Care, dacă nu le neagă pe cele „din fața cortinei”, cele vizibile și „la Îndemâna” oricărui pictor talentat al realității, le pune oarecum În umbră, mai bine zis le „marginalizează”, le Împinge la o parte din centrul interesului. Aceasta e „revoluția” lui Proust: adoptând un „alt instrument
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau altul, și atunci, „Îl” iau de unde e posibil, orice numai nu cumințenia și previzibilitatea, torsul molcom și adormitor al vieții bătrânilor și adulților „lași”. Sau, cum o decretau tinerii fasciști italieni cu o vorbă rămasă celebră, vivere pericolosamente!; să negi „drumurile și firea, prudența burgheză, așezată”, să provoci, chiar În timpuri de pace, un război sau altul, să „răstorni” acea ordine și așezare pe care ai găsit-o În societate când te-ai născut și de „erorile” sau chiar de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
României să repete nefericita experiență sârbească? Vadim promisese o guvernare cu mitraliera și execuții publice pe stadioane, iar un apropiat al său i-a amenințat pe jurnaliștii „vânduți Occidentului“ că vor ajunge În lagăre de muncă (asemenea vorbe erau apoi negate de cei care le pronunțaseră sau prezentate ca glume ori figuri retorice). Și s-a petrecut ceva aproape suprarealist: o grămadă de români — oameni politici, jurnaliști, intelectuali — s-au mobilizat pentru alegerea lui Iliescu, pe care mulți dintre ei Îl
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
atunci când au dat mâna cu invadatorul sovietic și s-au așezat În funcții Înalte În faza cea mai represivă a comunismului. Lucrurile, ca Întotdeauna, sunt mai complexe. Faptul că românii au avut o Înclinare antisemită nu cred că poate fi negat. Au avut-o Însă, mai Întâi de toate, În cadrul unei civilizații creștin-europene care a imprimat În imaginarul colectiv tratarea evreului ca străin. Evreul a fost timp de secole figura cea mai pronunțată a alterității, a „celuilalt“, În spațiul european. Antisemitismul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ca burlac și intenționam s-o continui. Am urlat la Jayne, am acuzat-o că mi-a întins o capcană, am insistat că nu-i al meu. Însă ea mi-a declarat că măcar atât aștepta de la mine, să nu neg că-i al meu, după care în martie a născut prematur un bebeluș la Cedars Sinai, în LA, unde locuiește și acum. Am văzut copilul o singură dată în primul an de viață - Jayne l-a adus în apartamentul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și eu. Petrecerea a fost ideea mea. Fusesem „băiat cuminte“ de peste patru luni și eram de părere că asta merită sărbătorit cumva. Dar cum chefurile opulente de Halloween făcuseră parte din trecutul meu (trecutul pe care Jayne voia să-l nege și să-l șteargă), ne-am certat din cauza acestui „bairam“ (cuvântul ales de mine; Jayne a folosit termenul „bacanală“), amiabil, chiar în glumă, până când - surpriză - a cedat. Am pus această scăpare pe seama dezorientării provocate de repetarea filmărilor unor scene pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lega. Și în timp ce amândoi am sucombat tăcerilor noastre, mintea mea începu să pulseze cu eventualități pe care nu i le puteam împărtăși detectivului. Un băiat transforma cartea în realitate. Dar n-aveam numele acestui băiat. Fusese în casa mea. (El nega acest lucru.) Fusese în mașina lui Aimee Light. (Dar oare chiar îl văzusem?) Era implicat cu fata cu care eram și eu implicat. (Spune-i asta. Recunoaște că ai o relație. Spune-i și lui Jayne. Renunță la tot.) Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu irealitatea situației. Mă încărca cu tensiune dar mă și detașa de trupul meu. Ziua și noaptea de ieri fuseseră atât de străine de orice trăisem înainte încât teama era acum tivită cu o surescitare elementară, palpabilă. Nu mai puteam nega faptul că devenisem dependent de adrenalină. Atacurile de greață aproape că încetaseră și o dulce amețeală îi lua locul. Când mă gândeam la „ordine“ și „fapte“ pur și simplu îmi venea să râd. Trăiam într-un film, într-un roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îl ajută să „decupeze” orientarea politică a interlocutorului. Nu-mi dau seama dacă răspunsul meu a fost chiar ceea ce a așteptat să audă, dar faptul că am fost cât se poate de direct nu i-a displăcut. Thomas Wohlfahrt nu neagă și nu aprobă, își cântărește bine cuvintele, tatonează, analizează. Este pregătit pentru orice opinie. Îl obligă educația și statutul profesional. Corectitudinea politică, noua „religie” a Occidentului, este, se pare, achiziția benefică a unui secol pe sfârșite, compromis de fanatisme ideologice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
