8,125 matches
-
loveau (metoda Romanescu); te "crucificau", adică, urcat dezbrăcat pe o masă, un șervet sau ciorap în gură, erai ținut de mîini și de picioare și bătut peste spate, fese și la tălpi de către doi dintre ei, care se schimbau, cînd oboseau, cu alții doi, așezați de o parte și de alta a mesei, cu nuiele, bețe, pari, picioare de la caprele priciurilor, cozi de mătură, bucăți de scîndură, cabluri, curele împletite, vînă de bou. După bătaia la tălpi, te puneau să joci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai 1948, la 18 ani, va fi arestat. Odată arestați, vor fi transportați la Securitatea din Botoșani, condusă de Ruchenștain. "Mai avea, alături de el, doi ofițeri: pe Feller, și pe un țigan, Lungu, un sadic, care bătea arestații pînă cînd obosea. După care pleca. Ruchenștain bătea numai în cursul anchetelor". Vor fi anchetați, după tipicul cunoscut, nouă luni de zile. Mîncarea era proastă, dormeau pe dușumele, hainele erau zdrențe și în tot acest interval n-au făcut baie. Apărător la proces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au bătut în fel și chip. De pildă. Unul lovea în plex; cînd te aplecai de durere, cel din spate te lovea în splină; te îndreptai, iarăși de durere, și erai din nou lovit în plex; și tot așa, pînă oboseau. În acest timp, ceilalți deținuți erau sub supravegherea reeducatorilor rămași fără ocupație. Se așezau pe mine, imobilizîndu-mi mîinile și picioarele. Un altul își punea picioarele pe burta și pe gîtul meu. Apăsa cît putea, ca să-mi scoată aerul din plămîni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pus să stau cu picioarele în sus și să mă uit cu ochii țintă la bec. Apoi am stat o săptămînă cu ochii la bec. Într-un singur picior, în tot acest timp eram supravegheat de un planton și cum oboseam și puneam piciorul jos, eram lovit de acesta". Procesul verbal este semnat de arestat și de Slt. de Securitate Filip Vladimir. Petrache Chirilă (n. 1914), din Dîngeni, Botoșani, este arestat în 10 aprilie 1959, la Iași, unde locuia cu soția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cotonogesc, tu că refuzi să le furnizezi informațiile solicitate, sau că nu le oferi așa cum le vor ei; dacă te-ai conforma, ei nu ar mai fi obligați să se poarte ca niște brute, așa cum și sînt în realitate. Cînd obosesc din acest epuizant travaliu se odihnesc pentru refacerea forțelor și reiau interogatoriul. "Locotenentul-major Onea, dintre "metodele de simplă securitate", cu mine, descrie autorul Principiilor clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional, a preferat-o pe a îndelung repetatelor loviri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Făgăraș, căci aceasta a fost rezistența din munți, o epopee a curajului, a tragediei și a deznădejdii, trebuie să ne referim la atmosfera acelor ani. Este vorba de prima parte a anilor '50. Ani în care ne convingem că Occidentul, obosit de războiul cu Hitler, îi lăsa mînă liberă lui Stalin în est, astfel că întregul Est european și noi împreună cu el eram la discreția lui Stalin. Se închidea în jurul nostru o capcană a istoriei. În aceste condiții, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și necesare diferențieri și nuanțări: Nu e vorba că toți cei care au fost în Securitate și Miliție neapărat trebuie să li se taie capul. Nu chiar așa, pentru că în primul rînd sînt prea mulți, prea multe capete de tăiat, obosește călăul. Și după aceea nu ar fi drept. Părerea mea este următoarea: trebuie neapărat să fie pedepsiți, o dată, cei care au chinuit, au omorît, au expropriat, au schilodit oameni, au înfometat, au îmbolnăvit oameni nevinovați, bărbați, femei, bătrîni și copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de vin... și Pribeagu se ridică, scuipând puțin sânge. Mihail o fi prin Cișmigiu ? — Mergem ? — Nu v-ajunge seara asta ? râde Mamutu’. — Care seară ? Nici n-a-nceput ! Asta e întrebare de dimi- neață pentru orașul ăsta ! Și cei trei, obosiți de alergătură și amețiți de alcool, mai mult sprijinindu-se unul pe celălalt, o iau încet spre Kogălniceanu. Dar când ajung s-o taie spre Cișmigiu, picioarele li se împle- ticesc și rămân blocați, privind parcă spre o stafie. O
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de trecători grăbiți, cu doamne elegante și frumoase, ale căror parfumuri se amestecau cu mirosul de cafele și covrigi calzi cu care mai treceau țiganii, de castane prăjite, gogoși și alte dulcegării. Zumzetul acela viu și culorile ora- șului îl oboseau astăzi. I s-a făcut dor de liniștea Brăilei, de patul moale de acasă, din paie uscate, în care îi plăcea să zacă uneori, sorbind dintr-o cană fierbinte cu cacao cu lapte, fredonând în gând piesele pe care le
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
noul cântec, pe care Cristi urma să-l înregistreze. Singurul contact cu ei a fost când a refuzat politicos, făcând semn din mână, că nu dorește tutun sau diverse băuturi pe care cei patru amici le consumaseră. — Bibi ? Sunt doar obosit, Pițule... Trebuie să dorm și eu câteva ore. — Apăi dormi odată, nu mai fi așa stresat, c-o să iasă bine. Și stai liniștit, când ajungem la Berlin mă ocup eu de vederi pentru mama, de plăți la hotel, de tot
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
viața în ce are frumos, să vezi și să speculezi frumosul atât cât e - și e atât de mult ! -, dacă nu te lași abătut de rele și îți creezi un fond de tristețe boemă pe care să-ți lași capul obosit în vremi de năpastă și urgie - ființa ta, oricât de minusculă, crește într-un lan de efluvii, te simți purtat ca de un vânt de estetism înveselitor, te conformezi realității, o accepți deci. Cristian cântă din liră necontenit. Iubește femeia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și se grăbea spre casă, la colț cu Elisabeta, chiar înainte să traverseze spre Cercul Militar, Cristi a zărit ieșind din faimosul Grand Hotel du Boulevard o femeie nemaiîntâlnit de frumoasă. Nu a îndrăznit să-și continue drumul, deși era obosit după concert și se gândea deja de minute bune la cum se va întinde în patul lui călduros și la ce va visa, ci s-a oprit să o privească pentru câteva clipe. Era înmărmurit de grația ei. Era o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fredonat necontenit. Melodii care te îngenuncheau de durere, dar imediat te ridicau la loc celelalte, pline de viață, de băutură și distracție. Orașul muzicii care nu se termina și al chiotelor și zâmbetelor continue, de parcă nimeni nu ar fi putut obosi vreodată. Nume noi încep să debuteze pe scenele restaurantelor din București. Voci puternice, îndeosebi feminine, calde, încep să cucerească inimile publicului. În ’36, Maria Tănase, o fostă vedetă a Cărăbușului lui Constantin Tănase - cunos- cută pe-atunci ca Mary Atanasiu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ai să pricepi ce vrei matale să pricepi. În crâșme să te văd, în bodegile de la periferii, dar și pe scenele luminoase din centru, în teatre și în muzee, pe stradă mai ales, să mergi tot Parisul, să mergi până obosești și să cazi și să-mi spui și mie ce gust mai are praful de Paris. Am impresia că-i mai dulce ca la noi, așa îmi amintesc. Mai aromat, vreau să zic, a râs el. Și chiar când a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și-a dezinfectat cu spirt rănile și a strâns din dinți cât a putut, ca să nu urle din nou. Și-a dat apoi pe tot corpul cu cremele scumpe, franțuzești, pe care le mai folo- sea pentru față când era obosit și avea concert după concert, ca să arate mereu în formă. Pielea aspră și uscată s-a înmu- iat și s-a revigorat. După două ceasuri, după ce s-a și îmbrăcat și s-a parfu- mat, arăta cu totul diferit față de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pasiune parcă, publicul e tot mai distant, înnebunit după dansuri bezmetice și trompete țiuitoare, femeile mă vlăguiesc în loc să mă umple de energie, ca altădată, prietenii sunt și ei tot mai puțini și tot mai ocupați cu de-ale vieții... Am obosit, Ionele, asta e, am obosit și-mi trebuie o săptămână, două departe de toate și de tot. Sau începi să-mbătrânești, Cristian, dragule ? — La treizeci de ani, când se spune că ești în floarea vârstei ? — Da, treizeci de ani un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai distant, înnebunit după dansuri bezmetice și trompete țiuitoare, femeile mă vlăguiesc în loc să mă umple de energie, ca altădată, prietenii sunt și ei tot mai puțini și tot mai ocupați cu de-ale vieții... Am obosit, Ionele, asta e, am obosit și-mi trebuie o săptămână, două departe de toate și de tot. Sau începi să-mbătrânești, Cristian, dragule ? — La treizeci de ani, când se spune că ești în floarea vârstei ? — Da, treizeci de ani un drac. Cine a trăit ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în leagăn. Dar să mă dai tare, până aproape să se dea peste cap ! Și dup-aia știi ce ? Mergem la o cofetărie ! a chicotit ea și s-a așezat lângă el, începând să-i mângâie chipul. Dacă ești prea obosit, mă duc eu și iau două amandine. Și mergem mai încolo la leagăne, ce zici ? — Mi-e indiferent, cu tine nici nu simt oboseala, zâmbește Cristi. Nu va trece mult până când Francesca va divorța de soțul ei și se va