francezul, „copilul odată cu apa din lighean”! El face ceea ce fac azi în România post-decembristă și unii „noi corifei” care, voind să se salte cu un ceas mai devreme și în absența unei opere reale, în stima criticii și a publicului, neagă sau diminuează cu insistență valorile, personalitățile izbitoare, unice, care s-au exprimat în această ultimă jumătate de secol! Un alt oportunism cultural, viguros și lipsit de nuanțe, semn al surpării unui sistem, e adevărat, dar și, cum o spuneam, al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dovadă stau acele opere, acei Oameni, acea solidaritate cu publicul, cu câteva generații la rând! Dar va trebui să vină o altă generație care să regăsească calmul și obiectivitatea să constate aceste lucruri, să restituie istoriei naționale, culturale, trecutul apropiat, negând penibila, răutăcioasa, răuvoitoarea afirmație după care „noi, Românii, luăm mereu totul de la început!”, frază ce neagă nu numai consecvența, Tradiția, dar și spiritul și specificitatea noastră națională. În aceeași ordine de idei - evident la un alt nivel decât cel de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
va trebui să vină o altă generație care să regăsească calmul și obiectivitatea să constate aceste lucruri, să restituie istoriei naționale, culturale, trecutul apropiat, negând penibila, răutăcioasa, răuvoitoarea afirmație după care „noi, Românii, luăm mereu totul de la început!”, frază ce neagă nu numai consecvența, Tradiția, dar și spiritul și specificitatea noastră națională. În aceeași ordine de idei - evident la un alt nivel decât cel de sus -, mă despart de Lucian Blaga, uriaș creator în domenii umaniste esențiale și martir al culturii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
excentrici actului cultural propriu-zis, sau creatori sterili, semi-ratați, „procurori ad-hoc” ai unor momente de criză, demagogi insistenți ai așa-zisei „dreptăți și moralități” în creație și cultură. A-l face pe Marin Preda „colaboraționist”, pe Nichita Stănescu „poet comunist”, a nega valoarea tuturor premiilor U. Scriitorilor într-o jumătate de secol de creație literară (cum o face o redactoare a României literare, infirmând nu numai pe eminenții critici, citați de mine mai sus, care au fost membri ai juriilor respective, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
putem vorbi de geniu decât după moartea unui creator, și-l dă, pare-mi-se, exemplu pe Michelangelo care, după patru sau cinci secole, a format, a impregnat generații întregi, chiar dacă, adaug eu, unii creatori în modernitate l-au „sărbătorit negându-l”, cum a fost cazul lui Rodin. (Anecdota primează, ca la Junimea: fiind student la filozofie în ’53 și ’54, unul dintre „reproșurile-acuză” ce mi s-au adus și chiar de decan, profesor de marxism, evident, „acel marxism pervertit de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
platoșă cinică”, ce-i ajută să „ascundă” și uneori chiar să-și „falsifice” propriile calități sau tendințe. Nichita trăia aproape tot timpul în contradicție, uneori într-un șir de contradicții care la o altă persoană putea să revolte sau să nege orice element al valorii. Și aceste „inconsecvențe”, contradicții, „grosolane” uneori, au făcut - și fac și azi! - pe unii, grăbiți sau geloși, pur și simplu, pe opera sa fenomenală!, de a-l eticheta în fel și chip, de a încerca să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aceste rânduri, unde criticii cei mai buni sunt înfeudați unor mari case de edituri, mai ales Gallimard, Grasset și Seuil - cele care-și „asumă” și marile premii literare, într-un proces ce a stârnit aici scandaluri!Ă. Raicu nu a negat valoric și categoric nici o carte, nici un scriitor în cele mai mult de șaizeci de cronici pe care le-a semnat și pe care, trebuie să o spunem, eu le „acopeream”. (Odată, în imensul său birou de la etajul doi al c.c
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dominant, înaintea celui „sexual” sau „agresiv”, tratate cu predilecție de psihanaliză. Instinctul de conservare ce ia nu de puține ori forme paradoxale, unele dintre cele mai „stranii”, cum ar fi... sfințenia, de exemplu, sau... suicidul! Forme, acte ce par a nega acest instinct, dar, la o cercetare mai atentă și despovărați de multe din prejudecățile subtile sau mai puțin subtile ale rațiunii noastre „cea de toate zilele”, își trădează adevărata semnificație. Astfel, dacă „viața are ca scop prim însăși viața”, ne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