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
toată ziua, se trata cu zeci și zeci de infuzii de plante, lucra lent, ca un începător, pe exerciții și melodii simple, ca și cum ar fi reînvățat muzica de la capăt. Obișnuia să facă plimbări lungi prin pădure, ca să-și curețe plămânii obosiți de viața trepidantă de altădată. Când își dădea seama că se află departe de orice contact uman, începea să cânte de unul singur tangouri care odată ridicau sălile în picioare. Doar animalele, păsările, copacii și cerul erau acum audiența și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îngheață oasele și vezi doar câțiva morți. Aici, unde sângele curge atât de mult, ca o cascadă, și unde în urmă rămân oase și gloanțe, vocea mea contează. Știi bine că glasul mi-e tot mai slăbit. Și plămânii îmi obosesc după o melodie de parcă aș fi cântat nopți întregi. Măcar atât cât mai pot să aduc lumină cu cântecul meu, să o pot face unde merită cu adevărat, căci nu știu dacă vreo dată corpul meu mă va mai lăsa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ar trebui să vă facă să vă puneți niște simple întrebări. Probabil unii dintre voi abia acum înțeleg că de fapt nici nu știți pentru ce vă dați viața, pentru ce luptați cu atâta îndârjire. Iartă-mă, dragul meu, sunt obosit și incapabil să-ți țin vreun discurs despre patri- otism. Dar eu visez la o lume în care oamenii să nu mai urmeze ordine ca orbii și să nu-și umple vitrinele din case cu medalii în funcție de cât de mulți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zâmbesc. Fețele lor sunt schimbate după atâția ani de război. Fețele lor sunt aspre, iar privirile mai reci, ascunzând în spatele lor, în sertare cât mai întunecate ale minții, amintiri groaznice, pe care speră să le uite când ajung acasă. Sunteți obosit, maestre. — La fel ca și dumneata. Nu, domnule Vasile, sunteți cu mult mai obosit. Eu văd. Dumneata ai intrat în acest război deja obosit. Dumneata n-ai o nevastă care să-ți sară în brațe când ajungi acasă, n-ai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
modernitate și În era industrială, ne ocupăm mai ales de destinul națiunilor, punându-l cumva În umbră pe cel indiviual de care era procupată Întreaga epocă milenară și constitutivă a civilizației grecești și romane. În ce mă privește, și nu obosesc să o repet, poate și dintr-un reflex „anti-colectivist, anti-comunist!”, În scrierile mele, ca și În tetralogia de față, eu pun mai degrabă accentul pe individ și individualitate. În aceasta, mă ajută maeștrii mei „de hârtie”, un Goethe, Dostoievski, Nietzsche
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
târzie, când „Domnul” posedat de o ambiție nemăsurată este tot mai mult izolat de realitate, de propria sa camarilă, care, apoi, cu ezitări penibile și așteptând Încă o dată un semnal din afară, Îl ucide! Iliescu iese victorios din „subteranele puterii”, obosit, aproape uzat de jocul cinic pe care și-l permisese dictatorul cu el, ba urcându-l, ba coborîndu-l În rang, dar apoi, În zorii deceniului zece, odată cu surparea „Bisericii moscovite”, ce păruse până de curând atotputernică, și cu surparea, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
infinit creația și distrugerea - necesară Viului. - Ein jeder Engel ist schreklich! strigă Rainer Maria Rilke În prima și a doua elegie Duineză - „orice Înger este teribil!” și e vorba, cu siguranță, despre acei Îngeri ai unei realități adesea insuportabile umanului obosit sau abrutizat de formele minore și multiple ale realității sale, secunde, triviale, ciclice, fără sfârșit. Deoarece, după credința mea - poate și a altora! -, numai acest prezent, rar și cu dificultate conștientizat, fugace precum argintul viu și adeseori insuportabil - un prezent
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]