felul și forma în care eu eram capabil să construiesc un roman. Și cele două capodopere ale mele, Animale bolnave și Bunavestire, duc la vârf acest tip de structură: în Animale... cele două „registre” epice alternează și se epuizează, se „neagă” reciproc, narațiunea realist-obiectivă este contrapunctată și „negată” în „adevărul” ei de re-inventarea aceleiași „realități”, făcută de poeticul și „mitomanul” Paul, pentru ca la Bunavestire ele se „îmbuce” de-a dreptul, după modelul, dacă vreți, al păpușilor de lemn rusești, Matrioșca: al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
capabil să construiesc un roman. Și cele două capodopere ale mele, Animale bolnave și Bunavestire, duc la vârf acest tip de structură: în Animale... cele două „registre” epice alternează și se epuizează, se „neagă” reciproc, narațiunea realist-obiectivă este contrapunctată și „negată” în „adevărul” ei de re-inventarea aceleiași „realități”, făcută de poeticul și „mitomanul” Paul, pentru ca la Bunavestire ele se „îmbuce” de-a dreptul, după modelul, dacă vreți, al păpușilor de lemn rusești, Matrioșca: al „doilea Grobei”, dominantul, mentorul ce iese oarecum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care Gândul se înfiripă și își croiește galeriile sale de înaintare și contemplare. „Materia ce ia nu numai cunoștință de sine” mi se pare o fericită expresie a lui Leibnitz sau Hegel, dar materia - divina și atotstăpânitoare Materie, care se neagă pe sine (pentru a gândi hegeliană, are „norocul” sau „predestinația divină” ca „negându-se, negându-și”, „distrugându-și” elementele care o făceau aproape „invincibilă”, să se transforme în „altceva”, în ceea ce numim om, omul depozitar al Gândului și al febrei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Materia ce ia nu numai cunoștință de sine” mi se pare o fericită expresie a lui Leibnitz sau Hegel, dar materia - divina și atotstăpânitoare Materie, care se neagă pe sine (pentru a gândi hegeliană, are „norocul” sau „predestinația divină” ca „negându-se, negându-și”, „distrugându-și” elementele care o făceau aproape „invincibilă”, să se transforme în „altceva”, în ceea ce numim om, omul depozitar al Gândului și al febrei de a se gândi, al acelui unruhe Prinzip hegelian, principiul neliniștii ce-l
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ia nu numai cunoștință de sine” mi se pare o fericită expresie a lui Leibnitz sau Hegel, dar materia - divina și atotstăpânitoare Materie, care se neagă pe sine (pentru a gândi hegeliană, are „norocul” sau „predestinația divină” ca „negându-se, negându-și”, „distrugându-și” elementele care o făceau aproape „invincibilă”, să se transforme în „altceva”, în ceea ce numim om, omul depozitar al Gândului și al febrei de a se gândi, al acelui unruhe Prinzip hegelian, principiul neliniștii ce-l duce la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la ordinele și „sugestiile” secției de propagandă și cultură a c.c., care, ascuns în haina unei harnice mediocrități, anunță și el „firesc” eșecul cărții. Și criticul și filozoful Ion Ianoși, cel mai „mansuet”, singurul elegant dintre „cei patru”, care neagă, e drept „mesajul politic” al cărții - un erou al vremii noastre ce se distruge fastuos și irezistibil, sub flamura unei fraze din Nietzsche, „profesând” un existențialism care nu are legătură cu „noua nostră societate” -, dar care mă pune în filiație
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de editură: romancierul de prim rang și amicul George Bălăiță. Ambiția, o spuneam, când e „mare”, când tinde să se transforme dintr-o simplă și tenace pornire cvasi-arivistiă, cvasi-emulativă, trebuie ea însăși să se „radicalizeze”, să se „autodepășească”, să se nege, într-un fel, să-și distrugă, cumva, forma și chiar conținutul primei ei „înfățișări”. Iată, am „aclimatizat” și am enunțat aici o „speculație hegeliană” tipică: un concept ce se autodistruge creându-și astfel o dinamică care-l face capabil de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
retragerea din fruntea R. literare și opoziția la „Tezele din Iulie”, ’71, începutul, abia mascat, al unei dictaturi personale, absolut netipice în cadrul celorlalte state vecine înfeudate Moscovei și ele și, mai ales - prin discursurile din vara lui ’71 -, același Ceaușescu negându-și toate principiile și „ideile reformiste” afirmate și aplicate la sfârșitul anilor ’60!... Dar... fapt curios: la acceptarea mea de a intra în rândurile noilor membri supleanți c.c. (fără să am nevoie, în cariera mea, de aceasta, eram deja
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]